Vaslui : Conacul Constantin Prezan, salvat de nepoata mareșalului

1.358

 

Conacul mareșalului Constantin Prezan de la Schinetea, județul Vaslui, aflat în stare avansată de degradare înainte de a fi retrocedat, a început să prindă viață. Preluat în proprietate după anul 2000 de către Olga Macarie, nepoata mareșalului, ansamblu de clădiri a cunoscut transformări importante. Au fost refăcute interioarele, o parte din fațade și acoperișul, au fost puse indicatoare turistice etc.

Chiar dacă unii săteni au furat și lanțurile de la mormintele mareșalului și soției sale, iar autoritățile locale nu dau nicio mână de ajutor noului proprietar, Olga Macarie este hotărâtă să promoveze imaginea coordonatorul bătăliilor de la Mărăști, Mărășești și Oituz și să salveze clădirea din propria pensie.

Am preluat conacul într-un stadiu avansat de degradare. Ani de zile nu s-a ocupat nimeni de el. Înainte de anul 2000, când l-am preluat, aici funcționa un cămin de persoane cu handicap neuropsihic. Două clădiri din ansamblul mareșalului Prezat nu le-am mai găsit deloc. Am început să repar cu posibilitățile financiare mici pe care le am. Sunt în ansamblu trei clădiri mari, iar eu le-am reparat, am făcut și acoperișurile, am înlocuit țigla. E foarte greu. Acum am început să repar acoperișul de la a treia clădire. Finanțez totul din pensia mea. Nu am primit niciun ajutor de nicăieri,

ne-a spus Olga Macarie, nepoata mareșalului Prezan.

 

Muzeu deschis pentru public

 

Renovările respectă imaginea conacului din perioada interbelică, Olga Macarie fiind printre puținele persoane care știu cum era fiecare încăpere, tâmplăria, cum erau finisate fațadele, acoperișurile etc.

Toată tâmplăria din conac era din stejar, iar eu am refăcut totul din acestă esență de lemn. Nu e ușor. Cu pensia mea cârpesc ce pot. Am refăcut și o fațadă, iar renovările le desfășurăm și în interior. Aici este un muzeu deschis pentru public, nu iau taxă la intrare. Cei care vizitează primesc un CV despre Prezan, despre activitatea lui, cu toate distincțiile primite de-a lungul vieții. Am făcut tot ce am putut. Am pus toate indicatoarele de la Dumești care indică dorecția spre Schinetea unde este conacul sunt făcute de mine. Autoritățile locale nu fac nimic,

ne-a mai spus proprietara.

 

S-au furat și lanțurile de la morminte

 

După opt de procese în justiție și odată cu preluarea în proprietate a conacului, Olga Macarie a supărat mai multă lume care era interesată de această zonă. Astfel, de la sătenii din comunitate și până la autoritățile locale, noul proprietar a avut parte de tot felul de exeperiențe neplăcute.

«Este aici o alee de tei care asigură accesul la conac. Am vrut să curăț copacii și am angajat pentru aceasta niște oameni. Am spus că după ce curăță pomii tot ce cade la pământ să ia acei muncitori, ca să nu-i mai plătesc. Copacii trebuie îngrijiți, pentru că dacă intri pe alee cu o mașină mai mare o zgârii. A venit acolo poliția, a spus că fac trafic cu lemne», a povestit proprietara.

 

Mai mult, implementarea unui proiect cu finanțare europeană prin care se asfaltează un drum de la Dumești la Schinetea a lăsat în afară aleea de vreo 400 de metri până la conac, care va rămâne neasfaltată. «Dacă vine viscolul, aleea se troienește și nu trimite nimeni vola să desfunde, nu am niciun sprijin. E vai de capul ei. Mi-au furat și o bucată de gard, iar la cele două morminte am pus niște lanțuri. Mi-au fost furate în patru rânduri, nu știu dacă mai pun altele. Constantin Prezan a cununat și a botezat tot satul acesta. Din toți primarii din comuna Dumești de după anul 2000, doar unul singur, primarul Mariciuc, m-a ajutat fără să îl solicit eu. A îngrijit aleea de tei, făcea curat în zonă. Și viceprimarul care este acum, Benone Butnaru, m-a mai ajutat”, mai spune Olga Macarie.

 

 

Moșia Schinetea, cumpărată cu 335.500 lei

 

La 28 mai 1897, între Constantin Al. Livaditi, ca vânzător și lt.col. Constantin Prezan, în calitate de cumpărător, a fost întocmit următorul act de vânzare-cumpărare: “Eu Constantin Al. Livaditi nesilit de nimeni, vând de veci în deplină proprietate domnului lt.col.Constantin Prezan moșia mea Schinetea. Întinderea acestei moșii ce vând cu toate trupurile sale este 743 fălci, 68 prăjini și 28 stânjeni sau 1065 ha și 3522 mp. Această moșie se compune din două trupuri: Schinetea cu Mălinești și Armășeni. Prețul vânzării moșiei este de 335.500 lei”.

Actul a fost transcris la Tribunalul județean Vaslui în prezența judecătorului de ședință, Gh. Sturza, și semnat de lt. col. Prezan. domiciliat în București, Aleea Carmen Silva nr. 42.

Printr-un act de vânzare-cumpărare autentificat de Tribunalul județului Roman la 6 iulie 1934, mareșalul Prezan trecea în proprietatea Olgăi Dimitriu, “fiică adoptivă a soției mele Olga Mareșal C. Prezan” o parte din moșie, în suprafață de 178 de hectare, în patru loturi: 62 ha din jurul conacului; 52 ha arabil “Pădurețul de la Coșarele mari”; 5 ha împărțite în două: “La stejar” și “Secul Ezer”; 59 ha pădurea din dealul Mălinești (cu 28 ha izlaz).

De asemenea, în același an, la 9 septembrie, mareșalul Prezan trecea în posesia ginerelui său, dr. Constantin Dimitriu din București, prin act de vânzare-cumpărare, două trupuri din moșia Schinetea: “Simeni” de 48 de ha, în comuna Dumești, și pădurea “A Treia Parte” din comuna Băcești, de circa 100 de ha, toate valorate la 980.000 de lei.

 

Semnul dacic al soarelui, sculptat pe uși

 

Potrivit muzeografilor de la Muzeul Județean “Ștefan cel Mare” Vaslui, între anii 1901-1904 mareșalul adaugă clădirilor existente o prelungire a sufrageriei, încă patru camere pentru personalul de serviciu și două camere pentru administrație. În 1938, alipește de conac o nouă clădire de 4 camere, un salon mare, o terasă cu subsol, o baie și un wc. În 1939 adaugă 3 camere pentru administrație și face o clădire lungă în dreapta porții principale. În această clădire exista o cameră pentru portar, o cameră pentru grăjdar, o cameră pentru mecanic, o cameră pentru uzina electrică, un grajd pentru cai și o magazie pentru trăsuri.

În ambele case existau nișe în perete în care erau expuse obiecte de artă populară. Ușile, în special în conacul vechi, erau sculptate în stejar și bătute în ținte cu motive populare stilizate.Tocurile ușilor aveau sculptate semnul dacic al soarelui. Cele două șemineuri (din conacul vechi și cel nou) aveau câte un brâu smălțuit, cu motive naționale.

Tavanele erau sculptate în stejar, iar mobilierul din sufragerie și cerdacul erau sculptate și pictate cu motive populare.

 

Urmașii italienilor din Tansa au lucrat la conac

 

Conacul de la Schinetea este constituit din două corpuri. Aripa veche, aflată spre nord, este din secolul al XIX-lea, clădire cumpărată de mareșal odată cu moșia, însă i s-a adăugat o aripă nouă, spre sud, prilej cu care s-a refăcut întregul conac; prin urmare, cele două corpuri de clădire au arhitecturi diferite.

La ridicarea aripei noi s-au folosit meșterii pietrari de la Tansa, în vara anului 1944 finalizând lucrările la stâlpii fațadei, însă acestea au fost oprite definitiv din cauza înaintării armatelor sovietice. Arhitectura conacului mărturisește faptul, că meșterii sunt urmașii acelor italieni stabiliți la Tansa la sfârșitul secolului al XIX-lea, unde au costruit biserica și podul din piatră.

Iată cu descrie doamna Olga Macarie, nepoata mareșalului, intrarea la conac: “Înainte de a ajunge la conac, străbăteam o minunată alee de tei, existentă și azi. Numai că, între timp, au devenit seculari.Poarta principală avea două intrări: una mică pentru persoane și una mare pentru mașină, atelaje și docar. Era monumentală și impresionantă, cu dantelăria ei sculptată în stejar. Parcurgeam apoi o scurtă alee de castani și ajungeam în fața conacului”.

 

Comuniștii au naționalizat conacul

 

Naționalizat de autoritățile comuniste după preluarea puterii, în conac a fost instalat un cămin-spital pentru persoane adulte cu handicap psihic sever. După anul 1989, dr. Olga Macarie, nepoata mareșalului Prezan, a revendicat conacul și terenul înconjurător.

La 6 ianuarie 1999, Judecătoria Vaslui a recunoscut Olgăi Macarie dreptul de proprietate asupra clădirii. În acel moment, în clădire erau internate 89 de persoane adulte cu handicap psihic sever. În august 2001, bolnavii neuropsihici ai Căminului-spital de la Schinetea au fost mutați la spitalul de la Mălăești (Vutcani).

Ansamblul conacului este format din șase monumente cu același regim: fântâna de piatră, parc cu arbori seculari, beci, corpul nou, casa administratorului, corpul vechi.

În conac sunt expuse obiecte originale, fotografii, arme, medalii, documente, uniforme militare care i-au aparținut mareșalului Constantin Prezan.

 

 

Coordonatorul bătăliilor de la Mărăști, Mărășești și Oituz

 

Constantin Prezan  s-a născut pe 27 ianuarie 1861, în satul Sterianul de Mijloc, comuna Butimanu (pe atunci în județul Ilfov, astăzi aparținând de județul Dâmbovița).

Școala primară a urmat-o în satul natal, pentru ca apoi să frecventeze Școala Fiilor de Militari de la Iași. După examenul de Bacalaureat, Constantin Prezan s-a înscris la Școala de Ofițeri de Infanterie și Cavalerie din București. A absolvit în 1880, când a fost și înaintat la gradul de sublocotenent.

Atras de sistemele de fortificatii, Prezan urmează Școala Specială și Geniu din București. După avansarea la gradul de locotenent, a fost ales pentru a urma cursurile Școlii de la Fontainebleau, de lângă Paris. În anul 1886 revine în țară, unde a fost angajat profesor-ajutor de fortificații la Școala de Aplicații de Artilerie și Geniu din București.

În anul 1887 este avansat la gradul de căpitan, fiind încadrat în Regimentul 2 Geniu. Ulterior, având gradul de maior, Prezan a fost numit în Comandamentul Cetății București, funcție ce a deținut-o până în 1896. În anul 1901 Constantin Prezan a fost înaintat colonel, iar în 1914 i s-a încredințat comanda Corpului 3 Armată și a fost avansat general de divizie.

Numit la conducerea Armatei de Nord, odată cu intrarea României în Primul Război Mondial, în august 1916, Constantin Prezan a fost șef al Marelui Cartier General. Constantin Prezan a coordonat planul Campaniei din 1917, perioadă în care au avut loc celebrele bătălii de la Mărăști, Mărășești și Oituz.

Distins în anul 1930 cu gradul de mareșal al României, Constantin Prezan a slujit în continuare cu credință instituția armatei. Mareșalul Constantin Prezan a încetat din viață la 27 august 1943. A fost înmormântat, alături de soția sa Olga, în satul Schinetea, comuna Dumești, județul Vaslui.

Foto: Dănuț Ciobanu

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata