Cărțile nu sunt doar pentru inițiați. Lectura poate fi o plăcere pentru oricine, indiferent ce citește. PRESShub inițiază o rubrică nouă, în care adunăm volumele recomandate de cei care iubesc să citească și care vor să împărtășească descoperile lor cu ceilalți.
Biblioteca PRESShub conține volume dintre cele mai diverse: de la literatură românească la fantasy internațional, de la eseistica intelectualilor de marcă români la cei mai populari autori străini, de la non-ficțiune la cele mai frumoase cărți despre cum să trăiești intens viața de zi cu zi. Nu contează suportul pe care este scrisă. Suntem deschiși spre toate domeniile.
Contează doar să fie o carte bine scrisă. Oricine poate face o recomandare.
Chiar și dumneavoastră. Dacă v-a plăcut o carte pe care ați citit-o, vă invităm să ne scrieți la redactie [at] presshub.ro, pentru a afla și prietenii Bibliotecii PRESShub de ce merită să o citească și ei.
Recomandarea de astăzi vine de la Sarra Cruceru, elevă la Colegiul Național „Spiru Haret” din București. Sarra are 18 ani, citește și în engleză și germană și a colaborat deja la internațională Intercept Hub Magazine, la revista Vlăstar, a Colegiului Național „Spiru Haret” București, și la revista în lb. engleză The Offspring, a Colegiului Național „Spiru Haret” București.
Opera „Împăratul muștelor”, scrisă de William Golding explorează străfundurile diurne, dar și obscure, ale întrebării: Este ființa umană dominată de rațiune sau este devorată, treptat, de irațional, prin surpinderea unui grup de băieți ce, în urma prăbușirii neașteptate a avionului în care se afla, rămâne captiv pe o insulă.
Insula, fiind caracterizată de ambiguitate și impunând băieților prizonieratul, devine un micro-cosmos în care se pune în discuție atât natura umană într-o situație de criză, respectiv izolarea, cât și diferite structuri sociopolitice.
Tema centrală a textului, condiția umană, este valorificată prin relația copil-adult. Pe parcursul poveștii, adultul este, însă, un personaj absent, dar constant invocat (tatăl lui Piggy, mătușica lui Ralph), acesta constituind un reper comportamental pozitiv pentru copiii care încercau inițial să îi imită modul de organizare(ex: alegerea democratică a șefului), totodată fiind o entitate despre care se presupunea că le va adduce salvarea: „M-a învățat tăticu. Când o să intre în concediu, o să vină să ne salveze”.
În urma voturilor, Ralph își asumă responsabilitatea în ceea ce privește bunăstarea și supraviețuirea grupului său, astfel încât împarte sarcini tuturor, precum construirea de adăposturi, aprinderea și menținerea focului aprins pentru semnalizare, desemnarea membrilor corului.
Copiii sunt astfel supuși procesului de maturizare, înlocuindu-și lipsa de experiență cu dibăcie și respect față de noile reguli create.
Totuși, pe măsură ce absența adultului se face tot mai resimțită, intervin sentimentul de eliberare și frica de necunoscut care declanșează conflicte între băieți, acestea marcând, totodată, primele semne ale agresivității și fascinației pentru dominare.
Ceea ce începuse ca o bună organizare pentru asigurarea ordinii se transformă în neînțelegere, însălbăticire, haos, fiecare dintre ei fiind cuprins de o dorința de independență, care se extremizează pe parcurs, un moment semnificativ pentru această pierdere a sinelui fiind consituit de lăsarea focului, unica lor șansă de salvare, să se stingă: „Cum credeți că o să fim salvați dacă, dacă nu vă ocupați de lucrurile importante și nu vă purtați civilizat?!”.
Prin urmare, fermitatea în privința salvării lor se diminuează pe măsură ce responsabilitățile încep să fie neglijate, eclipsate fiind de lupta pentru putere, de obținerea poziției de „șef”, astfel încât unitatea le este distrusă prin împărțirea bruscă a grupului între cei care îl susțineau pe Ralph și cei care îl preferau pe Jack și vânătorii săi.
Grupul lui Jack simbolizează starea de natură, menționată de filozoful englez Thomas Hobbes, care a susținut faptul că, lăsați neguvernați, oamenii se vor teroriza unii pe alții.
Ea este percepută ca o stare de război „singuratică, sărmană, ticăloasă, sălbatică și scurtă” a tutoror împotriva tuturor, astfel încât ființa umană nu se va da înlături de la nimic pentru a-și asigura autopromovarea, respectiv acumularea de putere și glorie, acesta fiind și instinctul lui Jack.
De asemenea, lipsa adultului și nevoia de a supraviețui într-un loc pustiu favorizează apariția fricii, viziunea băieților modelând acest spațiu paradisiac într-o loc al beznei, al amenințării.
Spre exemplu, apei din jurul insulei îi este atribuită la început un soi de prețiozitate, fiind o încântare pentru copii( „bazinul lung strălucea de eflorescența ierburilor marime tropicale”, „reflexiile diamantine ale lagunei”), iar, înspre final, această imagine începe să se fisureze și să trimită către tenebre, prin apariția din adâncurile apei a fiarei nopții: „O siluetă întunecată, cocârjată, proiectată pe lagună… auzeau stins foșnetul și șoaptele de pe recif”.
Prin halucinare, fiara devine o figură tot mai prezentă care influențează comportamentul băieților, stârnindu-le teama prin dimensiunea sa înspăimântătoare și care favorizează însălbăticirea lor, prin recurgerea la agresivitate ca scut împotriva fricii.
Astfel, opera captează lupta dintre diurn și nocturn, bine și rău, rațional și irațional, luptă care se dă în momentul în care ființa umană este supusă unei situații de criză.
Împăratul Muștelor reprezintă procesul de dezumanizare care culminează cu stadiul de putrefacție sufletească, acest regres transmițându-se cu o rapiditate uluitoare de la un copil la altul.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
