Pe fostul secretar personal al Seniorului l-am cunoscut la Gala Corneliu Coposu, ediția aniversară la 35 de ani de la Revoluție, organizată la Timișoara în noiembrie 2024. Ionuț Andrei Gherasim, absolvent al Institutului de Studii Politice de la Grenoble, s-a dedicat unei misiuni dificile: să ducă mai departe spiritul lui Corneliu Coposu și al lui Iuliu Maniu, de a face din politică o activitate morală.
El însuși provenit dintr-o familie demnă, cu mulți ani de pușcărie comunistă, Gherasim l-a însoțit pe Senior în momente de criză ale istoriei recente, a învățat de la el și l-a urmat în principii și valori, încercând să le impună în Parlament când era deputat ales pe listele CDR: „Mi-a schimbat cu totul destinul”, spunea.
Ilie Lazăr - bunicul lui Ionuț Andrei Gherasim, a făcut 17 ani și 4 luni de închisoare pe vremea comuniștilor
Soția lui, Mara Lazăr, a fost încarcerată două zile doar fiindcă îi era soție
Ioan Gherasim - tatăl lui Ionuț Andrei Gherasim, a făcut 18 ani de detenție
Lia Lazăr - mama lui Ionuț Andrei Gherasim, fiica lui Ilie Lazăr, a făcut 2 ani de pușcărie
Ionuț Andrei Gherasim alături de deputatul Ovidiu Ganz
Brîndușa Armanca: Aș vrea să vorbim astăzi despre lumea prezentă prin ochii și învățăturile Seniorului Coposu. Aș vrea să vă imaginați, pentru că i-ați stat alături multă vreme, cum ar analiza domnul Coposu ce se întâmplă astăzi în politica românească, căreia el i-a dat o direcție clară, dar n-a fost urmată.
Ionuț Andrei Gherasim: Corneliu Coposu a fost primul lider politic al României care pe data de 29 ianuarie 1990 a vorbit despre adevăratele proiecte de țară ale României. La vremea respectivă, primul proiect era integrarea în structurile euroatlantice. Corneliu Coposu a declarat acest lucru într-un interviu dat atunci în Studioul 4 al Televiziunii Române. Inițial i s-a spus că va fi în direct. După aceea, i s-a promis că va fi prima știre la Jurnalul de Actualități de seară, dar până în ziua de azi, după 35 de ani, acest interviu nu mai este de găsit.
„Blestemul României ar fi ca peste 20-25 de ani, și pe stânga, și pe dreapta să fie același FSN”
Corneliu Coposu a dat o lecție atunci. Am fost în acel studio alături de domnia sa și a dat o lecție de ceea ce înseamnă gândire politică, ce îi trebuie României, ce trebuie România să facă pentru a ieși din marasmul celor 45 de ani de întuneric comunist. Din păcate, în următorii ani, vorbele sale din aprilie 1990, când spunea „blestemul României ar fi ca peste 20-25 de ani și pe stânga și pe dreapta să fie același FSN”, se adeveresc.
Uitându-ne la ceea ce se întâmplă acum, uitându-ne la alianțele care sunt făcute acum, cu siguranță domnul Coposu, la fel ca și Iuliu Maniu, un vizionar, nu și-ar fi pierdut speranța. Nici noi nu avem voie, în 2024, să ne pierdem speranța că principiile și valorile și spiritul acestor oameni în viața politică vor reveni. Eu sunt convins că mai devreme sau mai târziu, ideile pe care acești doi titani ai istoriei, ai politicii din România le-au apărat cu prețul vieților, vor reuși în România. Ei sunt un exemplu, dar ce înseamnă să fii exemplu? Să te sacrifici pentru ceilalți, să ai credință în Dumnezeu și ideile pe care le transmiți să fie apărate de toți ceilalți aflați alături de tine.
Ruptura de Ion Iliescu
Brîndușa Armanca: În testamentul său, Corneliu Coposu mulțumea părinților săi că l-au învățat să deosebească binele de rău și mai spunea că că detestă ipocrizia, minciuna, trădarea. Ce facem cu aceste valori morale care, la ora aceasta, par să nu mai conteze, și mai ales nu sunt criterii în politică?
Ionuț Andrei Gherasim: Domnul Coposu avea o diplomație extraordinară și spunea în felul următor: fără o relație corectă cu adversarii nu poți obține ceva bun pentru țară. Spunea că trebuie să stai de vorbă cu ei, dar în niciun caz să nu negociezi principiile. Nici Maniu, nici Corneliu Coposu nu i-au considerat pe cei care gândeau altfel decât ei dușmani, așa cum, din păcate se întâmplă la ora actuală și se întâmpla și înainte. La ora actuală, cred că aceste valori apărate de Corneliu Coposu pot să recâștige teren atâta timp cât există un echilibru în discuțiile pe care le ai cu cei care decid. O să vă mirați, dar domnul Coposu a avut o relație corectă cu Virgil Măgureanu, deși știa că Virgil Măgureanu a fost cel care a instrumentat nebuniile de pe 15 iunie (15 iunie 1990 – Mineriada, n.red.), și pe cea din 1 decembrie 1990 (la Adunarea populară de 1 Decembrie 1990 de la Alba Iulia, Corneliu Coposu a fost huiduit de oamenii FSN n.red.), el a reușit să stea de vorbă cu Măgureanu. Cu un singur om nu a mai stat însă la masă, cu Ion Iliescu.
Testamentul lui Coposu: „Politica este o activitate morală și nu poate fi delimitată de etică și de onestitate”
Brîndușa Armanca: Când s-a despărțit definitiv de Ion Iliescu?
Ionuț Andrei Gherasim: Ion Iliescu l-a jignit în mod personal și l-a jignit nu numai pe el, ci i-a jignit și familia. Deși a existat o ruptură, domnul Coposu a ținut ca prietenii săi și colegii de partid să aibă o relație corectă cu Frontul Salvării Naționale. Dar a spus că la întâlnirile lui Ion Iliescu nu va participa. Aici e ceva important de spus: până pe 23 ianuarie 1990, momentul în care Frontul Salvării Naționale a anunțat că se va transforma în partid politic, Corneliu Coposu de șase ori i-a cerut lui Ion Iliescu să nu facă această mare prostie să înscrie Frontul Salvării Naționale la partide. Și Ion Iliescu l-a mințit de fiecare dată că nu o va face.
La un moment dat, Seniorul îl sfătuise chiar, dacă nu vrea să se înscrie în PNL, ar putea să se înscrie în Partidul Social-Democrat Român (PSDR) al lui Sergiu Cunescu, a nu se confunda cu Partidul Democrației Sociale (PDSR) al lui Iliescu. Sau chiar în Partidul Țărănesc Creștin și Democrat (PNȚ-CD), „dacă nu călcați în picoare democrația”, a condiționat Seniorul. Iliescu l-a mințit la fel cum l-a mințit și Petre Roman. Pentru că Seniorul Coposu, în momentul în care se uita în ochii interlocutorului și întindea mâna, spunea: „Eu am fost învățat de Iuliu Maniu că asta e cel mai important, cuvântul dat. Dacă vă dați cuvântul de onoare, eu vă cred”. Și bineînțeles că toți l-au mințit. Absolut toți l-au mințit. Se aștepta la asta? Bineînțeles că se aștepta.
Brîndușa Armanca: Adică nu era naiv…
Ionuț Andrei Gherasim: Nu, nu era naiv, în niciun caz. Multă lume l-a considerat pe Maniu naiv și foarte slab politician, i s-a reproșat, de exemplu, că n-a preluat el guvernul la 23 august 1944 etc. Ce a răspuns Maniu? A spus că nu poate să fie prim-ministrul unei țări ciuntite. La fel și Corneliu Coposu, care nu a dorit să fie nici președinte, nici să dețină putere. El a spus următorul lucru: „Pe mine nu mă interesează să fiu președinte (partidul îi cerea să candideze ca președinte), pentru că eu sunt monarhist și n-am să oblig pe nimeni în partidul meu să adopte ideile mele”. Bineînțeles că PNȚ-CD în proporție de peste 80% era monarhist la vremea respectivă, dar el a arătat tuturor ce înseamnă să nu vrei puterea, dar să faci în așa fel încât altcineva, e vorba de Emil Constantinescu, să câștige alegerile.
Brîndușa Armanca: Cum s-a făcut posibilă alegerea ca președinte a lui Emil Constantinescu ?
Ionuț Andrei Gherasim: Constantinescu câștigat datorită lui Corneliu Coposu, fără discuție. Dacă nu era Corneliu Coposu, care să-l învețe pe Emil Constantinescu multe lucruri, el nu câștiga. Prima dată când a fost desemnat Emil Constantinescu candidat la președinție din partea Convenției Democrate, seara, acasă la Corneliu Coposu, a existat următoarea discuție la care am asistat: „Domnule, în cazul în care veți fi ales președinte al României, vă rog frumos să îmi promiteți că veți face toate demersurile legale pentru ca majestatea sa, Regele Mihai al României, să revină pe tronul României’”. Emil Constantinescu a îngenunchiat și a spus: ”Vă jur, domnule președinte!”. Ceea ce nu s-a întâmplat.
Ioan Gherasim tatăl: „Voi trebuie să știți”
Brîndușa Armanca: În momentul în care ați ajuns în preajma lui Corneliu Coposu, erați tânăr, în ce măsură această apropiere v-a schimbat viața?
Ionuț Andrei Gherasim: Total. Și aici trebuie menționat că fac parte totuși dintr-o familie care a făcut istorie. Bunicul meu, cel mai important membru al familiei noastre, a fost primul ofițer român care, după 174 de ani de dominație habsburgică, a pus steagul României în noiembrie 1918 pe primăria din Cernăuți, înaintea venirii armatei române. Ilie Lazăr, de el e vorba, a fost cel mai tânăr semnatar al Actului Unirii de la Alba Iulia dintre cei 1228. Dar și părinții mei, pentru că tata a făcut foarte mulți ani de pușcărie, și mama și bunica mea au fost parte din această istorie. De aceea eu sunt din acei poate 1% tineri crescuți în vremea dictaturii care știau adevărata istorie.
Și pe vremea când eram foarte mic, mama asculta Europa Liberă, Vocea Americii, BBC, iar pe 31 decembrie, de fiecare dată când Majestatea sa transmitea mesajul, mă trăgea să-l ascult. Spunea: „Vino, vino, că vorbește Mihăiță”. Mihăiță pentru mine era un prieten cu care trebuia să mă joc.
Brîndușa Armanca: La ce vârstă ați aflat de tragediile trăite de familie în vremea comunismului?
Ionuț Andrei Gherasim: Când am crescut, când am împlinit vârsta de 14 ani, tata care interioriza foarte mult și nu prea vorbea despre „re-educarea” de la Pitești (Între 1949-1952 la închisoarea Pitești s-a făcut un experiment dur de spălare a creierelor deținuților politici, n.red.) a început să-mi povestească cu adevărat Piteștiul și celelalte pușcării și toate nenorocile. A spus „voi trebuie să știți’’. Și nu numai despre familia mea, dar și despre alte familii de foști deținuți. La familia Boilă de la Cluj, nepoți ai lui Iuliu Maniu, eu fiind clujean acolo ne întâlneam și povesteam. Părinții noștri erau după aceea chemați sistematic la Securitate, să dea declarații despre ce discutam între noi, dar nimănui nu-i păsa, pentru că toți părinții și bunicii noștri aveau un curaj extraordinar.
Tata a început să-mi povestească de Pitești, de Aiud, de Gherla, mama îmi povestea de Râmnicu Sărat, despre cum îl bătea maiorul Vișinescu pe „tata Ilie” (Ilie Lazăr, bunicul lui Ionuț Gherasim n.red.), sau îmi povestea de Coposu. Nu trebuie uitat că, în acea perioadă, Corneliu Coposu venea la Cluj și vizita două familii: familia Boilă și familia Gherasim. Și atunci erau ai mei chemați la Securitate, erau chemați la Securitate, se știa deja. Eram foarte tânăr atunci și ce m-a fascinat la prima mea întâlnire cu Corneliu Coposu, era că fuma enorm. Îi spuneam „nenea Puiu”.
Coposu: „Mișună de securiști în jurul meu”
Brîndușa Armanca: Deci spuneți că întâlnirea cu Seniorul v-a schimbat destinul…
Ionuț Andrei Gherasim: În primul rând mi-a schimbat destinul pentru că, stând la Cluj, nu-mi imaginam niciodată că voi merge la București. Am ajuns la București pe data de 26 decembrie 1989, în urma unui telefon pe care domnul președinte l-a dat. A vorbit cu mama, pe care o știa dinainte de 1946 și i-a spus: „Am nevoie să vină Ionuț alături de mine pentru că mișună de securiști în jurul meu și am nevoie de un suflet pur pe care să-l cresc”.
Când am ajuns la București, nu știam cu ce se mănâncă. Șef de cabinet mi se părea ceva foarte înalt, așa, secretar personal suna mai bine. Și am fost alături de domnia sa până am plecat la studii in Franța, în aprilie 1991.
Am trăit în acei ani niște momente care m-au schimbat teribil din toate punctele de vedere și momentul care mi-a rămas întipărit a fost ziua de 29 ianuarie 1990, zi în care, sincer, mi-am văzut moartea cu ochii.
Brîndușa Armanca: Ce s-a întâmplat atunci, pe 28-29 ianuarie 1990? Să reamintim pentru cei care ori au uitat, ori nici n-au aflat.
Ionuț Andrei Gherasim: Cum vă spuneam înainte, pe 23 ianuarie, Frontul Salvării Naționale a anunțat că se va transforma în partid politic. Practic, în minutele următoare, Corneliu Coposu a făcut două lucruri, a pus mâna pe telefon, a vorbit și cu Radu Câmpeanu (președintele PNL n.red.), și cu Sergiu Cunescu (Președintele PSDR n.red.) și a spus foarte clar: împreună cu PNȚ, cele trei partide trebuie să facă un miting împotriva acestei transformări a Frontului Salvării Naționale în partid politic. Manifestarea a fost stabilită pentru data de 28 ianuarie, duminică și a fost practic primul miting politic din România de după evenimentele din decembrie ’89. Am mers împreună cu un coleg al meu la Primăria Capitalei și am depus cererea oficială pentru acel miting. Și spun acest lucru fiindcă e important. De ce?
Pentru că în ultimii 35 de ani, tot timpul s-a spus că partidele politice PNȚ, PNL și PSDR au încercat atunci să dea o lovitură de stat. Păi, dai o lovitură de stat în momentul în care depui o cerere oficială la Primăria Capitalei care ți se și acceptă? Mitingul s-a ținut, au venit aproximativ 200.000 de oameni, totul s-a desfășurat pașnic. După ora 14 după-masă, Dan Iosif a adus contra-manifestația. Atunci au murit oameni tineri, iar seara au trebuit să ne scoată cu tancheta de acolo până la locuința domnului Coposu din Piața Unirii.
Brîndușa Armanca: Iar a doua zi, pe 29 ianuarie?
Ionuț Andrei Gherasim: Noi stabiliserăm ca în fiecare dimineață să mă duc la domnul Coposu, să-l iau de acasă și să mergem la sediul din Piața Rosetti. Pe 29 ianuarie dimineață m-am dus să-l iau de acasă, am ajuns la sediu, nu era nimeni. Îndată a intrat domnul Coposu în sediu dintr-o dată, ca un făcut, Piața Rosetti s-a umplut de lume. Unii erau mineri, am aflat asta mai târziu. Toți erau împotrivă și strigau: „Moarte lui Coposu/Coposu roade osul”. Un rol l-a avut atunci căpitanul Lupoi.
La momentul când a venit Petre Roman, Corneliu Coposu, i-a spus că va părăsi sediul PNȚ-CD pentru a merge la televiziune să transmită protestul împotriva la tot ceea ce s-a făcut până acuma. „Dar uitați-vă, vă întind mâna, dați-mi cuvântul dumneavoastră de onoare pentru România’”. Și-a dat cuvântul de onoare că mesajul va fi transmis în direct, că nu se va întâmpla nimic și așa a acceptat Corneliu Coposu să plece din nou cu tancheta. Am ieșit eu primul, Corneliu Coposu după mine. La un moment dat, înainte de a intra în tanchetă, m-am întors să văd dacă e totul în regulă și în față a venit un individ cu o rangă să-l lovească pe Coposu. M-am pus în fața lui și m-a lovit pe mine în umăr.
Eram într-un spațiu închis, toată lumea bătea în tanchetă și striga „Moarte, moarte, moarte!”. Soldații lăsaseră deschisă o ușiță mică la tanchetă, în partea stângă deschisă și lumea scuipa. La un moment dat mi-am pus mâna acolo ca să nu mai scuipe, dar Coposu mi-a tras mâna și în secunda următoare a apărut un cuțit. Seniorul a spus atunci, văzând că eram speriat și indignat: „Să știi că am trecut prin mult mai multe tragedii decât asta. Tu să înțelegi următorul lucru, să nu fii împotriva acestor oameni, acești oameni sunt manipulați, tu trebuie să ai răbdare să vorbești cu ei și dreptatea, mai devreme sau mai târziu, va veni. Trebuie să te lupți cu adversarii politici, nu ăștia sunt dușmanii”.
Ne-am dus la sediul Televiziunii Române, a transmis acel mesaj extraordinar, iar la ieșire cineva de la televiziune i-a spus Seniorului că ministrul Apărării Naționale, Nicolae Militaru, solicită să vorbească cu el. Așa am plecat cu tancheta la Ministerul Apărării Naționale.
Dar să vedeți cum se face manipularea. Nicolae Ceaușescu ieșise dintr-o tanchetă cu o cușmă pe cap, dacă țineți minte acea imagine. După exact o lună, Televiziunea Română „Liberă” difuza o imagine cu Corneliu Coposu ieșind din tanchetă, purta și el o cușmă, că era iarnă. Au combinat cele două imagini pentru ca poporul să facă legătura Coposu-Ceaușescu.
Coposu era convins că rușii sunt implicați în România
Brîndușa Armanca: Ați fost de față la întâlnirea dintre Corneliu Coposu și Nicolae Militaru?
Ionuț Andrei Gherasim: Nu, fiindcă domnul Coposu ne-a spus că Militaru a solicitat să îl vadă doar pe el. Întâlnirea a durat în jur de trei ore. Când a ieșit a spus doar atât: „Sunt convins că rușii sunt implicați în România”. Mai târziu s-a dovedit: Nicolae Militaru, era agent KGB, iar Iliescu a recunoscut că trebuia să se implice rușii. De unde convingerea lui Coposu că Uniunea Sovietică e prezentă în România.
În 1987 Mihail Gorbaciov a venit în România, cred că în luna mai. Cu două săptămâni înainte, un consilier care fusese ministru de externe, dar la vremea respectivă era doar consilier al lui Gorbaciov, Andrei Gromîko, a solicitat să-l vadă pe Corneliu Coposu. Securitatea, KGB-ul, erau disperați cu toții, pentru că era exact perioada în care Ceaușescu făcea frondă de fațadă cu naționalismul comunist autohton versus URSS. Gromîko a vrut să dea impresia Securității și lui Ceaușescu că Seniorul este o variantă pentru înlocuirea lui Ceaușescu.
Deci până acolo s-au dus, deși Seniorul a explicat că el a făcut 17 ani și jumătate de închisoare, deci nu are cum să fie șef de stat.
Seniorul mi-a povestit și alte încercări de a fi cumpărat: „Când am ieșit din pușcărie, Gheorghiu-Dej mi-a propus să-l reabiliteze pe Maniu. I-am spus că un călău nu poate să reabiliteze un martir. Mi s-au oferit o grămadă de avantaje și le-am refuzat pe toate”. În același an Corneliu Coposu a înscris Partidul Național-Țarănesc în Internaționala Creștin-Democrată, trimițând o scrisoare lui Jean Marie Daillet, vicepreședintele organizației. Deci, din punctul meu de vedere, Corneliu Coposu, a făcut și înainte și după ’89, gesturi pentru libertate, pentru valori adevărate.
Brîndușa Armanca: A reapărut recent Jurnalul interzis, editia a doua. Corneliu Coposu amintea de perioada de detenție?
Ionuț Andrei Gherasim: Nouă, celor apropiați, da. Dar în același timp nu trebuie uitat că la sfârșitul anilor ’90 și după 1991, după plecarea mea în Franța, Seniorul umplea sălile la toate facultățile de istorie, de drept, de filologie, de matematică, de economie, pentru că îi plăcea foarte mult să stea în compania tinerilor, să le povestească. La un moment dat, n-am să uit niciodată, înainte de un Crăciun a avut o întâlnire la o facultate de drept. Aula era arhiplină.
Văzând că stau la doi metri distanță ca să îl las să vorbească cu Seniorul, un tânăr mă trage și îmi spune: „Am stat cinci minute de vorbă cu domnul Coposu. Te invidiez. Nu știi cât te invidiez, fiindcă poți să afli atât de multe lucruri de la el’’.
Coposu făcea calcule și scria poezii în cap la izolator
Brîndușa Armanca: Ce l-a durut cel mai tare din viața sa?
Ionuț Andrei Gherasim: După 1990, cele petrecute la Alba Iulia de 1 Decembrie, unde a fost huiduit de feseniști, l-a durut teribil, înainte de campania electorală din mai 1990, l-a necăjit faptul că n-a reușit să intre în casa lui Maniu de la Bădăcin pentru că a fost împiedicat. Era un gard de sârmă ghimpată și n-a reușit să îl treacă, iar cel care era la vremea respectivă șeful poliției județului Sălaj, Viorel Dumitraș, la 10 metri mai în spate, cu mine și cu Marius Lupuțu lângă el, a declarat că „atâta timp cât o să fiu eu șef, Coposu n-o să aibă niciun succes în județul Sălaj și n-o să intre deloc în casa lui Maniu’”. Am aflat că acest domn a încercat să fie secretar de stat chiar în guvernarea CDR. Încregăturile au fost destul de complicate.
Brîndușa Armanca: Iar din anii detenției politice, ce l-a durut cel mai tare?
Ionuț Andrei Gherasim: Nu știu dacă asta l-a durut, decăderea fizică. Fiindcă, așa cum mărturisea una din surorile domniei sale, în momentul când l-a luat de la pușcăria din Valea Călmățuiului și l-a dus la cabinetul medical din Brăila, Corneliu Coposu slăbise de la 120 Kg la 51 Kg. Flavia Bălescu, sora domniei sale, Tanti Uchi cum îi spuneam noi, povestea: „Am intrat și toată lumea care stătea în anticameră ca să intre la doctor s-a ridicat în picioare și s-a dat un pas înapoi, pentru că practic se uitau la un schelet, i se vedeau pulsând venele”. Deși practic era teribil, pe el nu asta îl durea, ci, în acel moment, îl durea dificultatea de a vorbi.
Gândiți-vă că el nu a vorbit foarte mult timp, fiind la izolator. Ne-a povestit, de exemplu, că ceea ce l-a ținut în viață, mai ales la temnița de la Râmnicu Sărat, a fost faptul că făcea calcule matematice în cap și compunea poezii. Cu doamna Blandiana, am reușit în 2019 să publicăm poeziile Seniorului la Editura Academia Civică. Le-a pus pe hârtie după ce a ieșit în 1964. Dar după 1990, când începuse să apară masiv literatură de detenție, el n-a vrut să publice, spunând, „cât voi trăi eu, nu pot să public”. S-a stins în 11 noiembrie 1995 și am considerat, împreună cu Ana Blandiana, că a trecut destul timp să putem publica poeziile sale.
Brîndușa Armanca: Presupun că o mare durere a fost că la doi ani de la ieșirea din pușcărie în 1964, soția sa s-a stins.
Ionuț Andrei Gherasim: Da, a fost cea mai mare tragedie, mai ales că ei au stat atât de puțin împreună.
Tot de la Tanti Uchi știu că în momentul în care a aflat că Arlette era foarte bolnavă, Corneliu Coposu a leșinat. Din păcate chiar pe 27 decembrie 1966 Arlette a plecat la Domnul*. A fost o durere imensă pentru el. Și totuși, acest om care a trăit momente teribile nu și-a pierdut niciodată speranța și încrederea în oameni.
Brîndușa Armanca: Stând pe lângă Corneliu Coposu, chiar așa tânăr cum erați, ați început să-i mirosiți pe securiștii din jur sau pur și simplu nu i-ați văzut?
Ionuț Andrei Gherasim: Ba da, i-am mirosit și am ținut mereu, și când eram deputat în Parlamentul României, să spun direct tuturor, și colegilor, și adversarilor „Coposu ar fi făcut altfel, Coposu ar fi făcut așa”. Mai ales celor care erau legați de sistem, nu le plăcea. Eu după anul 2000, n-am mai acceptat mizeria din viața politică și am refuzat multe lucruri. Cred că misiunea mea este să mă bat ca spiritul lui Maniu și al lui Coposu să fie dus mai departe în viața politică. Cred că este singura salvare adevărată a României. Avem libertate, putem educa tinerii, putem vorbi, dar ca politica să fie o activitate morală, asta am pierdut. Or, Iuliu Maniu și Corneliu Coposu pentru asta au militat.
Brîndușa Armanca: Pe cine ar alege astăzi Seniorul ca președinte, dacă ar trăi?
Ionuț Andrei Gherasim: Seniorul era monarhist. Deci n-ar alege. Seniorul în niciun caz nu alegea niciodată răul cel mai mic. Și în România, în ultimii zeci de ani, tot timpul alegem rău cel mai mic. Nu asta este soluția. Eu aștept momentul în care să votez pentru ceva, nu împotriva cuiva.
(Notă: *Arlette Coposu, soția lui Corneliu Coposu, a fost arestată în 1950 sub acuzația de înaltă trădare în favoarea Franței fiindcă frecventa Biblioteca Franceză. A fost condamnată la 20 de ani de închisoare grea)
(sursa foto: Brîndușa Armanca; RADOR)
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
