Un editorial de Stelian Ion
Alături de Florin Cîțu, președintele Iohannis poartă principala răspundere pentru această criză. În loc să aplaneze conflictul, a turnat gaz pe foc, parcă tocmai ca să se asigure de compromiterea coaliției. Nu doar că nu a făcut nimic pentru a aplana criza, dar a și adâncit-o prin atacul pe care l-a pornit la adresa USR PLUS. Iar Florin Cîțu e omul său de paie. Are cineva vreo îndoială? Aceștia sunt colaboratorii care îi plac președintelui: oameni de paie, obedienți până-n măduva oaselor.
Iohannis are partea sa de vină și pentru blocarea reformelor din justiție.
Cât am fost ministru am respectat principiul colaborării loiale între instituții, ceea ce presupune discuții și cu președintele, nu doar cu Guvernul și Parlamentul. Pe tema legilor justiției am avut o întâlnire cu președintele, dar mult mai multe întâlniri și discuții cu consiliera sa. Resping categoric afirmația că nu m-aș fi consultat pe tema legilor justiției înainte de a le trimite spre avizare. I-am transmis d-nei consilier varianta finală a proiectelor înainte cu circa o săptămână de a le trimite pentru avizare. La singura întâlnire de la Cotroceni pe care am avut-o cu președintele pe tema reformei din justiție, pe 18 mai, acesta a ținut să-mi transmită cât se poate de clar că ar fi o idee bună să renunț la proiectul de desființare a SIIJ, aflat la vot final în Senat, pentru că ar fi avut o “strategie mai bună”: să desființăm secția abia odată cu adoptarea celor trei legi ale justiției. Nu exista niciun argument convingător pentru o astfel de „strategie”. Tot ceea ce a făcut de atunci a fost exact în direcția tergiversării deciziei privind desființarea SIIJ. S-a văzut acest lucru inclusiv în răzgândirea lui Florin Cîțu față de proiectul pe care l-a aprobat în Guvern și care a fost validat de Comisia de la Veneția.
Despre trecerea unei părți din poliția judiciară în subordinea parchetelor, fapt ce ar conduce la eficientizarea anchetelor și la eliminarea controlului indirect exercitat de șefii din poliție asupra dosarelor penale, mi-a transmis că este bine cum e acum și că nu este de acord cu această propunere (din programul de guvernare). Cu toate acestea, în continuare ar exista soluții, o preluare a unui număr de 800-1.000 de polițiști de poliție judiciară la parchete ar fi o variantă de mijloc acceptabilă. Dar nu se dorește nici măcar atâta lucru.
Nici cu procedura de numire a procurorilor de rang înalt cu avizul conform al Secției pentru procurori a CSM președintele nu a fost de acord, deși aceasta este în conformitate cu recomandările GRECO și cu raportul MCV și a fost trecută în programul de guvernare. Chiar a ieșit public și m-a criticat pentru această propunere. La Cotroceni, discuțiile pe care le-am purtat cu consiliera sa au fost total neproductive. Se dorea orice altceva numai să nu intervină un element exterior factorului politic în mecanismul decizional (ministru al justiției – președinte). Am venit cu variante alternative, dar li se găsea tuturor câte un nod în papură. Adevărul este că domnul președinte vrea numiri exclusiv politice pentru a se asigura că între politicieni nu interferează un factor extern, perturbator. Am văzut cu toții ce soluții a generat pentru conducerea DIICOT tandemul ministru – președinte, cu ignorarea avizului secției pentru procurori. Precizare: în niciun moment nu am propus eliminarea președintelui din această procedură. Asta e o manipulare ieftină, fără nicio bază factuală. În varianta pe care am propus-o ultimul cuvânt în procedură l-ar avea tot președintele, care nu ar putea fi obligat să numească niciun candidat pe care nu îl dorește. Și în orice caz, procedura nu trebuie croită după talia celor care dețin acum funcțiile de ministru al justiției sau președinte, ci trebuie alcătuită astfel încât să reziste și să ofere soluții echilibrate indiferent cine ar deține aceste funcții la un moment dat.
[…]
Citește mai mult pe Digi24.
Despre autor:
Stelian Ion, fost ministru al Justiției, este vicepreședinte al USR, deputat de Constanța. Este membru în Comisia Juridică a Camerei Deputaților.
