Mihai şi Anca sunt doi tineri entuziaşti, pasionaţi de medicină, optimişti şi încrezători în ştiinţă. Ei văd cu totul altfel pandemia, cred într-o resetare a societăţii româneşti, într-o schimbare a sistemului de sănătate şi, mai ales, a sistemului educaţional. Mihai-Alexandru Ene este student în anul VI, iar Anca-Mihaela Necula, în anul II, ambii la UMF Craiova. Medicina nu le oferă doar stabilitate sau un job bine plătit, medicina pentru ei înseamnă pasiune, înseamnă să faci bine altora. Cei doi formează de câţiva ani şi un cuplu, iar împreună explorează lucruri noi. S-au înscris, inclusiv, într-un partid politic, din care încearcă să schimbe mentalităţi. Sunt un model în generaţia lor: inteligenţi, frumoşi şi curajoşi. „La noi s-a învăţat din mers”, spun ei, pentru că, până anul trecut, cursurile nu se postau pe platforme şi nici examenele nu erau online, deşi aceste metode de predare şi testare sunt explorate în ţările UE, la marile universităţi, de mai mult timp. Mihai spune că “vaccinarea este unul dintre cele mai sigure instrumente din arsenalul medicinei moderne”, iar Anca consideră vaccinul „o gură de aer proaspăt, după ce ai stat mult timp la adâncime”. Ei nu înţeleg de ce, la UMF Cluj, s-ar condiţiona intrarea studenţilor în spitale de vaccin, pentru că ei sunt convinşi că toţi studenţii ştiu ce înseamnă un vaccin.
Cum au decurs cursurile în semestrul al doilea din anul universitar precedent?
Mihai: Cea mai mare problemă a fost lipsa de predictibilitate. Nu știam exact dacă situația va continua sau vom reveni, fizic, la facultate în timpul semestrului. Nu știam cum vor decurge examenele, de unde va trebui să ne procurăm bibliografia pentru sesiune. Însă, era ceva de așteptat, dat fiind contextul. Știu că s-a lucrat sub multă presiune și, în final, nu consider că ar fi fost un „semestru pierdut”. Bibliografia a fost încărcată pe platforma online a UMF, o parte din predarea online a decurs bine, adaptându-ne din mers.
Anca: Pandemia ne-a luat prin surprindere și a trebuit schimbat cu totul modul de predare, regândite modalități prin care studenții să nu piardă foarte mult din laboratoarele și stagiile practice, de asemenea și sesiunea a fost o provocare. Să susții examenele de acasă pare un lucru destul de confortabil, însă, la pachet cu lucrul acesta, a venit și necesitatea de a ne autodisciplina și a nu lăsa materia să se adune, pe ultima sută de metri.
Cum se desfășoară cursurile, în acest an universitar?
Mihai: Direcția este aceeași ca semestrul trecut: cursuri și stagii online, materialul bibliografic încărcat pe platformă. Organizarea este mult îmbunătățită. Există un cadru general, la care se adaugă propria abordare a fiecărei catedre în parte. Sunt discipline care pun la dispoziție materiale video pentru a suplini partea practică din cadrul stagiilor. Sunt discipline care au propriile lor metode, prin care verifică prezența și reușesc să capaciteze studenții. De asemenea, în contextul campaniei de vaccinare, există așteptarea ca semestrul viitor să putem reveni, fizic, măcar la o parte din activitatea didactică.
Anca: Anul acesta universitar, din păcate, a început tot în regim online, cel puțin semestrul întâi și sesiunea de iarnă a fost și este online. Sper, totuși, că începând cu campania de vaccinare și măsurile de prevenție în vigoare, în semestrul al doilea să ne reîntoarcem, în mod fizic, la facultate. Până la urmă, Facultatea de Medicină nu este o facultate pe care să o poți face la distanță, nu din punct de vedere al stagiilor și laboratoarelor practice de la care înveți cel mai mult, ca viitor medic.
Cum credeți că vă va afecta lipsa practicii, pe termen lung?
Mihai: Sunt anul VI. Privind retrospectiv, pot să spun că cei mai afectați sunt studenții de anul III. Semiologia medicală și chirurgicală sunt disciplinele de bază în ceea ce privește contactul medic-pacient, în clinică. Pentru viitorii medici care nu vor îmbrățișa specialități clinice, cred că perioada aceasta a reprezentat mai degrabă o oportunitate. În multe domenii, se consideră că pandemia a accelerat procesul de digitalizare cu cel puțin 10 ani. Acesta poate fi cazul și în învățământul universitar și în Sănătate. Cred că sunt numeroase oportunități pentru viitorii medici în ceea ce privește contactul direct cu pacientul. Nu văd să fi existat niciuna până acum în ceea ce privește telemedicina, gestionarea unui caz medical de la distanță. Trebuie să privim înainte.
Anca: Ca student în an preclinic, pot să mă bucur de faptul că nu am pierdut stagii la patul bolnavului. Pentru studenții mai mici de an, cum este cazul meu, laboratoarele al căror rol era să ne faciliteze înțelegerea mecanismelor/structurilor de bază ale organismului uman ne-au lipsit destul de mult. Din punctul acesta de vedere, cadrele didactice ne-au fost de mare ajutor, deoarece, acolo unde s-a putut, au încercat să vină în ajutorul nostru cu diferite metode, inclusiv să înregistreze video tot ceea ce ar fi trebuit să vedem, în mod normal, fizic.
Care sunt motivele pentru care ați decis să urmați Medicina? V-a schimbat pandemia opțiunea în ceea ce privește specializarea voastră?
Mihai: Am fost mereu curios, pasionat să găsesc răspunsuri la întrebări. Asta te ghidează, în mod natural, către științe. Am ales medicina pentru că își propune să aplice cercetarea fundamentală pentru a oferi răspunsuri cu adevărat urgente și importante, pe termen scurt. Ca, de pildă, cele referitoare la noul coronavirus. În privința specializărilor, sistemul medical mă obligă să am o paletă mai largă de opțiuni, pentru că alegerea finală depinde în mare parte de alegerile celor clasați deasupra mea la examenul de rezidențiat. Pandemia a adăugat pe lista mea de opțiuni și Boli Infecțioase.
Anca: Principalul motiv pentru care am ales Facultatea de Medicină este siguranța pe care ți-o oferă la finalul celor şase ani, asta bineînțeles dacă te ții de treabă constant. Pe lângă aceasta, se regăsește și interesul cu privire la ceea ce înseamnă să fii medic: să tratezi, să iei contact cu oameni care vin la tine cu diferite probleme de sănătate și să fii tu cel care le oferă o rezolvare. Este destul de devreme să mă gândesc la o specialitate. Aștept să le descopăr pe parcursul anilor clinici, pentru a putea să-mi formez o impresie despre fiecare, însă pandemia m-a făcut să apreciez și să mă intereseze mai mult partea de cercetare medicală. O găsesc ca fiind fascinantă, iar pe viitor cred că mi-ar plăcea să mă implic și pe sfera aceasta.
V-ați gândit vreodată să plecați în străinătate, după ce terminați facultatea?
Mihai: Îmi doresc foarte mult să ajung la un spital sau la o clinică din străinătate. Dar, totodată, îmi doresc să contribui și la îmbunătățirea sistemului medical românesc.
Anca: M-am gândit des la plecarea în străinătate pentru a practica medicina. Încă nu am luat o decizie, însă o să încerc să plec în timpul facultății, prin programul Erasmus, pentru a trăi prima dată experiența străinătății, ca student. Dacă o să mă acomodez ușor, probabil că va fi o opțiune în viitor.
Ca viitor medic, care este părerea voastră despre vaccinare?
Mihai: Vaccinarea este unul dintre cele mai sigure instrumente din arsenalul medicinei moderne! Și, de departe, unul dintre cele mai eficiente și economice. Orice vaccin, inclusiv cele aprobate în prezent, are considerabil mai puține efecte adverse decât majoritatea tratamentelor, în special comparativ cu a celor specifice bolii pe care vaccinul respectiv o previne. Cine crede că vaccinurile sunt o sursă de profit pentru industria farmaceutică nu știe ce vorbește. Bolile eradicate nu produc bani. Eradicarea bolilor crește speranța de viață și duce la economisirea resurselor financiare.
Anca: Consider că în perioada aceasta, vaccinarea este ca o gură de aer proaspăt, după ce ai stat mult timp la adâncime. Recent, chiar am avut un examen la o disciplină unde am discutat mult la cursuri despre vaccinare și vaccinuri. La mine, în general, nu ajung așa de ușor toate lucrurile postate pe internet de către antivacciniști, deși, din când în când, mai citesc întâmplător și mi se par atât de absurde, apoi îmi dau seama că nu toate persoanele au răbdarea necesară de a înțelege cum funcționează un vaccin și cad mult mai ușor pradă unor astfel de informații eronate, dar simplu formulate și promovate în mod nociv, prin intermediul rețelelor de socializare.
Cum vi se pare modul în care este organizată campania de vaccinare?
Mihai: În privința campaniei de vaccinare, România este în top 20, în lume. Probleme în ceea ce privește programarea la vaccinare pot fi întâlnite și în alte state, inclusiv în Germania sau Franța. Dar era de neimaginat că se vor putea programa milioane de oameni, în primele zile. Faptul că sunt ocupate majoritatea locurilor disponibile pentru următoarele două săptămâni este un semn excelent! Până la 40%, vaccinarea în masă va merge de la sine. Din acel punct, probabil, vor trebui intensificate eforturile de comunicare, cel mai eficient prin medicii de familie și prin intermediul celor care deja s-au vaccinat.
Anca: În ultima perioadă, am văzut o îmbunătățire foarte mare a modului de transmitere a informațiilor din partea Ministerului Sănătății. Lucrul acesta ajută foarte mult campania de vaccinare.
Ce părere aveți despre condiționarea studenților de a fi vaccinați pentru a face practica în spital?
Mihai: Din punctul meu de vedere, studenții facultăților de medicină dispun de suficiente informații încă din primii doi ani pentru a nu fi necesare condiționări în acest sens. Nu consider că cei ce ne-am ales această profesie nu vom ști să cântărim corect riscurile, așa cum spuneam, nesemnificative. Aproape toate specialitățile medicale (anatomopatologii, radiologii, chirurgii ș.a.) se expun, în mod sistematic, la riscuri în cadrul profesiei. De asemenea, trebuie să fim obișnuiți cu a aplica noi înșine ceea ce recomandăm pacienților atunci când vine vorba de prevenție. Discuția cu condiționarea studenților înțeleg că a plecat tocmai de la principiul „primum non nocere”, anume să nu fie pusă viața pacienților în pericol. Până în acest moment, dezbaterea rămâne deschisă pentru că nu avem date prin care să rezulte, în mod inechivoc, că persoanele vaccinate nu pot purta și răspândi virusul. Însă am observat, din datele preliminare publicate zilele acestea de un grup de cercetători din Israel, că transmiterea în acest sens ar fi puțin probabilă. Vestea bună este că aproximativ 90% din personalul medical și-a exprimat opțiunea pentru vaccinare, cu peste 75% deja imunizat, aici fiind incluși și studenții din cadrul UMF. Consider că e un semnal de responsabilitate și de solidaritate.
Anca : Cred că fiecare student la medicină înțelege necesitatea vaccinării, mai ales când ești în contact cu pacienții din spital în timpul unei pandemii. Nu trebuie pus accentul pe condiționare, ci pe responsabilitatea ta, ca viitor medic, ca în primul rând să nu pui în pericol viețile altor oameni. Vaccinarea ar trebui să rămână voluntară, bineînțeles, însă dacă vrei să faci practică în spital, cred că este important să te asiguri că nu ești infectat înainte să iei contact cu pacienții.
Acest articol a fost publicat pe PressHUB în cadrul proiectului
“COVID-19 FactsNotFake -The Emergency Newsroom. Infodemic Lie Detector”, un proiect Freedom House Romania, în parteneriat cu Trinitas TV, Radio Trinitas, Ziarul Lumina și Agenția de Știri Basilica, finanțat de Ambasada Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord în România.
Informațiile prezentate nu reprezintă poziția oficială a Ambasadei Marii Britanii. Întreaga răspundere asupra corectitudinii și coerenței informațiilor prezentate revine autorului.
