Tatăl său era inginer textil şi mama farmacistă, amândoi absolvenţi ai Universităţii din Iaşi în primele generaţii de după 1900. Amândoi evrei. Mihail Cernea se uită lung în Sala Paşilor Pierduţi, auzind parcă ecourile paşilor părinţilor săi răsunând în urmă cu mai bine de un secol. La 90 de ani, Mihail Cernea este membru al Academiei Române şi unul dintre cei mai reputaţi sociologi la nivel mondial, fiind recunoscut la nivel internaţional pentru că a introdus abordări sociologice şi antropologice în Banca Mondială.
La aproape 10 ani, în 1941, tânărul Mihail alerga pe străzile din spatele Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, până la o pârtie improvizată de sanie pe dealul „La trei hopuri“ de care-şi aminteşte şi astăzi. Locuia pe strada Colonel Langa, care este în acelaşi loc şi astăzi, alături de părinţi, fratele de 3 ani şi două bunici. A avut o copilărie agitată, în perioada de reconstrucţie din perioada interbelică, dar care a avut fericirile ei. Până când i-au spart soldaţii uşa. Era pe 29 iunie 1941.
Era o atmosferă tensionată şi înainte de iunie 1941, îşi aminteşte academicianul. Cu siguranţă una antisemită: tatăl său fusese dat afară din funcţia în care lucra ca inginer textil doar pentru că era evreu, iar în anii cu iarnă grea, evreii erau scoşi cu ordin din casă ca să curăţe zăpada. Însă imediat ce România a intrat în război de partea Germaniei şi Antonescu a dat ordinul de a se trece Prutul, în Iaşi au început să apară zvonuri legate de evrei care a stârnit un sentiment de panică.
Citește articolul integral în Ziarul de Iași
