„Pentru mine o zic, nu sînt aici să dau lecții, n-am atîta aroganță, nu mă duce capu. La ăia aproape 70 la sută care n-au ieșit la vot ar trebui să ne uităm.
Număr pe degetele de la mîini, hai, și de la picioare, pe cei care au avut argumente (solide sau nu, nu contează) pentru care n-au ieșit la vot. Restul, marea, marea majoritate e atît de departe de subiectele pentru care ne tăvălim pe aici, pe FB și prin televiziuni.
Niciun mesaj de genul ăsta nu ajunge la ei. Nicio emoție puternică. Mulți sînt young professionals cu grupurile lor cu care merg la munte, în Grecia, la un grătar. Feriți oarecum de loviturile puternice date de crize, de pandemie. Își văd de copii, de cumpărături, au o frică moderată de Dumnezeu și pot fi deranjați de miștourile la adresa pupătorilor de moaște, dar nu atît de tare cît să riposteze.
Nu se uită la știri, nu citesc știri, nu îi interesează. Doar în momente de emoție puternică și spectaculoasă (gen 10 august) mai pot eventual reacționa. Sau să meargă în Piață la caterincă, e lume, prilej de socializare, astea. În rest, nimic, blanc.
Merg mult cu metroul și mijloacele în comun (mă rog, mergeam). Îi vedeam rupți de tot ce mișcă prin bule, indiferent de bule. Se mirau, de pildă, că se anunță greve la metrou. Deși presa (așa total deprofesionalizată și pe dinafară) a urlat pe toate canalele că e grevă, ei habar n-aveau.
Băi, pe subiecte absolut utilitare, care interesează pe toată lumea. Blanc, pe dinafară. Globuri, Sf. Niculae, coadă la chiloți în mall, din astea. Nimeni și nimic n-a putut trezi emoție în ei și, în condițiile de acum, nici n-o să reușească”. (Selma Iusuf – Dilema Veche)
