Anul 2024 va fi un an politic prin excelență, în care vor fi organizate toate alegerile importante, de la cele europarlamentare, la locale, parlamentare și prezidențiale, drept care trecerea în revistă a principalelor neajunsuri ale partidelor mainstream, înaintea votului, devine exercițiu civic cât se poate de util pentru a le înțelege ofertele doctrinare.
Din punct de vedere ideologic, deși toți liderii politici ai PSD, PNL, USR se bat cu pumnul în piept că orientarea partidelor din care fac parte este euro-atlantică, niciunul nu îndrăznește să se profileze pe teme tipice electoratului modern, liberal, progresist.
Dacă ai analiza doctrina fiecărui partid, ai ajunge la concluzia că toți cetățenii din România au viziuni conservatoare, că viața lor se rezumă la a merge la biserică, a se căsători și face copii potrivit canoanelor ortodoxe, la tradiții și familii conservatoare, ceea ce este realmente un fals.
Românii duc o viață mai modernă decât o doresc partidele din România.
Nu este o întâmplare că războiul ideologic condus de regimul de la Kremlin contra Vestului are în centru competiția dintre conservatorism social versus progresism social, prin ostracizarea virulentă a celui din urmă, pentru că liberalismul, care încurajează desprinderea omului de controlul total al statului, reprezintă un specific al democrațiilor liberale.
Citește și: Turismul de dezastru. Excursii în localitățile inundate din Germania
Cu cât regimul politic este mai autoritar, mai restrictiv, cu cât dorește să controleze mai mult viața și opțiunile cetățenilor, cu atât va impune la nivelul organizării sociale modelul patriarhal conservator, autocrații având oroare de tema drepturilor și libertăților oferite minorităților sexuale.
Nu e o întâmplare nici că „distincția/unicitatea civilizației ruse”, așa cum este definită de ideologicii ruși, are în centru Biserica Rusă și conservatorismul social.
Sigur că, indiferent de regimul politic, orice societate are un segment al populației cu opțiuni conservatoare, în partidele din România refuză să accepte existența și unui alt tip de electorat, cel liberal și progresist.
Care în mod evident există în special în marile orașe și care va fi nereprezentat politic în acest an electoral.
În democrații există o dinamică, o dispută între forțele politice conservatoare și cele progresiste, în România însă, cele din urmă realmente nu există în rândul clasei politice.
În Statele Unite, Partidul Democrat asumă toată tematica stângii moderne, de la minoritarii sexuali, promovarea femeilor, inclusivitate socială și educațională, reducerea inegalităților, drepturi pentru imigranți, schimbările climatice.
Aceleași teme le găsim și în Parlamentul European în special pe agenda Socialiștilor Europeni și RENEW.
Dar nu și pe agenda PSD, nici a USR, nici a PNL, ci doar a unui partid mic, REPER, care potrivit sondajelor de opinie, nu va trece pragul electoral.
După ruperea coaliției PNL-USR, la nivel strategic, USR și-a asumat obiectivul de a fura identitatea PNL, rebranduindu-se la nivel doctrinar drept adevăratul partid liberal din România.
Iar în contrareacție, PNL a marșat pe o formă de conservatorism și mai radicală față de cea asumată acum câțiva ani.
Citește și: Portretul artistului de sub ochii noștri
Ceea ce s-a întâmplat este un paradox, în această luptă de putere dintre cele două partide, atât USR, cât și PNL au devenit mai conservatoare decât erau acum câțiva ani și au uitat cu desăvârșire că liberalismul a adus, de-a lungul istoriei, modernitatea, nu întoarcerea la familia tradițională.
PSD nu a avut niciodată ca țintă electoratul tânăr, liberal, modern; și-a făcut în mod preponderent campanii promovând mesaje pentru angajații din aparatul de stat, pentru alegătorii din mediul rural și pentru pensionari.
Așa am ajuns în situația rușinoasă în care România se numără printre ultimele state UE care nu oferă niciun fel de legislație pentru minoritarii sexuali, deși există o decizie CEDO care obligă România să ia măsuri în acest sens.
Opacitatea politicienilor români față de acest subiect ne aproprie mai degrabă de Moscova, nu de Bruxelles sau Washington.
O altă problemă de fond a partidelor din România mainstream cu orientare pro-europeană este că nu reușesc să explice într-un mod atractiv electoratului român temele Bruxellesului. Iar această vulnerabilitate este speculată puternic de AUR, care încearcă să adune voturile românilor cu viziuni eurosceptice.
Partid creat în social media, cu rețele puternice în mediul virtual, pregătite să lucreze în acest an electoral, AUR speculează orice informație distorsionată, orice fake news, orice temă cu potențial de sperietoare pentru a câștiga voturile românilor care au o părere proastă sau inexactă despre felul în care se face politica la Bruxelles.
AUR nu are organizații de partid în teritoriu bine puse la punct, așa cum au partidele vechi, nici primari care să-și fi creat relații clientelare puternice, nemulțumiții anti-sistem vor astfel fi convinși să pună ștampila pe acest partid mai degrabă în baza unor mesaje emoționale „alarmante” primite pe chat-ul de messenger, în grupurile de Facebook, Tik Tok, Instagram sau Whatsapp.
Există însă în același timp temele dedicate electoratului tânăr educat, de la îmbunătățirea burselor Erasmus sau incitantul proiect UE al diplomei europene comune (care ar fi automat recunoscută în tot spațiul UE și ar anula birocrația echivalării studiilor) pe care partidele mainstream evită să le abordeze.
Lipsa unor lideri politici cu studii serioase din partea celor două partide mari, PNL și PSD, este iarăși o problemă majoră a acestui an electoral.
În condițiile în care mai mult ca sigur unul dintre aceste două partide va da viitorul președinte al României, este inadmisibil ca acestea să mențină toxica tradiție a mediocrității intelectuale pentru cea mai importantă funcție în stat.
Viitorul președinte al României – tocmai pentru că scena internațională este una tensionată și implică întâlniri politice dese atât la nivel european, cât și euro-atlantic – ar trebui să vorbească fluent, nu poticnit, în limba engleză, să aibă o cunoaștere aprofundată a mediului internațional, să aibă abilități de comunicare tipice unui lider modern și un tip de siguranță de sine care îi permite să se integreze ușor în rândul elitei politice europene.
Nici Marcel Ciolacu, nici Nicolae Ciucă nu corespund fișei postului, având mai degrabă profil de politicieni provinciali fără anvergură.
Mai mult, deoarece președintele are, potrivit Constituției, atribuții asupra sistemului judiciar și putere de decizie asupra serviciilor secrete, este obligatoriu să împărtășească convingeri puternice reformiste. La acest capitol, niciunul dintre liderii politici cu șanse, care actualmente lansează mesaje că iau în calcul să se înscrie în cursa prezidențială, nu se califică.
În fapt, dincolo de pericolul ascensiunii partidului radical de dreapta AUR, fără apariția unor lebede negre, scena politică per ansamblu se arată în 2024 extrem de ternă, plicticoasă, conservatoare și lipsită de efervescența temelor tipice electoratului modern.
Înaintea votului, partidele din România ne vor pe toți conservatori.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
„…care încurajează desprinderea omului de controlul total al statului,…”____–-____adica desprinderea din animalismul primitiv, pentru ca in asa tari( unde statul dicteaza orice, sau -oricum- incearca), acest stat considera populatia subordonata, un fel de mare ferma, ei( conducatorii) erijandu-se in entittati absolute, adevarati dumnezei, de unde -aproape in suta la suta din cazuri- acest politic este puternic cuplat cu religiosul, daca nu in declaratii aparente, CU SIGURANTA, in fapte, chiar ascunse si chiar ilegale, insa ei stiu ca pot conta pe biserica si -de aici- si frica sa nu-i piarda spijinul, biserica care -la randul ei- forteaza politicul sa-i dea mana libera la marshavii, inclusiv -si mai ales- mentinerea populatiilor in obscurantismul religios, reteta sigura a manipularii totale, si -evident- a jecmanirii la sange, a maselor…( PS- De mult timp ‘postez’ acest tip de comentarii si pe ASUR( zice-se pagina ateista, am sa incerc si cu acesta, desi niciodata comentariile mele nu au trecut de „asteptarea moderarii”, adica NU au aparut niciodata…Ce se intampla, d-le A.T.Patrascu?)
Articolul e plin de contradicții în text. D-na Sidonia Bogdan anunță public de aproape 2-3 ani ca renunță la presă și meseria de jurnalist pentru ca până la urmă tot în presă să… eșueze.