Cel mai important eveniment în ultimele 2 săptămâni de pe scena publică este revocarea Avocatului Poporului. Problema a fost abordată mai mult pasional și partizan. Legea 35/1997 arată în articolul 9, aliniatul 2, că revocarea din funcție a Avocatului Poporului este permisă doar ca urmare a încălcării Constituției și a legilor.
Aceste încălcări ale legii trebuie să fie precise, probate și stabilite în mod obiectiv. Raportul comisiei nu a menționat nici un articol de lege sau o ilegalitate comisă cu intenție. Din păcate, totul seamănă foarte mult cu ce a făcut USL în 2012.
Doamnei Renate Weber i se aduc patru acuzații principale:
Prima dintre acestea se referă la faptul că de la numirea în funcție și până în acum nu a transmis Parlamentului și Guvernului raportul special și recomandările privitoare la problemele constatate în cazul crimelor de la Caracal.
A doua acuzație este aceea că nu și-a îndeplinit în 2020, rolul și obligațiile legale în domeniul apărării, protecției și promovării drepturilor copilului.
A treia acuzație este că nu a inițiat nici o acțiune sau anchetă proprie și nu a elaborat recomandări proprii pentru implementarea Hotărârii nr. 67/2020 a Camerei Deputaților, privind concluziile, răspunderile și măsurile Comisiei parlamentare de anchetă privind situația cazurilor copiilor dispăruți din România.
În sfârșit, este acuzată că a declanșat mecanismul național privind prevenirea torturii referitor la unitățile sanitare care tratează pacienți COVID 19 sub aspectul monitorizării acestora fără un temei concret. Respingerea rapoartelor de activitate ale Avocatului Poporului nu determină în mod automat revocarea din funcție. Din acest motiv pentru înlăturarea Renatei Weber din funcție, a fost necesară o nouă hotărâre a Parlamentului, care a fost atacată la Curtea Constituțională.
Doamna Weber menționează și recomandarea Comisiei de la Veneția, care a arată că pentru a fi eficient în protecţia drepturilor omului, Avocatul Poporului trebuie să fie independent, inclusiv faţă de Parlament, care desemnează titularul funcţiei. Comisia a criticat procedura de revocare a avocatului poporului și în 2012 și 2021. Numai că majoritățile parlamentare sunt diferite, deși procedeeele sunt aceleași.
Instituția Avocatului Poporului se deosebește mult de majoritatea instituțiilor publice. Din acest motiv este una instituțiile având un capitol în Constituție, la fel ca CCR și Parlamentul. Cel mai important rol al ei este de a ataca la CCR ordonanțele de urgență. Întrucât majoritățile politice din Romania exagerează cu OUG, Avocatul Poporului este foarte incomod.
Din acest motiv, legea sa organică de funcționare îi conferă o protecție foarte mare, specificând că nu poate fi revocat decât dacă încalcă legile țării sau Constituția. Încălcarea Constituției sau încălcarea legii reprezintă criterii obiective de revocare.
Coaliția majoritară din Parlamenta susține că Avocatul Poporului ar fi utilizat atribuția privind atacarea OUG pentru a provoca dificultăți Guvernului în gestionarea pandemiei. Este un argument cam tras de păr. Chiar dacă Avocatul Poporului sesizează CCR, OUG tot produce efecte. Dacă CCR consideră că OUG este neconstituțională, efectul este anularea ei. Ceea ce înseamnă că Guvernul a scris OUG pe picior, cum se întâmplă de cele mai multe ori.
Încă o dată se văd imperfecțiunile actualei Constituții, mai ales în ceea privește execesul de OUG, demarat pe vremea guvernării CDR. Este unul din aspectele prin care se apropie de actuala Coaliție. De foarte multe ori, urgența nu se justifică. Dacă Parlamentul ar lucra eficient, nu ar fi nevoie de atâtea OUG, iar Avocatul Poporului ar rămâne fără o mare parte din obiectul muncii. Ar rămâne în scenă mai mult Guvernul, Parlamentul și CCR.
Ar fi un început al procesului de reformă constituțională și de reformă a statului, obiective asumate de actuala coaliție. Numai că domnii din coaliție se ocupă mai mult de prostii gen eliminarea adresei de pe cartea de identitate, educația sexuală în școli, tații să fie mame, etc. Sunt și acestea probleme ce trebuie rezolvate, dar prioritățile reale sunt altele.
Coaliția pînă acum mai mult a mimat reforma, fapt dovedit de Raportul MCV și recentele declarații ale însărcinatului cu afaceri al Ambasadei SUA. Avocatul Poporului și CCR sunt instituții foarte politizate. Din acest motiv, ar trebui alte criterii de selecție, prin care să se elimine sau să se reducă influența politicului.
Destule OUG ale guvernelor Orban și Cîțu au picat la CCR, votul fiind dat cu unanimitate, chiar și cele 2 judecătoare numite de Klaus Johannis, ceea ce înseamnă că juriștii Coaliției sunt incompetenți, duplicitari sau amândouă. Renate Weber este o juristă bună. Nu discutăm aici profilul ei moral. Oportunismul și traseismul sunt evidente și la alții. Legal și constituțional nu ai ce să îi reproșezi. Dictutăm principii, nu oameni.
Eu o lăsam în pace. Poziția Comisiei de la Veneția a conferit muniție PSD pentru atacul la CCR. Verdictul CCR care va fi dat marți este destul de previzibil.
Dacă revocarea va fi desființată de forul constituțional, va fi o lovitură de imagine pentru Coaliție. Doamna Weber va putea merge și poate câștiga la CEDO, la fel ca și doamna Kovesi.
La nivel european tendința este întărirea rolului Avocatului Poporului, atât în statele membre, cât și la nivelul Uniunii Europene (Ombudsmanul European sau Mediatorul European). Domnul Florin Cîțu a pus și el bomboana pe colivă spunând că vrea să facă reforme prin OUG. Probabil o fi fost în momentul când a primit informația confidențială în urma căreia a demis un secretar de stat la o zi după ce l-a numit. Domnul Dan Barna l-a aprobat, inspirat de ideile de centru – dreapta modern și ale socialismului francez.
Coaliția trebuie să dovedească că este altfel decât PSD, ceea ce nu prea a făcut. Au criticat PSD pentru că nu respectau deciziile Comisiei de la Veneția. Acum e invers. Cam la fel și cu reforma justiției. Entuziasmul populist al lui Stelian Ion este la fel de nociv ca și inerția lui Cătălin Predoiu.
Favorit acum să o înlocuiască pe Renate Weber este Gyula Fabian, susținut de UDMR. Este o persoană onorabilă, cunoscut mai ales prin cărțile scrise în domeniul dreptului european. Dar se pare are două mari probleme: pensiile speciale și unele idei extremiste.
”Toți trăim sub același cer, dar nu toți avem același orizont” – Konrad Adenauer
”Democraţia este un leu devorat de păduchi” – Georges Clemenceau
”Democraţia nu este atât o formă de guvernare, cât un set de principii” – Woodrow Wilson
“Democraţia este o formă de guvernare care presupune discuţii libere, dar cu condiţia ca lumea să înceteze să mai pălăvrăgească” – Clement Attlee
