Tribunalul Brăila a respins ca nefondată trimiterea în judecată a jurnalistului Sebastian Oancea de către șeful Consiliului Județean Vrancea. Acum Marian Oprișan se poate adresa contra deciziei Tribunalului Brăila la Curtea de Apel Galați.
Ofensat de un articol publicat în Vrancea 24 (Nababii contractelor pe bani publici din judeţ), preluat parțial și de justitiecurata.ro (Top TREI NABABI ai contractelor pe bani publici din Vrancea), Marian Oprișan vrea 200.000 lei daune de la ziaristul din Focșani.
În urmă cu un an, Freedom House România a adresat Tribunalului Vrancea o cerere de intervenție accesorie în favoarea ziaristului acuzat, cerând instanței să apere dreptul la liberă exprimare al ziaristului Sebastian Oancea. Judecătorii instanței vrâncene s-au cam ferit de acest dosar inițiat de șeful consiliului județean, iar procesul a ajuns la vecinii din Brăila.
Încercare de intimidare
În cererea de intervenție accesorie, Freedom House România considera drept „încercare de intimidare” trimiterea în judecată a jurnalistului pentru folosirea cuvântului „NABAB” în relație cu Marian Oprișan și oamenii de afaceri apropiați acestuia.
Ca ultim garant al pluralismului, statul și autoritățile sale nu au doar obligatia negativă de a nu limita în mod nejustificat exercițiul dreptului la libertatea de exprimare a indivizilor, ci și obligația pozitivă de a proteja libertatea de exprimare prin măsuri concrete și adecvate.
(….) considerăm, în egală măsură, atât trimiterea ziaristului Sebastian Oancea în judecată de către unul din cei mai influenți politicieni români – liderul PSD și președintele Consiliului Județean Vrancea, Marian Oprișan -, cât și daunele de 200.000 lei cerute de acesta, drept încercări de intimidare a unui ziarist incomod, de restrângere a libertății de exprimare a ziariștilor și de restrângere a dreptului la informare al publicului.
Revine instanței de judecată să apere dreptul la liberă exprimare al jurnalistului Oancea și dreptul la informare al publicului. Solicităm, așadar, instanței respingerea ca neîntemeiată a acțiunii domnului Marian Oprișan.
Freedom House România considera că „sancționarea acestei expresii [„nabab”] este o gravă încălcare a libertății de exprimare:
Exagerarea e protejata de Convenție[30]. Această protecție „interzice în mod esențial autorităților statului să împiedice pe cineva să primească informațiile pe care alții doresc sau consimt să le transmită”[31], căci doar discursul care promovează totalitarismul nu trebuie tolerat într-o societate democratică.
Astfel, jurisprundența CEDO îndeamnă la „un examen minuțios al contextului în care s-au făcut afirmații ofensatoare pentru a se putea stabili astfel o distincție pertinentă între termeni șocanți și ofensatori – care se bucură de protecția articolului 10 – și cei care nu merită să fie tolerați într-o societate democratică”, fiind vizate în mod expres „ideile totalitare”.[32]
Altfel, acolo unde ideile sau opiniile cele mai șocante sau care pe unii îi rănesc nu se pot exprima în mod liber, acolo nu poate exista o societate democratică. A recunoaște un drept de a nu fi ofensat ar face imposibil exercițiul dreptului la libertatea de exprimare și, implicit, existența unei societăți democratice. Acest lucru ar face posibilă suprimarea oricărei opoziții.
În cazul ziaristului Sebastian Oancea și articolului reclamat de liderul PSD și președintele Consiliului Județean Vrancea Marian Oprișan apreciem că nici măcar în situația unor „termeni șocanți”.
Așa cum am arătat, este un articol strict informativ, scris cu bună-credință, bazat pe fapte și argumentat cu documente sau prin trimiteri la articole scrise deja, o sinteză a unor informații bine-cunoscute de altfel publicului, despre un domeniu de mare interes public – achizițiile publice – vulnerabil la corupție, care abordează mai ales achizițiile publice la nivel local, unde este notorie o anumită rezistență la normele de integritate, cu implicații pentru achizițiile publice, fapt constatat de Comisia Europeană, articol care face referire la acțiunile unui politician influent, persoană care, arată jurisprudența CEDO, beneficiază de o protecție mult mai redusă a dreptului la viață privată.
Să vedem cum problema cuvântului „nabab”.
Este drept că folosirea cuvântului „nabab” pare să-l fi deranjat pe reclamant.
Dar alegerea acestui cuvânt este o judecată de valoare a jurnalistului Sebastian Oancea bazată pe informații prezentate cu bună-credință în articol, o judecată de valoare care nu poate fi cenzurată de nicio autoritate sau instanță, fiind protejată, cum am arătat, de articolul 10 al Convenției. Nu poate fi cenzurată nici de indispoziția ori disconfortul creat cuiva, cu atât mai mult cu cât vorbim de un om politic vizat care trebuie să fie mult mai tolerant decât oamenii obișnuiți la critici și față de care, așa cum am arătat cu jurisprudența CEDO, limitele criticii acceptabile sunt mult mai largi decât în raport cu indivizii obişnuiţi.
Mai mult decât atât, observăm că termenul NABAB este folosit în mod curent de ziariștii din România, mai ales în presa locală. Nimeni, până la domnul Marian Oprișan, nu s-a gândit să dea în judecată un ziarist pentru așa ceva.
O simplă căutare pe GOOGLE a expresiei NABABII, pe primele cinci pagini returnate de motorul de căutare, va arăta că trei sferturi de articole afișate sunt scrise de ziariști români de la publicațiile cele mai diverse și că majoritatea articolelor care folosesc această expresie sunt din presa locală :
Adevărul – „Nababii: Top 10 cel mai bine plătiţi oameni din sportul românesc”
Cotidianul – „Nababii din ambasadele României”
Revista 22 – „Printre nababii Parlamentului, care au învârtit milioane, Ghiţă şi condamnatul Roşca Stănescu”
Ziarul de Vrancea – „Nababii fondurilor europene”
7est – „ NABABII DE LA DRDP. Lefegii la stat, cu averi colosale: o colecţie impresionantă de apartamente, vile şi maşini de lux ”
Gazeta sporturilor – „Fără milă cu nababii. Salarii de 400.000 € în Bănie!”
Comisarul – „ NABABII SALARIILOR de la STAT”
Ieșeanul – „Nababii de la Curtea de Apel din Iaşi”
Observator de Constanța – „Nababii de la Aeroportul Kogălniceanu: case, terenuri, bani în conturi”
Botoșeneanul – „Nababii de la stat – Despre Botosaniul interzis”
Observator de Constanța – „Nababii de la ASF”
Evenimentul zilei – „NABABII DIN SUBTERAN. Scumpirile de la Metrou s-au făcut prin şantaj”
Ziua News – „Mesajul lui Steve Jobs către nababii politici”
InfoPrut – „RISE: Cine sunt „nababii” presei de la Tiraspol”
Antena3 – „Soția primarului Capitalei, salariu de nabab”
Ziarul de Mureș – „Nababii avocaturii”
Justiție curată – „Top TREI NABABI ai contractelor pe bani publici din Vrancea”
Jurnalul Național – „Trenul plăcerilor pentru nababii CFR”
Fanatik – „NABABII! Cîrţu şi Săndoi, răsplătiţi ca nişte EROI! Îi umplu de bani”
Ziar de Cluj – „Șefii demiși ai Direcției Silvice, nababii drujbei”
WowBiz – „EXCLUSIV! Serban Huidu traieste ca nababii”
CanCan – „Dușmanii de moarte ai fraților Cămătaru trăiesc ca nababii în Spania”
Ziarul Evenimentul – „Nababii Iaşului construiesc pe verticală”
Money.ro – „Căpuşele din aviaţie „storc” bugetul Autorităţii Aeronautice Civile”
Nasul.tv – „Şoc în lumea justiţie | 15.000 de euro că să intri în DNA!”
VICE – „Am stat două zile pe barcă, la Constanța, ca să scap de aglomerația și meltenii de pe plajă”
Convenția protejează nu doar substanța ideilor sau informațiilor exprimate, dar și forma în care acestea sunt exteriorizate[33], și aceasta chiar dacă această formă este excesivă[34], ori doar poate fi considerată ca atare de cel vizat (cum este cazul de față, credem noi).
CEDO a stabilit că orice persoană „trebuie să fie în măsură să poată alege modul de exprimare pe care îl consideră cel mai eficace pentru atingerea unui număr maxim de persoane, fără intervenția nerezonabilă a autorităților statului”[35]. Modul de exprimare este cu atat mai mult protejat cu cât este vorba de idei sau informații care șochează sau ofensează. Convenția fiind un „instrument viu”[36], protecția acesteia se extinde și la exprimarea prin intermediul internetului[37], blogul ori site-ul fiind mijlocul cel mai accessibil al celor care vor sa comunice informații sau să exprime idei sau opinii. Sancționarea acestei expresii este o gravă încălcare a libertății de exprimare.
