Nicio instituție nu s-a sesizat după episodul în care Silviu Mănăstire și-ar fi amenințat colegii liberali cu închisoarea sau după ce tot el sugera că se va răzbuna pe jurnaliștii G4media.ro.
Deputatul liberal de Iași Sorin Năcuță a mărturisit că Silviu Mănăstire, mâna dreaptă în partid a ministrului de Interne Lucian Bode, ar fi vorbit la o petrecere despre anumite dosare legate de câțiva lideri marcanți din PNL și despre posibilitatea unora de a fi arestați.
Totul fiindcă el, Mănăstire, ar avea prieteni la DGIPI, Direcția Generală de Protecție Internă din cadrul Ministerului de Interne.
Libertatea a verificat informația din mai multe surseși a descoperit că întreaga conducere a partidului era la curent cu amenințările clamate de Mănăstire, dar că subiectul a fost trecut cu vederea.
Președintelui PNL Nicolae Ciucă nu i s-a părut prea grav iar secretarul general al liberalilor, Lucian Bode, poate că era de acord cu punerea la colț a celor transformați în ținte.
Pe de altă parte, poate că Mănăstire a vrut doar să-și sperie colegii cu care era în competiție astă toamnă când a avut loc discuția fără perdea despre pârghiile pe care le-ar fi putut avea la îndemână prin șeful său politic direct, Lucian Bode, care are în subordine vestitul serviciu secret, moștenitor pe linie directă a UM0215, cunoscut ca Doi și-un sfert.
Înainte de Crăciun însă, a ieșit la iveală că Silviu Mănăstire și-a bătut partenera în 2020 și chiar a amenințat-o cu moartea.
Ea a sunat la 112 iar el a primit ordin de restricție și nu a avut voie să se apropie de ea două luni. Această informație a declanșat presiuni publice pentru retragerea din PNL a agresorului, cu toate că victima a declarat că s-au împăcat și că regretă că s-a lăsat convinsă de polițiști să deschidă dosar penal împotriva lui.
În cele din urmă, Silviu Mănăstire a fost nevoit să se suspende din PNL și l-a amenințat public pe Dan Tăpălagă, unul dintre fondatorii G4media.ro, site-ul care a publicat informația, că „va acționa (…) fără milă și fără regrete” și că se va ocupa de „niște băieți” (cei care au scris despre el) „ca pe vremuri”.
Sub urgența sărbătorilor, această amenințare făcută de un politician (fost om de televiziune) la adresa unor jurnaliști a rămas în suspensie și nimeni nu pare să se fi preocupat de integritatea fizică a acestora sau de violența de limbaj a lui Silviu Mănăstire: nici poliția, nici procuratura, nici organizațiile neguvernamentale, cu exceptia Active Watch, nici primul-ministru Ciucă, șeful de partid al domnului Mănăstire, sau vreun alt politician îngrijorat de sănătatea mass-media.
Lumea politică autohtonă a intrat demult într-o spirală confuză de violență amestecată cu pârghii de putere și instrumente suspecte împrumutate sau chiar oferite de serviciile secrete.
Modelul de lucru al DGIPI, serviciul la care se lăuda Mănăstire că ar avea acces pentru a-și scoate pe tușă concurența din partid, tocmai a fost devoalat într-o anchetă la care au lucrat mai bine de jumătate de an jurnaliștii de la Recorder.
Rezultă astfel că DGIPI îi poate bloca sau concedia pe polițiștii care vor neapărat să termine anumite anchete incomode pentru diferiți politicieni. Printre exemplele documentate se află inclusiv Dosarul 10 august, în care guvernarea tutelată de Liviu Dragnea a ordonat represiunea manifestanților din Piața Victoriei în 2018.
DGIPI pare să facă ce știe mai bine, jocuri politice, iar directorul acestui controversat serviciu ar avea o serie de vulnerabilități care-l țin prizonier aranjamentelor din jurul său: generalul de brigadă Tiberiu Silviu Dumitrache este potrivit Libertatea fiul unui fost colonel SRI și are pe numele fiicelor minore un conac cu heliport și piscină olimpică, proprietate pentru care socrul său, Liviu Luca, fost lider sindical și vechi partener de afaceri al lui Sorin Ovidiu Vîntu, a fost trimis în judecată de DIICOT.
Citește și: VIDEO De ce vrea Crin Bologa, procurorul-șef al DNA, să candideze pentru un nou mandat
Din istoria recentă a României se poate înțelege că între politicieni și serviciile secrete a existat mereu o relație reciproc avantajoasă, în care unii acopereau slăbiciunile, excesele și abuzurile celorlalți și invers.
Eduard Hellvig, directorul Serviciului Român de Informații, spunea că știe „de problemele generate de unii foști lucrători ai SRI poziționați fie în spatele a tot felul de oameni, fie gravitând în jurul companiilor de stat”. Hellvig insistă că, între timp, serviciul a fost separat de politică, dar în conversații private destui dintre cei aflați la putere vorbesc despre influența crescândă a serviciilor secrete pe măsura apropierii de alegeri.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
– Jos Securitatea (1989 decembrie);
– Sus Securitatea (1990 martie).
Un drum, zic eu prea scurt, de la agonie la extaz. Profesorii la „Pădure” au rămas pe calapod cu aceeași Abraham și Troncotă.
Nu s-a schimbat mai nimic. Mă gândesc la mentalitățile românilor. Poate, doar, setea de îmbogățire. Cu cât mai bine poziționat, cu atât mai mare. Și cine era mai bine poziționat decât vajnicul securist de serviciu.
Și încă ceva, doamnă Fati: instituții funcționale în România nu se găsesc. Cu adevărat.