duminică, 26 septembrie 2021
AcasăNewsletterOPINII Alexandru Lăzescu - Opțiunile geopolitice ale Europei în relația cu America...

OPINII Alexandru Lăzescu – Opțiunile geopolitice ale Europei în relația cu America și China

În privința Chinei, UE rămâne dezbinată; deși împărtășește criticile Americii privind Beijingul, nu pare dispusă să i se alăture în confruntarea geopolitică.

În caricatura care însoțește un articol apărut în Wall Street Journal, sub semnătura lui Andrew Michta, decanul College of International and Security Studies de la George C. Marshall European Center for Security StudiesdinGarmisch-Partenkirchenapare un uriaș urs Panda, simbolizând regimul de la Beijing, care, sub privirea gânditor-întrebătoare a Unchiului Sam (SUA), își însușește una câte una de pe o tablă de șah, pe care sunt imprimate stelele de pe steagul UE, piesele (care arată și ele ca niște ursuleți Panda) reprezentând statele membre din Uniune. Articolul în cauză, intitulat „Poate China întoarce Europa împotriva Americii?”, prefața întâlnirea la vârf UE  China din 15 septembrie.

Amânată în câteva rânduri, aceasta a fost inițial gândită ca una care urma să aibă loc, cu mare pompă, la Leipzig, pentru a proba faptul că acele 27 de state din Uniune erau unite în demersul de gestiune a unei relații complexe, simultan de colaborare și confruntare, cu o mare putere descrisă recent drept un „rival strategic”.

Un diplomat european spunea că Berlinul, care deține președinția în exercițiu a UE, vedea în acest eveniment unul care urma să marcheze un final apoteotic de carieră, un fel de „bijuterie a coroanei” pentru cancelarul Angela Merkel, care s-a arătat a fi în mod constant un suporter în favoarea unei bune relații cu China. Până la urmă, spre dezamăgirea dnei Merkel, a avut loc doar un mult mai modest summit virtual, care, de partea UE, i-a mai reunit alături de Angela Merkel pe Ursula von der Leyen, președintele Comisiei Europene, și pe Charles Michel, președintele Consiliului European, iar de partea chineză, o echipă sub bagheta lui Xi Jinping.

Controlul Eurasiei

Pe fond, Andrew Michta se întreba în articol dacă în bătălia geopolitică dintre America și China, Xi va încerca să repete ceea ce a făcut în 1972 Richard Nixon, atunci când, în urma unei călătorii la Beijing, a reușit să-i atragă de partea sa pe chinezi în confruntarea cu URSS. Numai că dacă nu există nici o îndoială că intențiile Chinei urmăresc un astfel de scenariu  se vede asta și din intensul desant diplomatic din Europa (doar cu 3 săptămâni în urmă, ministrul de externe chinez Wang Yi a avut întâlniri în Italia, Olanda, Norvegia, Franța și Germania, în timp ce în paralel un membru al Biroului Politic de la Beijing a vizitat Grecia și Spania) –, este greu de estimat în acest moment succesul demersului Chinei. În fapt, răspunsul european pare să fie mai degrabă unul rezervat, dacă nu chiar negativ, chiar dacă UE nu pare deloc dispusă să se alinieze explicit de partea SUA în acest meci geopolitic hotărâtor pentru felul în care va arăta lumea în viitor.

Obiectivul major al Chinei este de a obține ceea ce Andrew Michta numește „o inversiune globală în materie de fluxuri comerciale”. Fluxuri comerciale care în prezent se derulează preponderent pe mare sub protecția Statelor Unite, care dețin supremația absolută din acest punct de vedere. Beijingul încearcă, desigur, să erodeze acest avantaj, dar se concentrează cu precădere pe arealul Mării Chinei de Sud, pe unde tranzitează 40% din întregul comerț global. Însă alta este direcția strategică fundamentală pe care o are în vedere: realizarea unei căi alternative de comerț terestre către Europa, restul Asiei și chiar Africa, așa-numitul „Drum al Mătăsii” sau „Belt and Road Initiative” (BRI).

Aceasta ar fi și cheia către obținerea unei hegemonii globale a Chinei, care ar putea controla astfel un teritoriu vast, Eurasia, pe care marele geograf britanic Sir Harold Mackinder o considera, într-un celebru eseu din 1904, „The Geographical Pivot of History”, și în cartea apărută în 1919, „Democratic Ideals and Reality” (un titlu foarte potrivit și pentru vremurile actuale, când iluziile ideologice par tot mai rupte de realitate), „regiunea-pivot” („heartland”) al cărei control asigura dominația mondială.

Revista 22https://revista22.ro
Revista 22 este primul săptămânal independent postdecembrist. A primit numele acesta în amintirea zilei de 22 decembrie 1989, când Ceauşescu a părăsit clădirea Comitetului Central într-un elicopter. Revista 22 se adaptează din mers schimbărilor societăţii româneşti, fiind cunoscută ca cel mai bun săptămânal de cultură politică din România.
ARTICOLE SIMILARE

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DIN ACEEAȘI CATEGORIE

- Publicitate -spot_img

ULTIMELE ARTICOLE