Opțiunea europeană a României, în pericol?

Ultimele acțiuni ale puterii de la București, ale Parlamentului și Guvernului îndeosebi – pe fondul păguboasei și deloc dezinteresatei tăceri prezidențiale – redeschid întrebarea dacă această putere mai are convingeri europene.

Ne mai putem întreba și dacă nu cumva ceea ce credeam noi că este vocația europeană a României e mai degrabă o chestiune de oportunitate: în acest moment, pentru rețelele clientelare care compun puterea politico-financiară din țara noastră, este mai avantajos să fie orientate spre Bruxelles și Washington decât spre alte capitale. Dar numai în acest moment.

Așa cum ni se înfățișează azi liderii clasei politice românești, e greu de pariat pe opțiunea lor fermă pro-europeană. Și cred că după mulți ani, această opțiune redevine problematică, în ciuda declarațiilor (adeseori neconvingătoare) ale acestor lideri.

Ea redevine problematică printr-o succesiune lungă de gesturi, decizii și declarații, care par să ne indice că atașamentul față de valorile democrației europene este de multe ori simulat, doar declarat din vârful buzelor și pentru camerele de luat vederi. În realitate, seducția puterii discreționare, a autocrației, e mereu prezentă și gata de urmat.

Libertățile fundamentale ale cetățenilor și exigențele unui stat de drept în care separația puterilor ar trebui să fie clară și protejată sunt, în realitate, în pericol permanent, iar cei care, din afara puterii luptă pentru păstrarea lor – persoane sau organizații non-guvernamentale – sunt în cel mai bun caz ignorați, iar în cel mai rău hărțuiți, chiar amenințați.

La adăpostul umbrelei europene, PSD și PNL, împreună cu satelitul lor extremist AUR ori cu complicitatea UDMR, au propus în mod regulat inițiative liberticide prin care caută să restrângă libertățile civile, transparența publică, accesul la informații publice, egalitatea în fața legii sau alte valori care ar trebui să ne așeze în rândul statelor europene.

Citește și: Scandalul Bîstroe, un dezastru de comunicare cum rar se poate vedea

Oamenii puterii de la București sunt analfabeți din punctul de vedere al culturii democratice. Ajunși ei înșiși în posturi cheie ale statului prin aranjamente sau fraude, prin jocuri politicianiste și încălcări ale jocului democratic, lipsiți de merite profesionale și neavând în spate cariere performante, singura lor grijă este protejarea intereselor unei minorități privilegiate prin consolidarea dispozitivului format din politicieni, magistrați, oameni de afaceri, actori media și persoane din serviciile secrete.

Numai în ultimii doi ani, așa cum bine remarcă Ovidiu Voicu, puterea nășită de președintele Iohannis și cu acordul lui tacit ori explicit a lucrat cu spor la compromiterea prin lege a ideii de transparență, a celei de acces public la informațiile de interes general, la restrângerea libertății de asociere și de exprimare, la limitarea drepturilor organizațiilor civice de a participa la controlul legalității autorizațiilor și permiselor de construire, la descurajarea activității avertizorilor de integritate, la restricționarea dreptului de a organiza și participa la adunări publice.

Fiecare din aceste acțiuni periclitează fragila democrație românească și slăbesc temeliile statului de drept. Dacă adăugăm la toate acestea și limitările drastice, aproape imposibil de găsit în restul statelor din Uniunea Europeană, privind dreptul de a participa la viața politică (praguri înalte pentru intrarea în parlament, sute de mii de semnături pentru o candidatură, primari aleși dintr-un singur tur etc.), avem peisajul dezolant al unei democrații românești mereu cu un picior în groapă, ținută la cota de avarie și gata oricând să basculeze în iliberalism sau chiar în ceva mai rău.

Jocul ce se vrea abil prin care este inventată o opoziție convenabilă în figura extremismului conformist al AUR, astfel încât în comparație cu el puterea să pară frecventabilă, este un cuțit cu două tăișuri, amândouă riscante: cu o parte, e distrusă însăși ideea de opoziție parlamentară și politică, iar cu cealaltă, extremismul se insinuează, sub forma unui patriotism xenofob, misticoid și antieuropean în sistemul fiziologic al puterii majoritare, iar de acolo în societate.

Ne aflăm într-un context internațional și regional foarte imprevizibil și chiar amenințător la adresa României. Lipsa completă de integritate a guvernanților este o vulnerabilitate națională, nu doar din cauza incapacității acestora de a lua decizii în favoarea oamenilor de rând (obligați cum sunt să-și asculte superiorii care îi mențin, așa incompetenți și lipsiți de etică, în posturi de mare răspundere), ci și pentru că oamenii instabili etic pot oricând să răstoarne, din lașitate, egoism, iresponsabilitate, orientarea generală a țării.

Sau măcar să transforme România într-o țară slabă și irelevantă geopolitic.

Vedem azi că președintele și miniștrii lui ocupă un rol tot mai nesemnificativ în dezbaterile și deciziile privind viitorul Uniunii Europene și al Alianței Nord-Atlantice. Și asta se întâmplă pentru că au compromis chiar aici, în România, șansa unei selecții a oamenilor pricepuți și curajoși care să reprezinte România în lume. Politica externă e doar o fațetă a politicii interne, nu poate fi mai bună decât ea.

Iar atunci când conducerea PSD țipă, într-un acces populist, că trebuie să ne apărăm „râul, ramul și canalul” împotriva Ucrainei, într-un moment atât de delicat și de încărcat de semnificații, în care președintele SUA vizitează Kievul și Varșovia, iar Putin amenință fățiș Moldova, se cuvine să fim foarte neliniștiți în privința direcției pe care vrea s-o urmeze România.

Citește și: „Scandalul” Bîstroe sau cum vă manipulează PSD și PNL pentru că se teme de voi. Și de AUR

Dacă mai adăugăm la asta și capturarea integrală de către PSD, în cârdășie cu PNL sau profitând de slăbiciunile liberalilor, a tuturor instituțiilor de control al sănătății democrației românești (AEP, CCR, ANI, CSM, DNA și lista e lungă…), trebuie să începem să ne gândim cât se poate de serios la ce ne așteaptă în 2024 și după cele patru tururi de alegeri de anul viitor.

Căci șansele de a deveni o țară puternică și demnă în Europa și în lume sunt minime spre zero dacă oameni precum Ciolacu, Bode sau Greblă, cu aliații lor auriști și udemeriști, vor continua să ne reprezinte și să se prefacă în continuare că sunt democrați, în vreme ce acasă încalcă deliberat și repetat toate regulile elementare ale democrației.

Urmăriți PressHUB și pe Google News!