1. PSD rămâne, după 30 de ani, cel mai puternic partid din România. Somebody has to. Întrebarea mea este cum, în zișii 30 de ani, niciun alt partid nu a reușit să crească la nivelul acesta.
2. PSD rămâne cel mai mare partid din România. Fără campanie electorală efervescentă, fără turism electoral de masă, fără ligheane, găleți și sticle de ulei, cu vot rural redus, cu vot geriatric redus, cu alegeri organizate de alții, PSD ne arată un organic și transgenerațional 30%.
3. AUR este noul USR: un partid care, în primele alegeri la care a participat, în primul an de existență, a luat peste 8%. Dacă nu ne-a mirat atunci, de ce ne-ar mira acum?
4. Acolo unde a câștigat, AUR a câștigat masiv. Am putea să le spunem clustere, ca să nu le zicem cuiburi? Nu e de mirare că a câștigat în diaspora (1), pentru că, departe de casă, dragostea de ea ia adeseori forme simbolice: ticolorul, țărișorul, prispa casei, mamatata, sarmaua bunicii, noi suntem români, credința strămoșească.
5. Nu e de mirare că AUR a câștigat în diaspora (2). Diaspora este un soi de canal prin care tendințele europene pătrund spre oaza noastră de latinitate într-o mare slavă. De la pizza cu blat subțire și espresso până la atitudinea față de administrație, văzută ca un furnizor de servicii publice, nu vătaf. Era normal ca diaspora, expusă, dacă nu și supusă unui consistent flux de discurs al urii, xenofob, extremist, să reacționeze. O parte din românii de dincolo de granițe au normalizat acest discurs. AUR în parlament ne aduce, în mod paradoxal, mai aproape de Europa.
6. AUR în parlament este, din nou paradoxal, o veste bună. Este momentul în care putem realiza, dacă nu suntem total bătuți în cap, că acest tip de discurs există și are „bază de masă” consistentă. Nu e doar rodul minților încinse ale unei minorități vocale și provocatoare, o manifestare marginală. Votul de ieri ne-a adus o nouă problemă la suprafață. No, acuma știm.
7. Prezența redusă la vot favorizează mișcările mici, dar nu schimbă radical datele problemei. Este nerealist să credem că susținătorii unui anume partid au stat acasă en masse, în timp ce restul alegătorilor s-au prezentat la urne. (Dacă au făcut-o, acel partid are o uriașă problemă). Procentajele pot să difere un pic, dar structura în mare a electoratului este cea pe care o vedem. Live with it.
8. Domnul Ciolacu are dreptate: alegătorii au întotdeauna dreptate.
Un ultim gând este pentru cei doi oameni care au murit în curtea secțiilor de votare. Când mai vorbim despre civism, să ne aducem aminte de asta. (Ioana Avadani – directorul Centrului pentru Jurnalism Independent)
