Mai în tinereţe, pe la mijlocul anilor 2000, am fost pentru o scurtă perioadă de timp directorul a două săptămânale din Harghita, unul de limbă română, celălalt de limbă maghiară, editate de aceeaşi companie.
Am fost, foarte probabil, singurul şef român al vreunei tipărituri de limbă maghiară.
În perioada petrecută acolo, în Harghita, am avut ocazia să aflu de existenţa unui aşezământ caritabil, întemeiat de nişte călugăriţe greco-catolice românce, care se îngrijea de copii orfani, abandonaţi de părinţi sau cu părinţi care, pur şi simplu, nu le puteau purta de grijă.
De atunci şi până acum, am vizitat de mai multe ori Casa „Sfântul Iosif” din Odorheiul Secuiesc, singur sau împreună cu prieteni jurnalişti. De câte ori am putut, am mers cu donaţii la acea Casă, care e casă pentru vreo 200 de prichindei.
