În urmă cu zece ani, un proiect cu fonduri europene dădea șansa Arhiepiscopiei Dunării de Jos să pornească un amplu proces de consolidare, reabilitare, modernizare și dotare a Palatului Episcopal, alături de înființarea Muzeului Istoriei, Culturii și Spiritualității Creștine de la Dunărea de Jos. Cu o finanțare europeană de peste 2,6 milioane de euro dintr-un total de 3,4 milioane euro, lucrările au început pe final de 2012, în 2014 realizându-se recepția lucrărilor. Clădirea Palatului Episcopal a suferit în special din cauza condițiilor zonei, ale amplasamentului, acolo unde pânza freatică ajunge până la 3,4 metri de la suprafață, în condițiile în care clădirea merge până la minus 5 metri. S-a reușit stoparea infiltrațiilor prin metode moderne, eficiente, cu combinații de elemente aplicate în America, Japonia și Germania. Pânza freatică nu este doar o problemă a palatului; ea afectează toate clădirile din jur, din cauza unor lacuri subterane care, aparent, s-au format din cauza construcțiilor din ultima sută de ani.
Istoria oficială a Centrului Eparhial al Dunării de Jos începe pe 17 noiembrie 1864, când domnitorul Alexandru Ioan Cuza a înființat, prin Decretul Domnesc nr. 1617, o nouă eparhie, „Episcopia Dunării de Jos”, al cărei întâi ierarh a devenit Melchisedec Ștefănescu. Pentru a cinsti importanța acestei eparhii, aflată din punct de vedere geografic la intersecția culturilor orientale și occidentale, în perioada episcopului Partenie Clinceni (1866-1902) a fost construită în Galați o clădire impunătoare: Palatul Episcopal, față în față cu zona în care este astăzi Grădina Publică. Piatra de temelie a fost așezată oficial în anul 1898, iar pe 8 septembrie 1901, noua și somptuoasa clădire a fost inaugurată.
Palatul Episcopal a suferit daune importante în urma cutremurului din 1940, care au fost remediate cu mari eforturi în următorii doi ani. În 1963, destinația clădirii a fost schimbată de guvernanții acelor vremuri, acesta găzduind până în septembrie 2012 Muzeul de Artă Vizuală Galați.
Ca urmare a demersurilor inițiate de ierarhul Dunării de Jos, ÎPS Arhiepiscop Casian, clădirea Palatului Episcopal a fost retrocedată Eparhiei în anul 2006. Din 2004, Palatul Episcopal se regăsește pe lista monumentelor din județul Galați, la poziția 137, cod GL-l-m-B-03036.
Soluția restaurării: POR
Beneficiind de oportunitatea oferită de Programul Operațional Regional 2007-2013, Axa Prioritară 5 – „Dezvoltarea durabilă și promovarea turismului”, Domeniul major de intervenție 5.1 – „Restaurarea și valorificarea durabilă a patromoniului cultural, precum și crearea / modernizarea infrastructurilor conexe”, Arhiepiscopia Dunării de Jos a demarat în anul 2009 un amplu proiect de consolidare, reabilitare, modernizare și dotare a Palatului Episcopal, iar prin decizie chiriarhală, s-a hotărât înființarea Muzeului Istoriei, Culturii și Spiritualității Creștine de la Dunărea de Jos.
Proiectul „Consolidarea, reabilitarea și modernizarea Palatului Episcopal – Muzeul Istoriei, Culturii și Spiritualității Creștine de la Dunărea de Jos” a fost depus în ziua de 7 decembrie 2009, pentru ca la data de 27 septembrie 2012 să se semneze contractul de finanțare, în valoare totală de 15.098.011,36 lei. Din această sumă, 11.769.404,52 lei au reprezentat finanțarea nerambursabilă asigurată de Uniunea Europeană și Guvernul României.
Asocierea dintre firmele Dedal Bahamat SRL și Romlotus Instalații SRL, ambele din Galați, a fost desemnată câștigătoare a proiectului, în urma procedurii de achiziție publică a contractului pentru execuția lucrărilor și furnizarea dotărilor, derulată în perioada 2-26 noiembrie 2012. Execuția contractului de lucrări a demarat pe 4 decembrie 2012, iar pe 16 octombrie 2014 s-a finalizat recepția lucrărilor.
„Clădirea a suferit din cauza condițiilor zonei, ale amplasamentului. Pânza freatică pune foarte mari probleme, în momentele ei maxime ajunge la 3,4 metri de la suprafață, în condițiile în care clădirea merge până la minus 5 metri, deci este o presiune extraordinară pusă pe clădire. Dar, cu specialiști, cu ajutorul constructorului care s-a ocupat de proiect, s-a reușit stoparea infiltrațiilor prin metode moderne, eficiente, chiar soluția a ajuns undeva din trei țări: America, Japonia și Germania. Au fost elemente îmbinate aplicate în zonele respective care au dus la rezolvarea acestei probleme și sperăm să rămână așa. Înaltpreasfințitul părinte arhiepiscop a urmărit îndeaproape proiectul – cred că n-aș exagera dacă aș spune că aproape zilnic a fost aici pe șantier – și așa s-a reușit ca tot ceea ce era în proiect să se realizeze, poate chiar și mai mult. Pânza freatică nu este numai o problemă a palatului, ea afectează toate clădirile din jur, din cauza unor lacuri subterane care se pare că s-au format din cauza construcțiilor din ultima sută de ani.”
Ilie Cosmin, directorul Muzeului Istoriei, Culturii și Spiritualității Creștine de la Dunărea de Jos
„O pagină din istoria acestei zone”
Activitatea Muzeului Istoriei, Culturii și Spiritualității Creștine de la Dunărea de Jos a început în 2015, în decembrie 2018 aniversând cel de-al patrulea an. Interesant este că unul dintre indicatorii de performanță asumați prin proiect, acela ca muzeul să înregistreze 20.000 de vizitatori în cinci ani, a fost deja depășit de peste cinci ori: după primii patru ani de funcționare, numărul celor care au trecut pragul muzeului a ajuns la 117.702 persoane.
„Este un muzeu mixt, care oferă o paletă mai largă față de un muzeu obișnuit și care încearcă să ofere o pagină din istoria acestei zone. Iar pagina asta, ca să fie completă, trebuie să treacă și prin faptele istorice, și prin cultură, și prin spiritualitate. Tocmai asta încercăm să oferim.”
pr. Ilie Cosmin
Muzeul este structurat pe trei secții principale: Istorie; Cultură creștină, educație religioasă și etnografie; Spiritualitate creștină. Dovezile bogăției spirituale ale creștinismului și ulterior ale ortodoxiei în spațiul Dunării de Jos sunt concrete și bine puse în valoare în cadrul sălilor ce prezintă istoria creștinismului din cele mai vechi timpuri și până în secolul XX. În primele săli ale expoziției, regăsim ceramică geto-dacică, romană și bizantină descoperită în siturile arheologice din arealul Dunării de Jos, completată de imaginea mormântului primului creștin de pe teritoriul țării noastre – Innocens.
Excursia tematică continuă cu prezentarea Mitropoliei Proilaviei, a obiectelor care au aparținut lăcașului de cult, extrase după Registrul de recensământ al orașului Brăila din anul 1570 și alte obiecte specifice epocii.
O sală special amenajată prezintă realizările celor mai de seamă voievozi din secolele XVII- XVIII ai Moldovei și Țării Românești: Vasile Lupu, Matei Basarab, Șerban Cantacuzino și Constantin Brâncoveanu, respectiv reproduceri ale portretelor ctitorilor după tablourile cele mai cunoscute și tipărituri valoroase, cum ar fi Cazania lui Varlaam (Iași, 1643), Îndreptarea Legii (Târgoviște, 1652), Biblia lui Șerban Cantacuzino (București, 1688). Regăsim expuse și volume tipărite de Antim Ivireanul, dar și cursuri editate de V.A.Urechia.
În Lapidariu se pot admira copii ale Pisaniilor Bisericii Precista – Galați și Bisericii Mănăstirii Măxineni – Brăila.
Documentele de epocă sunt impresionante. Putem vedea, de exemplu, un document datat 11 ianuarie 1495, prin care Sfântul Voievod Ștefan cel Mare îl miluiește pe unul dintre spătarii săi cu „giumătate din satul Piscu, partea de sus și moară”. Nu foarte departe, un alt document, din 24 noiembrie 1692, cu sigiliul brâncovenesc, prin care mânăstirii Măxineni i se dăruiesc de către domnitor taxe „pre jumătate de la toți care trec preste apa Siretului și preste apa Prutului”. Icoanele din secolul al XVIII-lea îmbogățesc și ele secțiunea destinată istoriei.
Biserică trasă cu remorcherele în Dunăre
Secțiunea Cultură creștină, educație religioasă și etnografie este dedicată învățământului bisericesc și interacțiunii dintre cultura ortodoxă și cea laică. Predomină icoanele vechi, realizate în diferite stiluri și în tehnici variate. Sala memorială este destinată preoților, monahilor, dar și studenților care au suferit sau chiar au murit pentru credința lor în timpul regimului comunist. Putem vedea aici fotografiii vechi cu biserici ale Galațiului care astăzi nu mai există, inclusiv cu biserica Sfântul Gheorghe, una dintre cele mai de seamă biserici din Galați, care era situată în zona actualului restaurant Panoramic de pe faleză și care a fost trasă cu remorcherele în Dunăre în 1962. Tot aici, o impresionantă mărturie din „zarca” (celula – n.red.) Penitenciarului din Galați a mitropolitului Antonie Plămădeală.
Preoți de seamă și personalități care au marcat cultura și viața spirituală a Eparhiei Dunării de Jos sunt prezentați în fotografii, alături de activitățile și operele lor. Regăsim și un colț dedicat memoriei cercetătorului Paul Păltănea, îmbogățit cu mașina sa de scris și cu alte obiecte personale donate de familie.
În sala de Etnografie au fost reconstituite secvențe ale interiorului casei țărănești, etalate alături de costumele populare specifice județelor Galați și Brăila, precum și de obiecte din gospodăria țărănească tradițională, printre care și un lin – o construcție din lemn care putzea fi folosită atât ca barcă, cât și ca zdrobitor pentru fructe.
În cadrul secției Spiritualitate, la etaj, în holul central, este expus o parte din mobilierul original al sălii de oaspeți. De mare interes sunt veșmintele, care, alături de vase, cărți etc., întregesc colecția de obiecte personale ale ierarhilor Dunării de Jos, începând cu episcopul Melchisedec Ștefănescu, până astăzi.
Odată cu reabilitarea întregului Palat Episcopal s-a restaurat și Capela fostei reședințe arhierești. Lângă capelă, pe plafonul scării de acces s-a descoperit un fragment din pictura originală, care a fost restaurată. Aceasta, alături de piatra de pe sfânta masă, folosită la data de 8 septembrie 1901, sunt printre puținele obiecte originale păstrate.
O carte veche de cinci secole
L-am întrebat pe directorul muzeului gălățean, preotul Ilie Cosmin, care sunt cele mai valoroase exponate ale muzeului. „În ordinea vechimii, avem un exemplar de carte veche tipărit la Veneția în anul 1538 și o icoană zugrăvită pentru Biserica Greacă din Brăila reprezentându-l pe Sfântul Arhanghel Mihail, din 1711, și aici mă refer la obiectele aflate în proprietatea Arhiepiscopiei. Pentru că dacă am vorbi și de cele care sunt în acest muzeu în cadrul parteneriatelor cu Muzeul de Istorie din Galați, Muzeul de Istorie din Brăila și din Tecuci, sunt vestigii arheologice care merg până în mileniul 3-4 î.Hr.”
În cadrul Muzeul Istoriei, Culturii și Spiritualității Creștine de la Dunărea de Jos funcționează și patru laboratoare: unul de restaurare icoane și tablouri, un altul de restaurare metale, un laborator de restaurare carte veche și o secție de conservare a patrimoniului cultural. Totalul obiectelor de patrimoniu (exponate permanente plus cele din depozitele muzeului) este de aproximativ 4.500.
2018, un an important
2018 a fost un an foarte important pentru muzeu, ne spune directorul.
„Am oficializat două parteneriate care s-au bucurat de un succes foarte mare, cu Teatrul Național de Operă și Operetă Nae Leonard și cu Universitatea Dunărea de Jos. În foaierul teatrului am amenajat o sală de expoziție, unde am avut două expoziții în anul care a trecut, în parteneriat cu un colecționar de la București, inginerul Cristian Dumitru, care are niște colecții foarte mari – de la jucării până la elemente din război, e foarte pasionat. În Sala Pașilor Pierduți de la universitate am avut două expoziții, una de pictură monumentală, intitulată Octavian Smigelschi, promotor al unității românești (un pictor din Transilvania, de la început de secol XIX), și acolo am avut câteva proiecte de-ale lui, niște pânze de dimensiuni impresionante, de cinci metri înălțime cu trei metri lățime, de zece metri lățime cu șase metri înălțime, pânze care ar fi greu de expus într-o sală mică, iar în Galați a fost singura sală care se preta la așa ceva. Ne-a bucurat că, timp de aproape două luni de zile, a fost vizitată de vreo 20.000 de oameni.”
pr. Ilie Cosmin
Zona regală a palatului de la Galați
Când urci la etajul Muzeului Istoriei, Culturii și Spiritualității Creștine de la Dunărea de Jos, în partea dreaptă poți vizita zona regală a fostului Palat Episcopal. Palatul chiar a avut oaspeți de seamă de-a lungul istoriei sale, un loc central pe lista acestora ocupându-l membrii familiei regale a României. În anul 1906, atunci când s-a pus piatra de temelie de la Catedrala arhiepiscopală din Galați, „principii moștenitori Ferdinand și Maria au fost primiți și cazați în acest palat, unde a fost amenajată o zonă care a servit și ca reședință regală. Iar acea zonă a palatului s-a păstrat cu acest scop până spre momentul în care palatul a fost confiscat. Zona a fost folosită atât de familia regală, cât și de reprezentanți ai acesteia, care au fost primiți cu onoruri și cazați în acel spațiu”, spune preotul Ilie Cosmin.
Zona regală include și un balcon închis, cu o priveliște foarte frumoasă spre parcul palatului, care le-a oferit momente de relaxare membrilor familiei regale în vizitele lor la Galați.
Proiecte și parteneriate în 2019
„Pentru 2019, an declarat în cadrul Patriarhiei Române ca An omagial al satului românesc și An omagial al traducătorilor bisericești, avem câteva proiecte în derulare. Unul dintre ele este realizarea unui studiu, la nivel de eparhie, pentru a identifica ce se mai păstrează din valorile culturale, spirituale și identitare, formate, păstrate și transmise în spațiul de la sat. Cercetarea va fi finalizată prin expoziții la sediile protoieriilor și editarea unui catalog selectiv cu cele mai importante elemente descoperite. Avem, de asemenea, un parteneriat cu Muzeul de Artă Vizuală Galați, care va organiza la noi expoziția Grup 4+3. Mai avem în plan două expoziții, una de pictură cu artiști bisericești și laici, intitulată Veșnicia s-a născut la sat, și alta de etnografie, intitulată Mozaic etnic în satul românesc. Lucrăm și la expoziția Contribuția tipăriturilor bisericești la formarea culturii și limbii române, pe care o vom itinera în mai multe locuri din țară”, încheie directorul muzeului.
Acest articol a fost publicat pe PressHub.ro și Viața Liberă Galați în cadrul proiectului “Cohesion Policy: Better Understanding, Reporting, Dissemination”, cofinanțat de UE prin DG Regio.
Informațiile prezentate nu reprezintă poziția oficială a UE. Întreaga răspundere asupra corectitudinii și coerenței informațiilor prezentate revine autorului.
