Fostul deputat PSD Iulian Iancu, numit chiar de către un coleg de la PSD „omul Gazprom”, a fost validat, miercuri, de comisiile parlamentare de specialitate pentru funcţia de membru în Comitetul de Reglementare al ANRE.
Iulian Iancu a fost până în 2020 președintele Comisiei de industrii din Camera Deputaţilor și este, alături de Liviu Dragnea și Darius Vâlcov, unul dintre autorii Legii offshore din 2018 care a blocat exploatarea gazelor din Marea Neagră și a crescut dependența României față de Gazprom.
Validarea lui Iulian Iancu s-a făcut fără audierea candidaților pentru post (au mai existat 3 candidaturi din partea USR) și în ciuda declarației lui Marcel Ciolacu, președintele PSD, că va cere întâi un aviz de la SRI cu privire la controversatul său coleg de partid.
Candidatura lui Iulian Iancu urmează să fie supusă votului plenului reunit al Parlamentului.
Controverse vechi despre un politician controversat
Suspiciunile cu privire la legăturile lui Iulian Iancu cu Gazprom și Rusia sunt vechi.
Rise Project a scris în mai că politicile populiste ale lui Iancu au tergiversat timp de patru ani legea exploatării gazelor de sub Marea Neagră, în beneficiul importurilor rusești – reclamă specialiștii din domeniu. Mari companii americane s-au retras, iar Comănescu le-a preluat o parte din operațiuni. Iancu susține însă că a apărat interesele naționale.
Numele lui Iulian Iancu apare în cablogramele americane WikiLeaks cu apelativul „guy owned by Gazprom”, așa cum l-a numit un coleg de partid, Georgian Pop, fost șef al comisiei parlamentare de control a SRI, care se referea la Iancu în acești termeni când vorbea cu diplomații americani.
Dar controversele privindu-l pe Iulian Iancu sunt mult mai multe.
Soacra, folosită la căpușat
În urmă cu 14 ani, scriam că pentru cei care lucrează sau sunt familiarizaţi cu sectorul gazului metan, numele lui Iulian Iancu spune foarte multe. Acesta a deţinut mai multe funcţii înalte în cadrul companiilor româneşti de gaze (Romgaz şi Distrigaz Nord), şef al fostei Agenţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Gazelor Naturale, secretar de stat în Ministerul Industriilor, membru în Consiliul de Supraveghere şi Îndrumare al Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS), consilier pe acest gen de probleme al ministrului Economiei, Varujan Vosganian etc.
A avut patru mandate de parlamentar PSD și a condus timp de 14 ani Comisia pentru industrii și servicii din Camera Deputaților.
Iulian Iancu a fost chiar decorat de către fostul preşedinte Ion Iliescu, cu ordinul naţional „Pentru Merit” în grad de Cavaler, pentru merite deosebite în activitatea sa în domeniul gazelor naturale.
Toate aceste funcții i-au adus și beneficii consistente. Iulian Iancu a acumulat o avere imensă, din 1989 încoace, prin procedee aflate fie la limita legii, fie dincolo de aceasta.
Instrumentul principal de care s-a folosit Iulian Iancu, pentru a căpuşa asiduu Romgaz Mediaş şi Distrigaz Nord Târgu-Mureş a fost SRL-ul în care, printre asociaţi, şi-a vârât soacra, pe nume Maria V. Firma, SC Schuck România Pipeline & Engineering SRL, a luat fiinţă în 1994, prin schimbarea numelui firmei SC Siris SRL Mediaş, înfiinţată cu doi ani mai devreme, în data de 30 noiembrie 1992. Firmă care, la rândul ei, se numise SC Medveea SRL Mediaş, de la înfiinţare (26 octombrie 1992). E şi asta o tactică, numai bună pentru acoperirea urmelor.
Evident, venerabila doamnă n-are nicio treabă cu branşa în care se învârtea şi se învârte distinsul ei ginere. De altfel, ea n-a fost niciodată văzută pe la sediul firmei Schuck Pipeline. Afacerile le conducea deputatul Iancu.
Femeia, pensionară, se apropie de graniţa celor opt decenii de viaţă şi, mai mult ca sigur, nu deosebeşte metanul de propan. La începutul anilor ’90, însă, era la modă ca majoritatea directorilor firmelor de stat să le căpuşeze graţie SRL-urilor patronate, scriptic, de soacre, nepoţi, mătuşi, neveste etc. Nici Iulian Iancu n-a fost mai abil de atâta.
Cadouri de la ginere pentru firma mamei-soacră
Această firmă-căpuşă, căreia îi vom spune, pe scurt, Schuck, a fost creată cu unicul scop de a executa lucrările de introducere a gazului metan (dar şi a apei curente) în mai multe sate din jurul Mediaşului şi Agnitei: Boarta, Coveş, Bungard, Micăsasa, Şeica Mică, Nochrich, Ruja, Bârghiş, Agârbiciu, Axente Sever, Aţel, Şaroşu pe Târnave, Alţâna, Valea Lungă şi Curci. Firma soacrei deputatului, Schuck Pipeline Mediaş, a primit cadou, de la Distribuţia Gazelor Naturale Târgu-Mureş (aşa se numea atunci Distrigaz Nord), lucrările de introducere a gazului metan în 15 sate, pe ochi frumoşi.
Nici vorbă de licitaţiile obligatorii, potrivit legii. O spune, negru pe alb, un raport de control al Direcţiei Generale a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat (DGFPCFS) Sibiu, datat 28 noiembrie 1997: „…în cazul lucrărilor executate pentru asociaţiile de introducere a gazului metan din diferite localităţi, agentul economic (Schuck Pipeline Mediaş-n.r.) nu participa la licitaţii, obţinerea lucrării realizându-se în baza unui deviz estimativ prezentat beneficiarului (Distrigaz Nord-n.r.) şi acceptat de acesta”.
Prejudiciu de milioane de euro adus statului
Rapoartele inspectorilor DGFPCFS Sibiu, ale căror copii le deţinem, arată limpede, cu exemple şi documentele doveditoare, că firma-căpuşă a uzat de o mulţime de tertipuri şi şmecherii cu scopul de a diminua cuantumul taxelor şi impozitelor datorate statului.
În unele cazuri, documentele contabile au fost întocmite eronat, de o aşa manieră încât organele de control să nu mai poată stabili şi calcula, cu precizie, nivelul sumelor datorate.
Deşi şi de aici statul a fost păgubit, probabil, per ansamblu, cu sume de ordinul milioanelor de euro (raportat la valoarea leului din anii 1992-1997), episodul cel mai interesant a fost cel legat de faptul că, la lucrările de introducere a gazului metan în satele menţionate, Schuck Pipeline SRL Mediaş a folosit atât oameni, cât şi utilaje aparţinând Distribuţiei Gazelor Naturale Târgu-Mureş, regionala Mediaş.
Compania de stat aparţinând atunci de Romgaz. La care Romgaz, între 1989 şi 1998, Iulian Iancu deţinea funcţia de şef sector distribuţie de gaz metan. Mai simplu spus, Iancu trimitea oamenii să lucreze pentru firma sa căpuşă, atât în timpul programului lor normal de lucru, cât şi în afara acestuia.
În fine, pentru firma soacrei sale. De plătit, însă, aceşti muncitori erau plătiţi (şi) de către stat, acţionarul majoritar al Romgaz.
Evident, pentru utilajele statului, folosite din plin la lucrări de către căpuşa respectivă, Schuck Pipeline n-a plătit niciodată locaţie.
Muncitorii Romgazului munceau din greu pe şantierele firmei lui Iancu
E greu de cuantificat prejudiciul adus statului, vreme de şase ani de zile, prin acest procedeu. Nici organele de control financiar nu au putut cuantifica asta. Conducerea executivă de atunci a firmei Schuck Pipeline, în speţă directorul executiv Sorin Laich-Măluţan, n-a recunoscut faptul că a folosit muncitori şi utilaje de la compania de stat Romgaz.
„Pe perioada cât am funcţionat ca director executiv (din februarie 1995 până în iulie 1997 – n.r.)…menţionez următoarele: am folosit ocazional, în funcţie de necesităţile firmei, dar numai după orele de program, concedii sau zile libere ale acestora, diverse persoane de specialitate, funcţie de lucrarea respectivă, persoane cu care se încheia un contract de prestări servicii.
Menţionez că nu cunosc dacă persoanele respective aveau şi alt loc de muncă, respectiv dacă erau angajaţi ai DGN Mediaş sau Şantierul 4 Mediaş”, a scris ex-directorul Măluţan, într-o notă explicativă solicitată de organele de anchetă.
Deci, Măluţan ştia că oamenii aceia sunt specialişti în ale gazului metan, avea grijă, cică, să-i folosească numai după orele de program sau în concedii, dar nu ştia că toţi aceşti oameni erau angajaţi la DGN Mediaş (atunci, parte din Romgaz). E o explicaţia caraghioasă, însă, surprinzător, organele de anchetă au luat-o de bună.
Contabila-şefă Dobre a recunoscut mânăriile
Mai onestă şi cu ceva mai mult bun-simţ decât şeful ei Măluţan, contabila-şefă a firmei-căpuşă, Mariana Dobre, a recunoscut că s-au folosit constant – nu ocazional – muncitori de la compania de stat.
Femeia i-a şi nominalizat pe toţi şi a prezentat chiar şi o evidenţă nominală, defalcată pe fiecare lună a mai multor ani, din care reiese limpede că principala mână de lucru a firmei Schuck Pipeline SRL o reprezentau angajaţii DGN-Romgaz. Ştatele de plată ale firmei Schuck, în posesia copiilor cărora ziarul nostru a intrat, confirmă afirmaţiile contabilei-şefe Dobre.
De altfel, doi foşti instalatori de gaz, pensionaţi de la Romgaz Mediaş, cei ale căror nume au fost găsite pe ştatele de plată de la Schuck, au confirmat, ambii, că munceau luni la rând pe şantierele de introducere a gazului, deschise de firma Schuck Pipeline SRL.
Ambii au spus că munceau la firma privată, erau plătiţi de aceasta, dar îşi încasau şi salariile de la DGN-Romgaz.
„Toată lumea ştia că e firma lu’ dom’ director Iancu. Venea şi el să controleze cum stăm cu lucrările, nu numa’ Măluţan”, ne-a spus unul dintre foştii muncitori, acum pensionar.
Deputatul a strâns, rapid, o avere impresionantă
Coincidenţă sau nu (pare-se, totuşi, că nu), exact în perioada în care firma-căpuşă în care era asociată şi soacra deputatului Iancu, traversa perioada ei de maximă prosperitate financiară, averea parlamentarului a crescut de o manieră exponenţială.
Potrivit declaraţiei sale de avere, vizibilă pe site-ul Camerei Deputaţilor, numai în trei ani de zile (1994-1996), Iulian Iancu a izbutit să-şi cumpere patru terenuri (două intravilane, în oraşul Mediaş, unul în staţiunea Sovata, judeţul Mureş, şi unul pe culoarul Rucăr-Bran, pe raza comunei Moeciu) şi o vilă impresionantă, cu o suprafaţă de peste 600 metri pătraţi construiţi.
Iulian Iancu a mai făcut o afacere extrem de profitabilă, pentru sine: a cumpărat, chiar de la compania unde a fost director general (e vorba de Distrigaz Nord SA Târgu Mureş) un apartament de lux, situat în Calea Plevnei, în Bucureşti.
Distrigaz Nord deţinea acolo mai multe apartamente, pe care salariaţii săi le foloseau drept locuinţă pe perioada delegaţiilor sau detaşărilor în Capitală. D
Iulian Iancu a mai fost anchetat
Iulian Iancu s-a aflat în atenţia organismelor de anchetă ale statului. Acesta a fost implicat într-o afacere cu nişte contoare de gaz metan, importate din Germania (probabil, pe filiera amiciţiei cu foştii parteneri de afaceri de la firma germană Schuck Armaturen GmbH). Presa vremii a acordat spaţii largi anchetei respective, însă, cum-necum, Iulian Iancu a scăpat basma curată.
