Un atelier de ceasornicărie din Iași a apelat la bani europeni ca să devină mai performant. Acum, grație fondurilor UE accesate prin Programul Operațional Regional, reglează și câteva dintre orologiile vestite ale orașului. Intitulat „Dezvoltarea unor procese inovatoare în cadrul atelierului de ceasornicărie VALITEO”, proiectul a mai adus la „clinica de ceasuri” un aparat de sudură în puncte, un strung cu dispozitiv de confecționat roți dințate, un dispozitiv pentru repararea pivoților la ceasurile de perete, o mașină cu ultrasunete pentru curățat ceasuri etc. Aceasta este povestea lui Adrian Rotariu, ceasornicar școlit în Elveția – unde altundeva – și a atelierului său minune dotat pe bani europeni.
Când ați intrat ultima dată într-o ceasornicărie? Sunt atelierele acelea mici-mici în care te și miri că poate să se miște în largul lui cineva care face ceva minuscul să ticăie. Dar, de fapt, la cât de mic e mecanismul la care se uită printr-o lupă, nici spațiul din jur – plin cu un instrumentar cu vârfuri care de care mai ascuțite – nu poate să fie prea mare. S-ar pierde „jucăriile” aduse aici pentru ca ceasornicarul să le readucă la viață. Să le repornească și să le regleze ticăitul constant ca un ritm cardiac în ton cu secundele.
Un asemenea atelier, încă și mai ascuns – deși e „la bulevard”-, funcționează la doi pași de redacția Ziarului de Iași. E o ceasornicărie în care nu doar că se fac ceasurile să meargă din nou, dar care ți le și arată – demontate până la ultima rotiță și montate la loc, strălucind parcă de bucurie că merg din nou. Cel care le redă cadența timpului le pune și poveștile pe blog. Vorbim de ceasuri de marcă, de ceasuri moderne, cu cadrane clasice sau futuriste, dar și de ceasuri banale, pe care mulți le purtăm la mână ca accesoriu vestimentar sau doar pentru că e mai comod să aflăm rapid cât e ora.
Lecții de mecanică fină, pe blog
Ceasornicarie.ro e pagina cu poveștile ceasurilor sosite în atelierul care tot așa se numește, precum blogul. Hublot 1240 Unico, Audemars Piguet, Alpina, Zenith… ceasuri noi și vechi, zgâriate sau prăfuite, toate venite aici să-și caute salvarea și strălucirea de odinioară, au „scrisoarea medicală” istorisită pe blog.
Cu patru ani în urmă, cei de aici au apelat la fonduri europene ca să doteze atelierul cu aparatură performantă. Pe lângă un sistem de iluminat menit să alunge umbra de pe orice detaliu, unsprezece mașinării au fost achiziționate prin Programul Operațional Regional. Pe unele poți să le vezi lucrând atunci când ajungi aici cu ceasul „bolnav”. Una dintre ele ține câteva ceasuri din acelea de mână și le învârtește ușor în toate pozițiile. De fapt, aici e perioada de „convalescență”, care imită condițiile activităților zilnice obișnuite: odată pus la mână, ceasul e întors, scuturat, mișcat energic sau lent în toate direcțiile. Rostogolit fără încetare mai mult timp, ceasul va arăta la final ce reglaj îi mai trebuie în așa fel încât să arate ora corect, fără să o ia înainte sau să rămână în urmă.
Ultrasunete pentru un ticăit sănătos
Tratamentul ni l-a dezvăluit Adrian Rotariu, doctorul de ceasuri de aici. Pasionat de peste 35 de ani de mecanismele delicate și precise, el a apelat la banii europeni ca să crească competitivitatea atelierului și calitatea serviciilor. Intitulat „Dezvoltarea unor procese inovatoare în cadrul atelierului de ceasornicărie VALITEO”, proiectul a mai adus la „clinica de ceasuri” un aparat de sudură în puncte, un strung cu dispozitiv de confecționat roți dințate, un dispozitiv pentru repararea pivoților la ceasurile de perete, o mașină cu ultrasunete pentru curățat ceasuri etc. Și numărul angajaților a crescut.
Dar, dincolo de cei 162 de mii de lei ai proiectului (108 mii, partea nerambursabilă de la Agenția de Dezvoltare Regională Nord-Est), stă ceva mult mai de preț: pasiunea. După ce a terminat cursurile școlii din Arad, în 1986, de unde a primit certificatul de ceasornicar, Adrian a reușit să prindă după revoluție un stagiu în Elveția, adică în țara ceasurilor.
Între timp, școala din Arad a încetat să mai pregătească ceasornicari. Dar internetul e în continuare plin de referiri la unitatea de învățământ a cooperației meșteșugărești din orașul de pe Mureș – singura care pregătea bijutieri, ceasornicari, meseriași în alte meserii din domeniul mecanicii fine.
De ce nu se aud noaptea bătăile ceasului de la Mitropolie
Stabilit la Iași, Adrian Rotariu a crescut afacerea, la propriu, de la ceasurile de mână la ceasurile care domină orașul. Care ieșean n-a ridicat privirea către turnurile Mitropoliei sau spre cel al Mănăstirii Bărboi, să vadă cât e ceasul? Orologiile instalate aici au fost automatizate, iar istoria modernizării marilor cadrane se regăsește alături de poveștile celor mici pe ceasornicarie.ro.
Așa am aflat, și ne-a explicat și părintele Dosoftei Șcheul, mare ecleziarh la Catedrala Mitropolitană, că ceasurile din turnuri care arată ora spre centrul Iașiului sunt reglate automat prin GPS, că nu mai bat la fix și la sfert de oră după 8 seara. Mai mult, ele pot fi controlate de la distanță, adică nu mai trebuie să urce nimeni pe scări până la 40 de metri înălțime ca să „întoarcă” ceasul și să-i regleze acele. Totul, cu un calculator de proces montat de Adrian, care poate fi programat în funcție de solicitări: „să sune la fix, să sune la sferturi, să sune ziua, să nu sune noaptea; de asemenea, să poată fi controlat de pe smartphone”.
Catedrala – restaurată cu fonduri europene, la fel ca Mănăstirea Bărboi (unde încă e șantier) – dă acum ora exactă prin bătăile clopotelor. „În zilele Majestăței Sale, Regelui României – Carol IIU și Archipastoriei Mitropolitului Moldovei și Sucevei – Josif, cu concursul DD-lor N. Drossu și Sc. Pastia – membrii în Comisiunea de Administrație a Restaurărei Bisericii Mitropoliei Jasi la anul 1883. Casier secretar al Comisiunei Theodosie Protopopescu. Collin Horloger a Paris. Asedat de N. Ostapovici- ornicar”, este inscripția de pe cele trei clopote ale ceasului, al căror dangăt este inconfundabil.
În Iași mai sunt câteva orologii care domină orașul. Cel mai cunoscut, ceasul cu carillon care cântă Hora Unirii din turnul Palatului Culturii, încă are un îngrijitor doar al lui.
Pentru celelalte, însă, pentru care timpul s-a oprit sau curge altfel, ar trebui prescris un tratament de recondiționare. Și asta cât mai urgent: are cine îl face.
Acest articol a fost publicat pe PressHub.ro și Ziarul de Iași în cadrul proiectului “Cohesion Policy Booster in Romania – Closer to Citizens”, cofinanțat de UE prin DG REGIO.
Informațiile prezentate nu reprezintă poziția oficială a UE. Întreaga răspundere asupra corectitudinii și coerenței informațiilor prezentate revine autorului.
