Pariul lui Macron. Alegerile europene au avut un impact semnificativ asupra Europei, evidențiind o virare a Parlamentului European spre dreapta.
În Franța, miza acestor alegeri a fost atât de mare încât rezultatul lor nu a lăsat indiferent președintele Macron. Ca răspuns la o campanie intensă împotriva bilanțului său, extrema dreaptă a ieșit câștigătoare la alegerile europene.
În ziua aflării rezultatelor, președintele Macron nu a stat indiferent și a dizolvat Parlamentul. Alegerile legislative au ținut toată Europa cu sufletul la gura.
La un fir de păr distanță, Franța a evitat să fie condusă de extrema dreaptă. Rezultatele sunt deja cunoscute de opinia publică.
Citește și: Tarom, în picaj accelerat. Piloții și-au luat liber și cer salarii mai mari
În urma alegerilor legislative, nicio formațiune nu a câștigat, dar cel mai important, nicio extremă nu a obținut suficiente locuri pentru a avea majoritate absolută în Assemblée Nationale.
Urmează o perioadă dură de negocieri, din care Franța va avea, cel mai probabil, un prim guvern hibrid în jurul formațiunii prezidențiale, alături de stânga democratică, verzi și republicani.
Dacă partidele nu vor găsi un acord, cel mai probabil ne vom îndrepta către un Guvern tehnocrat.
Deși însă pericolul a fost evitat acum, extrema dreaptă este partidul care a avut o creștere spectaculoasă și acum toată clasa politică franceză este responsabilă să câștige încrederea cetățenilor, pentru adevărata miza vor fi alegerile din 2027.
Telegrafic:
- Macron nu acceptă demisia lui Attal deocamdată, semn că urmează niște săptămâni lungi de negocieri pentru a forma o nouă majoritate, iar până atunci este nevoie de stabilitate și previzibilitate pentru Europa și piețele financiare.
- Macron cade în picioare în acest exercițiu. Leadershipul lui este confirmat.
- Piețele financiare și Europa răsuflă ușurate.
- O posibilă primă majoritate parlamentară hibridă colorată în politica franceză, cu stânga și dreapta, totuși în jurul formațiunii prezidențiale.
- Cum va arăta noua majoritate? Cine va fi premier? Cred că mai trebuie să așteptăm puțin.
Mandatul viitor european stă sub semnul întrebării fără lideri politici puternici, mai cu seamnă atunci când îl punem în tandem cu un posibil președinte Trump sau un președinte ramolit, Europa are nevoie de un lider cu o voce puternică.
Citește și: Copilărie încheiată prematur. Ce se întâmplă cu mamele minore aflate în grija statului
Macron nu este un lider șters, nu se teme de declarații care să stârnească reacții. Macron este liderul care pune primul degetul pe rană și nu se teme să dezbată cele mai mari tabuuri geopolitice.
Cu toate acestea, centrismul său, „mais en même temps„ nu mai pare o direcție ci o încremenire în proiect. Europa are nevoie de un suflu nou, prin acțiune, nu doar o foarte bună comunicare.
Cel mai tânăr președinte al Republicii, care s-a cățărat pe căderea în irelevanță a celor două mari partide istorice din Franța, dreapta și stânga, a promis că centrismul lui va depășclivajul etern ideologic și va aduce soluții care îi va face pe francezi să o ducă mai bine.
Deși a fost ales pentru un al doilea mandat, Macron nu a fost ales președinte din simpatie, ci ca un rău mai mic în fața lui Marine Le Pen.
Francezii nu-l iubesc și nici nu-l adulează pe Macron, așa cum o făceau americanii cu Barack Obama în Statele Unite.
Emmanuel Macron este văzut ca un privilegiat al sistemului, care a terminat cele mai înalte școli, a fost discipolul lui Paul Ricoeur, a lucrat la Goldman Sachs, a avut acces la funcții de conducere în Guvern foarte devreme,totul este prea perfect pentru Macron, căruia par să i se alinieze toate lucrurile după bunul său plac.
Francezii de rând simt că Macron nu îi înțelege. Ca în multe țări dezvoltate, paradoxul economic este că, deși muncesc, salariile nu le permit o viață decentă.
Aparatul de stat este baroc, sistemul social este greoi și nu ajută reinsertia profesională efectivă. Clasa mijlocie și clasele sărace sunt supărate pe actuala guvernare, pentru că greul este pus în cârca lor, iar cei mai bogați sunt scutiți de taxe.
Francezii s-au săturat de comunicare perfectă, acțiuni care pun doar în cârca clasei mijlocii toate poverile.
Ceea ce nu știu francezii este că multă vreme au beneficiat de un timp de răgaz din partea Uniunii Europene.
Francezii nu au fost cei mai disciplinați din punct de vedere al regulilor de guvernanță economică. În viitorul apropiat, aceștia trebuie să înceapă să își pună vistieriile și conturile în rânduială, să evite deficitul bugetar și, mai ales, să reducă datoria publică.
Cum vor face asta?
Macron a început prin relaxarea dreptului muncii pentru a atrage investitori care să permită contracte de muncă mai flexibile, a impus această reformă a pensiilor, a scutit de anumite taxe pe cei mai avuți și taxează acum proprietățile.
Citește și: Trei femei și-au anunțat intrarea în cursa pentru Cotroceni
Însă, în continuare, aparatul de stat, serviciile publice, sistemul social cântărește foarte mult. Altfel spus, în multe țări observăm că stagnarea economiei după criza economică și financiară încă se observă, pandemia și războiul nu au făcut decât să acutizeze problemele.
Soluțiile centriste sunt soluții de criză cu frâna de mână trasă, încercând să se prelungească
status quo-ul.
Care sunt riscurile?
Cetățenii sunt nemulțumiți și se vor simți atrași de măsurile populiste ale extremiștilor. Cei cu sensibilități de stânga vor arăta cu degetul către bogați și vor crede că taxarea a tot și toate va aduce bani în vistieria statului și, de acolo, va putea curge lapte și miere pentru toate problemele.
Extrema dreaptă va zice puțin din aceste soluții, dar mai ales va arăta cu degetul către străini ca fiind parte a problemei.
Problemele Franței sunt și problemele Europei. Mașinăria creșterii economice automate s-a gripat.
Europa a crezut că prin Pactul Verde și tranziția digitală, se va porni motorul creșterii economice, însă volumul investițiilor la nivel global al Uniunii Europene nu se ridică la nivelul ambițiilor actuale.
De aceea, este nevoie de un nou plan de reinventare a competitivității și industriei europene, care să includă un pachet financiar mare și care să fie și mai simplu de implementat decât PNRR.
Deci, Europa și Franța au nevoie de un nou PNRR care să permită injectarea de sute de miliarde de euro în economiile statelor.
Aceste injecții de capital să fie targetate pentru a nu crea inflație, ci locuri de muncă, noi lanțuri
valorice și, mai ales, o lume a finanțelor mai conectată de economia reală.
Orice nou plan european de reinventare a competitivității, fără resurse financiare publice de ordinul sutelor de miliarde este doar o altă maculatură politică.
Cetățenii vor răspunsuri acum. Cei pentru care școala nu mai funcționează ca mod de a rupe cercul vicios al sărăciei, cei pentru care munca nu mai este suficientă pentru a trăi decent, se vor uita la cei care reușesc și nu vor înțelege de ce sistemul nu le permite și lor să aibă aceleași rezultate.
Democrația trebuie să meargă mână în mână cu prosperitatea, altfel în vreme de restriște extremele și populismul vor folosi fricile și problemele oamenilor pentru a acapara puterea.
Problema nu este franceză, însă dacă Franța este în pericol, atunci toată Europa este în pericol.
În concluzie, pariul lui Macron a fost unul riscant, însă doar în 2027 vom ști dacă Franța va reuși să rămână pe linia democratică și europeană.
Într-o Europă aflată în căutarea unei noi direcții, ne întrebăm dacă viziunea și dinamismul lui Macron mai pot fi cheia pentru a depăși provocările actuale sau poate Europa are nevoie de un lider și mai ambițios care să depășească încremenirea centristă.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
