Ce spun cifrele ultimului studiu Cult Research despre parenting cu tehnologie și cum ne ajută filmul „Adolescența” să înțelegem mai bine criza comunicării dintre generații?
Într-o perioadă în care tehnologia pare că a devenit al treilea părinte în viața copiilor, părinții din România se străduiesc să găsească echilibrul între protecție și control. Un studiu realizat în martie 2025 de Cult Research pe părinți de copii cu vârsta între 10 și 18 ani scoate la iveală o realitate greu de ignorat: majoritatea copiilor români intră în universul digital de la vârste tot mai fragede și petrec ore în șir pe ecrane, în timp ce părinții caută metode de a-i „ține totuși sub control”.
Telefonul – un mijloc pentru liniștea părinților sau pentru binele copiilor?
Potrivit datelor, 50% dintre copii primesc primul telefon între 5-9 ani, iar 46% între 10-14 ani. Tendința este clară: vârsta la care copiii accesează tehnologia scade constant. Valorile de timp declarate de părinții care au participat la cercetare relevă o medie generală de 4,39 ore petrecute de copii pe ecrane. Adolescenții între 15-18 ani depășesc însă această medie, ajungând la peste 5 ore pe zi. Mai mult, 19% dintre aceștia petrec peste 7 ore zilnic pe ecran – aproape echivalentul unei zile de muncă. Pentru copiii între 10 și 14 ani, părinții care au răspuns la chestionar declară o medie de 3,9 ore pe zi de utilizare a dispozitivului mobil.
Controlul părinților: de la verificarea telefonului la urmărirea fizică
Metodele prin care părinții adolescenților din România participanți la studiu încearcă să-și monitorizeze copiii variază: 72% se informează de la profesori, 33% verifică telefonul copilului, 27% vorbesc cu prietenii sau colegii acestuia, 23% folosesc aplicații de control parental, 17% își urmăresc copiii la școală, 10% verifică laptopul, 9% folosesc aparatură de localizare (ceas cu SIM, pixuri spion etc.).
Diferențele procentuale dintre cele două categorii de vârstă ale copiilor sunt semnificative și relevante pentru înțelegerea modului în care părinții aleg să-i monitorizeze. Astfel, părinții care au participat la cercetare și au copii cu vârste între 10 și 14 ani utilizează aplicații de control parental în proporție de 29% și le verifică telefonul în proporție de 39%. În schimb, în cazul adolescenților între 15 și 18 ani, doar 14% dintre părinții care au răspuns la chestionar mai folosesc aplicații de control parental, iar 23% declară că le verifică telefonul. Aceste date sugerează că, pe măsură ce copiii cresc, părinții fie nu mai reușesc să țină pasul cu tehnologia, fie se confruntă cu o opoziție mai puternică din partea adolescenților, care le limitează accesul la dispozitive.
Filmul „Adolescența” pe Netflix – un portret sincer al conflictului generațional
În acest context, mini-seria „Adolescența” de pe Netflix devine nu doar o producție cinematografică reușită, ci și o oglindă tulburătoare pentru orice părinte. Filmul explorează vulnerabilitatea acestei vârste, presiunea socială, dar și eforturile părinților de a păstra legătura cu copiii lor – adesea fără succes.
La fel ca în concluziile studiului, filmul sugerează că prea mult control poate rupe legăturile de comunicare, iar lipsa totală a supravegherii poate lăsa copiii expuși unor riscuri reale. „Adolescența” nu oferă răspunsuri, ci pune întrebări grele: Ce înseamnă prea mult atunci când vrem să avem control asupra copiilor? Ce înseamnă libertatea pentru un copil de 12 sau 17 ani?
Citește și: „Te rugăm să taci!”. De ce trec dronele Rusiei pe sub radarele din România
Parentingul digital – între TikTok și influenceri
În căutarea răspunsurilor, părinții accesează tot mai des surse online pe probleme de parenting. Mamele sunt mai active în acest sens: 53% urmăresc influenceri pe Facebook, 50% pe YouTube, 40% pe TikTok şi 38% pe Instagram.
În schimb, tații par mai reticenți: 27% urmăresc influenceri pe TikTok, iar 31% folosesc Instagram pentru informații legate de parenting.
Între ecrane și emoții – ce e de făcut?
Atât studiul Cult Research, cât și filmul „Adolescența” ne reamintesc un adevăr simplu, dar greu de aplicat: relația cu propriul copil nu se construiește din frică, ci din empatie și dialog. Tehnologia va continua să evolueze, dar nevoia copiilor de a fi ascultați – nu supravegheați – va rămâne neschimbată.
Se observă în mod constant cum dinamica dintre generații se schimbă sub presiunea tehnologiei. Părinții de astăzi nu se mai confruntă doar cu grija „cu cine umblă copilul”, ci și „cu cine vorbește online sau ce urmărește online”. Controlul, în formele sale digitale – aplicații, localizare, verificări constante – este adesea expresia unei anxietăți profunde.
Totuși, cifrele din acest studiu ne arată ceva și mai important: acolo unde există comunicare reală, supravegherea devine mai puțin invazivă și mai eficientă. Iar acolo unde părinții aleg doar monitorizarea, fără dialog, riscul de rupere a relației este mare. Filmul „Adolescența” subliniază exact acest lucru – adolescenții nu cer libertate absolută, ci spațiu pentru a fi ascultați, validați și înțeleși. Soluția nu e să alegem între control și autonomie, ci să construim relații care să le includă pe amândouă: încrederea nu se oferă pe bază de vârstă, ci se construiește zi de zi, prin prezență, curiozitate sinceră și respect reciproc.
Articol realizat pe baza unui studiu despre parenting realizat de Cult Research prin metoda CAWI (chestionare online), pe un eșantion reprezentativ național de 404 părinți cu copii cu vârste între 10 și 18 ani, structurat după criterii socio-demografice. Chestionarul a avut o durată medie de completare de 15 minute, colectarea datelor având loc între 14 și 16 martie 2025, cu o marjă de eroare de ±5% la un nivel de încredere de 95%.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
(Sursa foto: Pexels.com / Ivan Samkov)
