Azi, 3 iulie, putem spune că listarea Hidroelectrica este un succes pentru companie, iar analizele pe acest IPO au fost îndreptățite – de la optimismul ușor zăltat până la abordările lucide.
Dar există și un alt mod de-a privi listarea Hidroelectrica și am să profit de moment ca să ridic, în final, în baza experienței personale și de ziarist angajat, o problemă la care România prin decidenții ei ar trebui să reflecteze.
Poate că sunt destui care știu bancul ăla – de ce se uită persoanele romantice până la capăt la un film porno? (Fiindcă speră să vadă că pe femeia aia o ia, până la urmă, de nevastă vreunul din hăndrălăii ăia..).
Romantic incurabil, eu am decis să privesc filmul Hirdoelectrica până la capăt într-o seară de la începutul toamnei 2002, din biroul de pe Calea Victoriei al ministrul Economiei de atunci, Dan Ioan Popescu.
După o oră și jumătate de intrebări puse de mine și de minciuni debitate de ministru, atunci când, la final, am pus dosarul Hidroelectrica și l retehnologizării de la Porțile de Fier pe masă, omul n-a mai rezistat: a tâșnit în picioare urnind biroul de o tonă, l-a ocolit, s-a repezit la fotoliul în care stăteam și m-a însfăcat de piept ridicându-mă și scuturându-mă ca pe o păpușă.
Îl știm pe DIP – înalt, cu oase halterofil și peste 100 de kile, pantofii mei nici nu mai atingeau podeaua.
Citește și: Demisia lui Hellvig, începutul sfârșitului puterii lui Iohannis
De trei ori s-a repezit ministrul în mine, în timp ce întrebările – de data asta ale lui – se succedau cu repeziciune înainte să primească răspunsurile, de data asta ale mele. Când, la ultima din întrebările lui (”Eu nu-ți zic nimic, Pena nu ti-a zis nimic: unde ai să mergi, la Năstase, nu? Zi-i bă,ai să mergi la Năstase, nu?”), i-am răspuns că o să scriu tot ce știu și consemnez că și el și Pena au refuzat să comenteze, s-a mai repezit o dată la mine și m-a trântit în fotoliu. După care a dispărut pur și simplu pe o ușă.
Continuarea în Curs de guvernare
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
