Comerţul socialist nu excela nici prin diversitatea, nici prin calitatea mărfurilor oferite. În iunie 1979, ziarul Crişana publica o mică anchetă privind disponibilitatea băuturilor răcoritoare în magazine, dat fiind începutul sezonului estival. Magazinele de stat, singurele existente, erau prost aprovizionate, de exemplu cofetăria Nufărul primind în lunile mai şi iunie răcoritoare doar de două ori.
Similar, cofetăria Intim de pe actualul bulevard Dacia nu primise astfel de produse de o lună. Ceva mai bine stăteau lucrurile în centru, cofetăria Bujorul de pe strada Alecsandri primind băuturi aromate de două ori pe săptămână. Deşi se comandau circa 100.000 de sticle zilnic, producătorii nu puteau onora nici jumătate, din lipsa materiilor prime sau a capacelor metalice.
Astfel de capace erau produse în Valea lui Mihai, dar nu erau conforme cu STAS-ul, instalaţiile de îmbuteliere fiind şi ele uzate moral şi tehnic. Despre diversitatea ofertei nu putea fi vorba, pe piaţă existând citronadă şi Quick-Cola, ambele de slabă calitate, alte sucuri lipsind „din cauze obiective”. De altfel, Cola locală era cea mai prezentă, 95% dintre comenzi fiind pentru aceasta.
Citește articolul complet în Bihoreanul
