Octogonul confesional din Constanța

Sau cum conviețuiesc de circa 100 de ani 8 comunități etnice, într-un spațiu de circa 2 km pătrați

În Constanța, pe suprafață de doar doi kilometri pătrați, aproape de malul mării, sunt așezate, una lângă alta, nu mai puțin de 8 lăcașuri de cult aparținând unor grupuri etnice diferite: arhiepiscopia, geamia, moscheea, biserica armeană, biserica greacă, biserica romano-catolică, biserica bulgară și sinagoga. Fiecare își poartă povestea și, poate cel mai important lucru, fiecare poartă mărturia toleranței religioase a locurilor, în vremuri în care Europa era zdruncinată de conflicte etnice și religioase, acesta fiind un exemplu și în zilele noastre.

929

 

În zilele de sărbătoare, locuitorii orașului, fie că erau vecini sau prieteni, mergeau împreună spre slujbele religioase până în momentul în care fiecare trebuia să ia calea străduței pe care își găsea lăcașul de cult.

Grecii se opreau la procesiunile religioase la biserica de pe actuala stradă Mircea cel Bătrân, nr. 36. Armenii mergeau 200 de metri mai spre mare, pe strada Callatis, nr. 1.

Turcii și tătarii se opreau chiar și de 5 ori pe zi la slujbele oficiate 300 de metri mai departe de biserica armenilor, la geamia de pe bulevardul Tomis, nr. 41. Sau, după 1913, puteau merge 350 de metri mai spre mare și ajungeau la moscheea de pe strada Crângului, nr. 1.

Evreii își aveau sinagoga și mai aproape de mare, la nici 200 de metri de geamie, pe strada C.A. Rosetti, nr. 2.

Sinagoga

Bulgarii participau la slujbe bisericii din strada Maior Gheorghe Șonțu, nr. 7, la 130 de metri de moschee și la 400 de metri de sinagogă.

Biserica bulgară ”Sfântul Nicolae”

Catolicii se opreau la 100 de metri de biserica bulgară și la 350 de metri de sinagogă, pe Nicolae Titulescu, nr. 11, una dintre cele mai frumoase străzi ale orașului.

Iar românii mergeau la o biserică situată chiar în buza mării, astăzi catedrala din strada Arhiepiscopiei, nr. 23.

 

Biserica greacă ”Metamorfosis” este monument istoric de categoria A și este situată în extremitatea de nord a centrului vechi al Constanței. Lăcașul a fost construit în doi ani, în perioada 1865-1867 și veghează străzile labirintice care coboară spre mare și care, altădată, formau cartierul grecesc al urbei. Biserica a fost ridicată cu banii coloniștilor greci, după planurile arhitectului Ioannis Teoharidi și este primul lăcaș de cult ortodox sub conducerea otomană a Dobrogei.

Biserica greacă ”Metamorfosis”

 

Catedrala Arhiepiscopală ”Sfinții Apostoli Petru și Pavel” deschide octogonul confesional din centrul vechi al Constanței, a fost construită în anul 1895 și este monument istoric de categoria A. Lăcașul a fost proiectat după planurile arhitectului Ion Mincu și este ridicat în stil neobizantin. Până la construirea acestei catedrale, singurul lăcaș de cult ortodox din Constanța era biserica grecilor, așa că, de sărbători sau la evenimentele importante din viața lor, ortodocșii de la malul mării mergeau la biserica greacă.

Armenii și-au construit mai întâi o școală, la 1880, doar 200 de metri mai departe de greci. Chiar în buza mării, comunitatea mică, dar prosperă și influentă, de armeni au ridicat o clădire care, mai târziu, a devenit Biserica Armenească ”Sfânta Maria”. Clădirea este monument istoric de categoria A, a fost construită cu sprijinul financiar al negustorului Nazaret Torosian și reprezintă centrul în jurul căruia s-a dezvoltat comunitatea armenilor refugiați în urma masacrelor din Imperiul Otoman.

Biserica Armenească ”Sfânta Maria”

 

Bulgarii au început să își construiască propria biserică la 1898 și au reușit să o finalizeze și să o sfințească după aproape un deceniu, în 1907. În semn de respect și prețuire pentru țarul Rusiei, vecinii de la sud și-au botezat lăcașul de cult Biserica bulgară ”Sfântul Nicolae”. Asemenea armenilor, bulgarii au amenajat la rândul lor o școală, chiar în curtea bisericii.

Singurul lăcaș de cult din acest octogon confesional care nu este monument istoric este Sinagoga de rit așkenaz, construită în anul 1911 după planurile arhitectului Adolf Linz. În stil maur și cu accente arhitecturale caldeene, biserica evreilor a fost transformată în depozit militar german în perioada 1941-1944, iar după 1989 a căzut pradă indiferenței autorităților locale. Astăzi, din sinagogă au mai rămas doar zidurile. Comunitatea evreiască din Constanța a anunțat, însă, că fondurile necesare reabilitării lăcașului religios au fost alocate de Compania Națională de Investiții, iar procedura de licitație se află în desfășurare.

Bazilica romano-catolică ”Sfântul Anton de Padova” este cea mai nou construită dintre bisericile creștine ale octogonului confesional. A fost construită la sfârșitul perioadei interbelice, între 1935-1937, și este monument istoric de categoria A. Se află la doar câteva sute de metri de Catedrala ortodoxă, Biserica bulgară și moschee. A fost construită după planurile arhitectului Romano de Simon și respectă trăsăturile arhitectonice ale Bisericii italiene din București, construită în 1915-1916 după planurile arhitectului Mario Stoppa.

Bazilica romano-catolică ”Sfântul Anton de Padova”

 

Și pentru că urbea s-a aflat sub influență otomană până la 1878, și peisajul religios al Constanței a fost dominat de lăcașurile de cult ale imperiului: moscheea și geamia – ale căror minarete înalte puteau fi văzute de la mare distanță, pentru că nicio clădire nu avea voie să fie mai înaltă decât acestea. Geamia ”Hunkiar” este monument istoric de categoria A și este cel mai vechi lăcaș de cult musulman din Constanța. Geamia a fost finalizată aproape în același timp în care, doar câțiva metri mai spre mare, ortodocșii greci își sfințeau propria biserică. O parte din plăcile de piatră ale minaretului provine din fostele construcții grecești și romane ale cetății Tomis. Moscheea este și ea monument istoric de categoria A și a fost construită în perioada 1910-1913, la inițiativa regelui României de la acea vreme. Moscheea ”Carol I” îi poartă numele acestuia, în semn de mulțumire pentru că, la vremea aceea, acest lăcaș de cult era cel mai mare din Europa dominată de creștinism.

Moscheea

Dobrogea a aparținut Imperiului Otoman până în urmă cu doar 140 de ani. Nod al valurilor migratoare de-a lungul mileniilor și zonă-tampon între trei platouri continentale, cea mai tânără regiune românească a fost marcată puternic de întemeierea atâtor comunități încă din secolele VI-IV î.Hr. Asupra celor două județe dobrogene, trecerea popoarelor migratoare și-a lăsat amprenta decisiv de-a lungul istoriei, atât în obiceiuri și cutume, cât și în arhitectură și alte izvoare nescrise, toate fiind astăzi mărturii ale trecutului tumultos.

 

Puteți accesa harta interactivă a octogonului confesional aici.

Harta Sursa: Cristian Andrei Leonte/Info Sud-Est

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata