În Sectorul 5 din București, școala online arată bine pe hârtie, toți copiii care au burse sociale și sunt considerați vulnerabili au primit o tabletă, de la Ministerul Educației sau de la Primăria Sectorului 5. Pe teren, însă, situația e diferită.
Mai mult, chiar și în cazul în care elevii au aceste tablete, de multe ori, nu știu să le folosească, iar părinții sunt câteodată depășiți de situație; ei înșiși neștiind să scrie și să citească.
Statisticile sunt sumbre: peste 70 la sută din gospodăriile rome nu aveau internet, iar șapte la sută nu aveau curent electric, la nivelul lui 2018, iar datele din mai arătau că circa 900.000 de copii nu aveau un dispozitiv electronic cu care să se conecteze la ore.
Fiecare an în plus de școală îi crește unei persoane cu opt la sută șansele să aibă un loc de muncă. Un copil rom care termină un nivel de studii are cu 16 la sută mai multe șanse să-și găsească un job, conform unui studiu al UNICEF.
În 2018, peste 50 la sută din romi nu terminaseră mai mult de opt clase.
Mașina mă lasă pe o stradă din Ferentari, Sectorul 5 al Capitalei. E o după-amiază geroasă de noiembrie, iar Maria* mă așteaptă în capătul străzii, chiar în fața porții. Poartă batic, pe care și-l strânge mai bine, o fustă lungă și un capot roșu, flaușat, peste.
Este joi după-amiază. Băieții ei, de șapte și nouă ani, ar fi trebuit să termine deja orele online, iar fetița, probabil, ar fi la ora a doua pe ziua aceea.
Dar copiii Mariei nu sunt la școala online. Capitala e deja de trei săptămâni în scenariul roșu, iar băieții nu știu să folosească unica tabletă primită de la școală. Pe fata de 12 ani mama a retras-o de la școală când a terminat clasa a IV-a și preferă să o țină acasă fiindcă are nevoie de ajutor la treburile casei.
„De când s-a pus pandemia, au mers la școală o lună. Mi-a dat o tabletă pentru amândoi, eu nu știu cum s-o folosesc”, spune Maria. Stăm în camera în care-și primește oaspeții și care folosește și drept bucătărie.
„O tabletă la doi copii?”, o întreb eu.
„Da, a zis că n-au fost de ajuns.”
„N-au dimineața amândoi ore?”
„Ba da.”
Maria are 29 de ani și este de etnie romă. Am decis să-i protejez identitatea*, după ce, în timpul stării de urgență, familia ei a fost ridicată de polițiști, din cauza unui vecin scandalagiu, iar, de atunci, femeia trăiește cu frică.
De când a venit pandemia, familia supraviețuiește cu 1.100 de lei pe lună: alocațiile copiilor și ajutorul social pe care îl primește de la primărie.
Înainte, ieșea cu căruța și muncea ca zilieră, la cine avea nevoie: mai ducea gunoiul vecinilor, mai strângea fier vechi sau deșeuri de plastic. „Era mai bine, nu le lipsea nimic copiilor. Din bani, mai pui la casă, că nu poți să-i ții în mizerie, trebuie să le faci un viitor”, spune femeia.
Încăperile le-a ridicat cu mâinile ei și cu ajutor de la Asistența Socială, care i-a decontat bonurile pentru materialele folosite. Maria are „chitanță de mână” pe teren, că n-are bani de acte.
Pe hârtie, toți copiii vulnerabili din Sectorul 5 au tablete
Pe hârtie, datele arată bine: la nivelul Sectorului 5, sunt 26.619 elevi înscriși în învățământul preuniversitar, din care 3.008 copii primesc burse sociale, în primul semestru al anului școlar 2020-2021, spune Primăria Sectorului 5, într-un răspuns la solicitarea reporterului.
Elevii au primit tablete atât de la primărie – 24.009, cât și de la Ministerul Educației – 2.442 de bucăți. Primăria a vorbit despre „tablete distribuite din alte surse” în număr de 2.620, dar Inspectoratul Școlar al Municipiului București ne-a transmis numărul 2.442.
Totodată, IȘMB ne-a precizat că „aceste dispozitive au fost repartizate ca urmare a solicitărilor centralizate în lunile martie – aprilie 2020. Se presupune că familiile care au făcut solicitări către unitățile de învățământ sunt încadrate în risc de vulnerabilitate, declarând că nu au în posesie nici un alt dispozitiv”.
Din cifre, rezultă că toți copiii încadrați ca vulnerabili, primind bursă socială, au primit o tabletă. Realitatea contrazice, însă, hârtiile.
„Nu este doar despre o tabletă”
„Trebuie să trimit acum o cerere la școală și nu înțeleg ce mi se cere” a fost semnalul pe care Crina Mureșanu l-a primit de pe teren din partea mai multor familii vulnerabile din Rahova, București.
Crina Mureșanu este facilitator în cadrul programului JustRom3 – Accesul femeilor rome la justiție, derulat de Consiliul Europei. În timpul stării de urgență, multe mame i-au cerut ajutorul să „decodeze” mesajele autorităților privind școala online.
Educația părinților, lipsa competențelor digitale, modul în care au comunicat reprezentanții școlii și timpul scurt pe care l-au avut părinții pentru a înțelege cum se va transforma școala clasică în ore online au fost principalele probleme întâlnite de Crina Mureșanu pe teren.
Astfel, în perioada stării de urgență, școlile au cerut părinților să comunice cine nu are acasă un dispozitiv pentru școala online și cine nu are internet. Dar totul s-a făcut într-un timp extrem de scurt și foarte formal, citându-se ordonanțe ale Executivului, iar oamenii erau buimăciți de informație.
Mai mult, dacă, inițial, informația care a ajuns la părinți a fost că tabletele primite vor fi gratuite, când au aflat că orice stricăciune va fi suportată de familie, unii părinți au ezitat să mai facă cerere pentu dispozitive.
Atunci, reacția unor părinți a fost „nu îmi mai trebuie” sau „o să facă când se începe școala”.
„Nu este doar despre o tabletă, este un întreg proces”, conchide Crina Mureșanu.
Am contactat mai multe școli din Sectorul 5, pe baza informațiilor găsite în timpul documentării de la părinți, elevi și specialiști. Am întrebat despre dificultățile cu care s-au confruntat elevii, profesorii, cum a fost procesul de distribuire a tabletelor, dacă au rămas copii fără dispozitive, care a fost rata absenteismului. Nici o școală nu a răspuns demersului, până la publicarea textului.
De ce copiii romi sunt mai vulnerabili. Și cum educația le crește cu 16 la sută șansele să aibă un loc de muncă ca adulți
Copiii romi sunt vulnerabili „pentru că trăiesc în familii dezavantajate socio-economic, familii în care, în general, părinții au un nivel de educație mai scăzut, iar accesul pe piața muncii este mai dificil; de multe ori, nu lucrează.
Sunt familii în care sărăcia este mult mai prezentă decât în celelalte și toți factorii aceștia de dezvantaj se suprapun. În plus, de multe ori, și comunitatea în care trăiesc este dezavantajată și, practic, nici nu văd foarte multe modele de succes în jur. Atunci, motivația pentru învățare și educație este mai scăzută”, explică Luminița Costache, specialistă în educație la UNICEF, cu o experiență în domeniu de peste 25 de ani.
Totodată, în școlile din comumitțile dezavatanjate, fluctuația profesorilor este mai mare, structura educațională este mai redusă, iar uneori cadrele didactice sunt mai puțin bine pregătite. Toate aceste elemente duc la o calitate scăzută a educației, iar copiii romi ajung să fie la risc crescut de abandon școlar.
Luminița Costache mai atrage atenția și că trebuie să ținem cont în această analiză și de factorii istorici: „Acest dezavantaj a pornit de la momentul în care romii au fost în situație de sclavie, și atunci când au fost eliberați, despăgubirile au fost acordate stăpânilor, ei au pornit cu un dezavantaj socio-economic de la început, iar politicile socio-economice de incluziune și de combatere a sărăciei care au fost puse în practică nu au reușit să reducă acest decalaj”.
Deși nu avem informații la nivel național asupra accesului copiilor romi la educație, sunt date care pot da o idee asupra gravității situației.
Astfel, specialista UNICEF arată că, atunci când copiii primesc educație de o calitate scăzută, sunt decalaje din perspectiva achizițiilor de învățare, care se traduc în ani școlari pierduți. Cu alte cuvinte, dacă elevii respectivi se aflau în clasa a VI-a, aveau competențe la nivelul clasei a III-a.
„Orice deconectare de la educație – și aș sublinia de la o educație de calitate – nu doar accesul la educație este important, dacă copiii merg la școală, dar acolo nu achiziționează competențele care să-i ajute ulterior să se dezvolte ca adulți independenți, sistemul de educație nu-și îndeplinește menirea, deconectarea de la educație nu face decât să adâncească decalajele și ne putem imagina că pandemia a generat această adâncire a decalajelor”, continuă Luminița Costache.
În martie, când pandemia de coronavirus abia izbucnise în România, UNICEF a lansat o serie de evaluări rapide privind comunitățile vulnerabile.
Într-una din aceste cercetări, privind impactul pe care îl va avea pandemia asupra comunității rome, erau menționate o serie de probleme, precum: acoperirea nevoilor de bază (hrană, apă, produse de igienă), pentru că mulți romi vulnerabili lucrează ca zilieri; apoi, accesul deficitar la servicii sociale, de sănătate și de educație – aici, era notat: educația online este dificil de realizat în cazul copiilor romi, fie din cauza lipsei dispozitivelor electronice, fie a competențelor digitale ale părinților și copiilor”.
Totodată, Luminița Costache amintește de un studiu din 2014 al UNICEF, „Costul investiției insuficiente în educație în România”, care arată că fiecare an în plus de școală crește șansele ca ulterior persoana care a beneficiat de educație să își crească cu opt la sută șansele să aibă o stare de sănătate mai bună și reduce cu opt la sută riscul de a deveni șomer.
Studiul a mai arătat că „beneficiile educaţiei sunt mai mari pentru romi decât pentru non-romi. De exemplu, terminarea unui nivel în plus de studii creşte cu 5,6% şansele non-romilor de a-şi găsi un loc de muncă comparativ cu 16% în cazul romilor”.
„Dacă nu ai confort, nu ai hrană, nu ai vitamine, cum să evoluezi?”
E miercuri dimineață, ora 10.00. Sunt la etajul III al Școlii 136, unde este un centru educațional pentru copiii vulnerabili, finanțat de Consiliul Local al Sectorului 5. Mesele joase de lemn, vopsite în alb, sunt goale. Jucăriile sunt așezate frumos în rafturi. Copiii, online.
Spațiul de la Școala 136 a fost subiectul unui scandal anul trecut, când fostul primar Daniel Florea l-a scos din școală pe Valeriu Nicolae, care făcea voluntariat acolo de 10 ani, fără explicații. Mai multe, în acest text. Sala de la etajul 3. Cum a fost oprit proiectul care-i ajuta de zece ani pe copiii din Ferentari să învețe / Valeriu Nicolae: Mi-e imposibil să înțeleg cum gândesc oamenii ăștia – Educatie – HotNews.ro
La centru sunt înscriși 126 de copii, de la șase la 16 ani. Unii sunt la „A doua șansă” și cei patru asistenți educaționali lucrează cu ei în funcție de nevoile copiilor – de la alfabet la tabla înmulțirii – iar cu ceilalți copii, fac teme și lucrează remedial, mai ales limba română și matematică.
104 au primit tablete prin centru, dar unii le-au adus, descurajați, înapoi. Nu se descurcau cu ele, nu știau să instaleze aplicațiile și de acasă n-aveau ajutor. Asistenții educaționali i-au învățat să le folosească, dar chiar și așa, lecțiile nu merg mereu strună. În plus, mulți dintre copii își puneau baza în masa caldă primită la centru – unde desertul mergea adesea la pachet pentru frații mai mici.
„Părinții n-au școală, unii nu cunosc literele. Anul trecut, sâmbăta, aveam un grup de părinți cu care făceam alfabetizare și parenting. Acum, nu putem lucra cu ei. E foarte greu să-ți ajuți copilul, dacă nu ai habar de tehnologie; cum să citești?
Uneori, copiii sunt mai responsabili decât părinții: îi suni, ei îți răspund, iar, uneori, părinții le spun să închidă. Unii locuiesc în garsoniere foarte mici, unde poate stau 10 persoane, nu poți să menții curățenia și atunci le spun copiilor: «Dacă e doamna, nu răspunde, să nu vadă ce mizerie avem».
Educi altfel copilul când e față în față cu tine, pot să îl iau de mânuță să-i arăt cum se face bastonașul, cum se face o literă. Degeaba îi spun eu „uite, e litera «e» de la «elefant»!”, spune Cati Vatala, coordonarea Centrului Curaj.
În lunile de toamnă, cât școala a fost în scenariul verde, apoi galben, asistenții educaționali au observat un regres al copiilor, care nu mai veniseră la ore din primăvară.
„Acasă, nu au cum (să învețe, n.r.). Majoritatea stau aici, în Livezilor, în Pieptănari. Nu au confortul. Poate că unii merg cu părinții la muncă. Dacă nu ai confort, nu ai hrană, nu ai vitamine, cum să evoluezi? Pentru ei, era altceva, noi fiind aici, părinții îi lăsau cu noi, pentru că aveau încredere în noi, știau că avem grijă de ei.
Altfel se lucrează aici, unde au căldură și hrană – vedeți spațiul de aici, decât acasă, unde scriu poate pe genunchi. «Stați, doamna, să fac un pic de loc pe masă sau pe tocător» – vă dau un exemplu”, adaugă ea.
„Cred că online-ul este făcut doar pentru cei care au camera lor, care au condițiile necesare. În România, mulți copii nu au acces la piramida lui Maslow, degeaba au o tabletă și internet, dacă nu le pot folosi”, adaugă, pe un ton amar, Cati Vatala, care îmi răspunde că școlile ar fi trebuit să rămână deschise.
Rom în România: doar 37 la sută aveau internet în gospodărie în 2018. 7 la sută, fără curent electric
Numai 39 la sută dintre romi trăiau din salariu, în 2018, pentru 35 la sută, alocația copiilor era a doua sursă de venit. Peste 50 la sută din romi nu terminaseră mai mult de opt clase. Doar 37 la sută dintre gospodăriile romilor aveau internet, iar 7 la sută nu aveau curent electric.
Aceste date apar într-un alt studiu, din 2019, făcut de IRES pentru Agenția Împreună.
Astfel, în medie, într-o gospodărie de romi trăiesc 4,4 persoane, față de 2,93 persoane, câte sunt într-o gospodărie în cazul populației majoritare. Numărul mediu al copiilor în cazul famiilor rome este de 1,42, față de 0,46 în cazul populației majoritare.
Pentru anul 2018, dacă salariile reprezintă principala sursă de venit pentru 74 la sută dintre majoritari, pentru romi proporția este de numai 39 la sută , 35 la sută dintre romi declară alocația pentru copii ca fiind a doua sursă de venit, în timp ce pentru majoritari, proporția este de numai 14 la sută. Venitul este obținut regulat de numai 68 la sută dintre romi față de 96 la sută majoritari. 26 la sută dintre romi declară că au un venit ocazional sau sezonier.
58 la sută dintre romi declară că au locuință cu proprietate personală cu acte, față de 87 la sută în cazul populației majoritare. Deși numărul mediu de copii este de 3 ori mai mare decât în cazul majoritarilor, 61 la sută dintre romi locuiesc în 1-2 camere, față de 43 la sută în cazul majoritarilor.
Proporția locuințelor racordate la apă curentă, gaze, canalizare, apă caldă, termoficare este dublă în cazul populației majoritare față de cea a romilor. Dotarea locuințelor cu aparatură electrică, de gătit este relativ similară, cu un ușor avantaj pentru populația majoritară. 37 la sută dintre gospodăriile rome aveau acces la internet în 2018. În ceea ce privește accesul la utilități, 47 la sută dintre romi declararau că au o baie cu cadă sau duș, iar 51 la sută aveau o toaletă în casă.
Dacă în cazul romilor, peste 50 la sută au sub 8 clase absolvite, ponderea românilor în aceeași situație este de numai 13 la sută . Diferența se menține și în cazul liceului absolvit (36 la sută majoritari, 11 la sută romi) și este mult mai mare în cazul studiilor universitare (22 la sută majoritari și 2 la sută romi).
Competențe de scris/citit sunt semnificativ mai mici în cazul romilor față de majoritari (84 la sută majoritari, 50 la sută romi – în cazul scrisului și 86 la sută majoritari, 53 la sută romi în cazul cititului). Distanța se păstrează și în cazul competențelor IT (65 la sută – majoritari, 31 la sută – romi).
În 2018, 54 la sută dintre romi declarau că erau nevoiți să se împrumute pentru cheltuielile zilnice (față de majoritari – 27 la sută). Studiul, aici. Slide 1 (agentiaimpreuna.ro)
Acest articol a fost publicat pe PressHUB în cadrul proiectului “No Hate – Redactare incluzivă a articolelor despre romi în perioada pandemiei COVID-19”, un proiect derulat de Freedom House Romania, în parteneriat cu Agenția de Dezvoltare Comunitară “Împreună”, cu sprijinul financiar de Active Citizens Fund România, program finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021.
Citește și: Urmăriți PressHUB și pe Google News!
