Ce vedem acum este o clasă politică amorțită, parcă hipnotizată și redusă la tăcere de gargara unui individ care delirează nestingherit și prostește mase de creduli. Dacă va fi lăsat să candideze (sunt destule motive care îl pot scoate din cursă), Georgescu este un pericol major. Iar șansele „candidatului comun” sunt reduse.
A trecut ceva vreme de la alegerile prezidențiale ratate și suntem în continuare în ceață. Motivele anulării turului întâi par subțiri fiindcă nu ni s-au dat explicațiile lămuritoare. Un clip publicitar al PSD din timpul campaniei începea cu: „Acum 14 ani ne-ați tăiat pensiile și salariile” și se încheia cu „Acum patru ani ne-ați închis în casă”, ceea ce lasă să se creadă că partidul lui Ciolacu împărtășește ideea că pandemia n-a existat și că măsurile luate au fost abuzive. În multe alte situații, ținta principală era USR. Am convingerea că Marcel Ciolacu a fost dublu umilit, fiind depășit și de Georgescu, și de Lasconi. Pe de altă parte, nu cred că jocurile erau făcute și că victoria lui Georgescu era inevitabilă. O mobilizare a electoratului proeuropean ar fi putut duce la câștigarea alegerilor de către Lasconi, care pornea totuși cu un „bagaj” de votanți deloc neglijabil. Perspectiva ajungerii lui Lasconi la Cotroceni a provocat reacția PSD-ului și a lui Ciolacu în primul rând, iar Curtea Constituțională s-a conformat și (după ce, cu același scop, impusese – împotriva oricărei logici – renumărarea voturilor) a anulat turul întâi.
Consecința: Georgescu e în continuare favorit, iar șansele lui Lasconi au fost drastic diminuate. În rest, lucrurile au rămas ca înainte: Iohannis la Cotroceni, iar Ciolacu la Palatul Victoria, deși acesta din urmă declarase solemn că își dă demisia din funcțiile pe care le deținea.
Continuarea, în Ziaruldeiasi.ro
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
