marți, 30 noiembrie 2021
AcasăNewsletterOPINII | Mircea Mihăieș - Ochii plânși ai meritocrației

OPINII | Mircea Mihăieș – Ochii plânși ai meritocrației

Trăim, la nivel planetar, o insurgență a ofuscaților și o resurgență a complexelor de inferioritate. Ele nu vizează, însă, îmbunătățirea condițiilor generale ale vieții, ci aducerea la același nivel a excelenței și a nulității.

Pe merit / pe nemerit. Am crescut cu aceste două sintagme în minte. Le-am auzit de sute și mii de ori. Uitându-mă la ceea ce se petrece în jur, ajung la concluzia că am avut o educație proastă. Sau, mai bine zis, complet desprinsă de lumea în care am trăit, trăim și, mai ales, vom trăi. Nimic, sau aproape nimic, din ceea ce mă înconjoară nu are de-a face cu ideea de merit.

Totul e conjunctural, rol al aranjamentelor, al nepăsării, al indiferenței și escrocheriilor. Nu e de mirare că una dintre bătăliile decisive ale timpului nostru e aceea contra meritocrației. Cu metodă sau din instinct, azi s-a renunțat la metodele împământenite de a selecta valorile. În locul criteriilor limpezi, puse în acord cu competența, ne trezim cu tot felul de improvizații, „scurtături”, compensări și ajustări la realitățile din ce în ce mai complicate.

Actualul val stângist ce pare să fi confiscat planeta are la origini o filozofie pe care istoria n-a mai întâlnit-o: cum să obții mijloace de trai, fie ele cât de precare, fără a munci. Sau, la rigoare, muncind de mântuială sau ocupând poziții pentru care nu ai nici calificare, nici pricepere. Aud tot mai des că una dintre explicațiile ineficienței administrației din România provine din faptul că primăriile, consiliile județene și chiar ministerele gem de inși al căror singur merit e acela de a fi „lipit afișe” în campaniile electorale. Poate că lucrurile nu stau așa. Poate că există competiții interne. Poate că nu avem noi subtilitatea de a discerne arcanele „vieții de partid”. Dar poate că atât sunt în stare să producă partidele.

Mergând cu deducțiile până la capăt, se ridică și o altă întrebare: de ce e nevoie să punem în poziții privilegiate indivizi despre care știm dinainte că mint, că nu vor face nimic pentru noi, că singura lor preocupare e să-și umple pungile? De ce alegem? Doar pentru că așa ne cere Constituția? Dar Constituția cine a făcut-o? Nu tot politicienii interesați să creeze un cadru prin care să-și perpetueze privilegiile? Aceasta e marea capcană în care ne aflăm. Îmi veți replica, desigur, că orice constituție reflectă voința poporului, în întregul său. Nimic mai fals.

E suficient să parcurgem ultima fază a adoptării constituțiilor pentru a descoperi că ne aflăm, de fiecare dată, în fața unei fraude de proporții. Ce votăm atunci când, ajunși cu ștampila în mână, intrăm în cabină? Câtă libertate de a alege avem, de fapt? Niciuna – pentru că a opta între da și nu e doar un exercițiu mecanic, ce n-are de-a face nici cu alegerea, nici cu democrația.

ARTICOLE SIMILARE

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DIN ACEEAȘI CATEGORIE

- Publicitate -spot_img

ULTIMELE ARTICOLE