Nori negri se ridică la orizontul românesc. Și încă nu știm dacă ei prevestesc doar o furtună de vară sau un șir de tornade devastatoare.
Iată câteva semne care prevestesc un viitor complicat. Sau, poate, de-a dreptul sumbru.
1. Avansul inexorabil al extremei drepte
Un lucru e clar: avansul extremei drepte, relevat de mai multe sondaje de opinie din ultimele luni, nu a putut fi oprit de războiul de agresiune al lui Vladimir Putin. După câteva luni de oarecare dezorientare, care au urmat declanșării invaziei și valului de emoție generat de aceasta, AUR și-a recăpătat aplombul.
Formațiunea extremistă a exploatat nemulțumirile legate de creșterea facturilor energetice dar și o serie de dezbateri de-a dreptul stupide din societate, cum ar fi cel al caselor de marcat de la Auchan.
Cu timpul, s-a dezbrăcat de complexe și a preluat direct narativele propagandei ruse: a cerut încetarea sprijinului pentru Republica Moldova și a ventilat dezinformarea potrivit căreia Ucraina va ataca Transnistria, în timp ce România va fi împinsă în război de aliații americani.
Într-un interviu acordat RFI România, sociologul Sebastian Lăzăroiu afirmă că AUR are șanse bune chiar să câștige alegerile europarlamentare de anul viitor.
„Va fi un bun prilej pentru PSD și PNL să spună: avem un pericol major, AUR, care poate câștiga alegerile și atunci, ca să salvăm țara, facem o alianță între PSD și PNL”, afirmă sociologul.
Dar până unde va merge ascensiunea? Nimeni nu se mai aventurează azi în predicții.
Pentru unii, va fi o repetare a anului electoral 2000, cu un avans al extremei drepte, stopat la turul doi al alegerilor prezidențiale și resorbit apoi în cotloanele mai mult sau mai puțin obscure ale politicii.
Dar dacă scenariul nu se va repeta și AUR va reuși să câștige turul doi al alegerilor prezidențiale, acolo unde acum partidul pare ca și calificat, indiferent de candidatul propus? Această variantă nu mai poate fi exclusă.
2. Ucraino-scepticismul
Mai multe narative anti-ucrainene au fost rostogolite în ultima vreme în spațiul mediatic românesc. Iar acestea s-au rafinat, cu trecerea timpului. Dacă povestea cu Ucraina care a acaparat pământuri românești a fost una cusută cu ață albă, cea cu preoții români care ar fi persecutați de biserica ortodoxă ucraineană a făcut valuri.
Dar marea lovitură a fost dată de ministrul Transporturilor., Sorin Grindeanu, care a lansat la adresa Ucrainei acuzații nici acum probate, în ce privește anumite lucrări interzise pe Canalul Bîstroe.
Dovezile nu au apărut, Delta nu a secat, dar efectul devastator s-a vădit în cu totul altă parte. Și anume în angajamentul românilor pentru a susține cauza ucraineană și, într-un sens mai larg, pentru rezistența democrațiilor în fața asaltului autocrațiilor.
Este ceea ce a reușit scandalul Bîstroe – până acolo încât, de aici înainte, nici măcar infirmarea totală sau parțială a acuzațiilor nu va avea efect. Nu este adevărat că ucrainenii sunt în regulă. De fapt, autoritățile române au fost silite de americani să accepte situația.
Și, pe când societatea mai privește încă cu înfrigurare către Delta Dunării, o altă temă provoacă diviziune. Există o nemulțumire reală a fermierilor cu privire la concurența cerealelor ucrainene mai ieftine.
Statul are datoria de a-i compensa într-un fel sau altul pe fermierii români, iar prolema ar putea fi ridicată și la nivel european – pot fi obținute fonduri și de la Bruxelles.
În acest timp, însă, forumurile agricultorilor sunt invadate de mesaje anti-Ucraina, multe dintre ele de pe conturi false.
Un studiu al European Council on Foreign Relations (ECFR), efectuat în zece țări, printre care și România, arată că europenii sunt tot mai uniți în sprijinirea Ucrainei, în timp ce românii se dovedesc tot mai ucraino-sceptici…
Ideea că Ucraina trebuie să-și recupereze în întregime teritoriile, chiar dacă războiul va fi lung, este susținută acum de circa două treimi dintre europeni.
De asemenea, cei mai mulți dintre europeni văd în Rusia un adversar sau un rival.
Aceste tendințe s-au accentuat de la începutul războiului de agresiune al lui Putin – liniile de ruptură dintre europeni s-au estompat în loc să se adâncească.
Există însă o excepție – și aceasta este România.
Pentru cei mai mulți dintre români, războiul trebuie să se termine repede, chiar dacă Ucraina va ceda teritorii. De asemenea, românii sunt națiunea care consideră în cea mai mică măsură Rusia drept un adversar.
Nu se poate face propagandă pro-Putin în România. Dar se poate roade la rădăcina angajamentului occidental. Iar asta se întâmplă de la o zi la alta.
3. Când cultele vor să legifereze în educație…
O scrisoare a 12 culte din România, în frunte cu BOR, cere eliminarea din legea educației a inderdicției discriminării pe criterii de orientare sexuală. În plus, cultele mai cer introducerea opțională a religiei ca materie de examen la bacalaureat.
Această poziționare, venită la sfârșitul perioadei de debzbatere publică, a generat deja diviziune în sociatete. Există poziționări puternice pro și contra.
O coaliție formată din 42 de organizații ale societății civile, asociații studențești, asociații de elevi și federații naționale, la care s-au alăturat sute de cetățeni, profesori, studenți, elevi și părinți și-a exprimat ”dezacordul puternic față de orice ingerință în actul educațional prin acțiuni de natură religioasă care să ducă la reducerea gradului de protecție împotriva discriminării pe baza orientării sexuale”.
În afara legii educației, există sufieiente prevederi în legislația românească pentru protecția împotriva discriminării de orice tip, inclusive sexual. Cultele invocă cea ce ele consideră a fi pericolul ”ideologiei de gen”.
Societatea civilă vede în mesajul cultelor un exercițiu de putere, ba chiar o revanșă după eșecul referendumului pentru definirea familiei din 2018. Și se întreabă dacă nu cumva, aceptarea cerinței cultelor nu va deschide ușa și către alte forme de discriminare, mai târziu.
Diviziunea este deja puternică pe această temă. Iar modul total netransparent în care guvernanții au promovat proiectul legii educației, slaba comunicare pe acest subiect au adâncit diviziunile.
Apele sunt, așadar, suficient de tulburi pentru ca cei interesați să pescuiască în ele.
4. Tendința de absenteism la vot
O idee își face loc tot mai mult în spațiul public: nu mai avem cu cine vota, nu mai merită nimeni, suntem dezamăgiți, vom sta acasă în 2024. Intelectuali publici, influenceri, comentatori, simpli internauți, cu toții o vântură, de dimineața până seara.
Ideea este clară: Iohannis a trădat prin constituirea coaliției PSD-PNL, USR nu ne (mai) place, ceilalți sunt nefrecventabili.
Nimeni nu merită votul meu!
Cei care spun asta au însă o imagine un pic exagerată asupra propriului vot. Acesta nu este mai valoros decât al unui analfabet funcțional. Pus în urnă, are exact aceeași valoare. Neexprimat, nu mai are nici atât. Iar puterea se împarte potrivit voturilor care s-au dat. Deștepții care au stat acasă nu contează.
Da, dar m-am săturat să aleg mereu răul cel mai mic!
Desigur, nu e plăcut să afli că politica este despre posibil, nu despre ideal. Iar dacă nu alegi răul cel mai mic, atunci, poate, vei vrea să-l vezi pe cel mai mare.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
