Pendulul Britanic. Tsunami – ul politic care a răsturnat de la putere Partidul Conservator acum o săptămână este asemănător cu cel cu care se confruntă Emmanuel Macron sau Joe Biden.
Vorbim despre respingerea clasei politice clasice și despre o mișcare anti – establishment. Spre deosebire de Franța sau SUA în Marea Britanie populismul nu este așa de pregnant. Înfrângerea conservatorilor era previzibilă, nu însă și amploarea ei.
Dar care sunt cauzele ?
Costul vieții a crescut vertiginos în ultimii ani, iar impozitele sunt cele mai mari din 1950. Cazurile de utilizare a băncilor alimentare aproape s-au dublat în cinci ani.
Serviciul Național de Sănătate (National Health System – NHS) are 7,6 milioane de cazuri care numai în Anglia, aproape triplu față de acum 10 ani. Cazurile de boli de lungă durată au crescut cu o treime după apariția Covid-19.
Citește și: Familia Vicol – Ciorbă a vândut un ceas cu aproape 1 milion de lei
Din cele 3,4 milioane de persoane care pretind acum pensii de invaliditate, mai mult de o treime au tulburări psihiatrice. Închisorile sunt supraaglomerate. Infracțiunile minore au nevoie de șase luni pentru a ajunge la judecată. 40% din universități au deficit.
Mai multe consilii locale s-au declarat în stare de faliment
Nemulțumirea în privința implicării Marii Britanii în războiul din Irak în 2003; șocul crizei economice din 2008; polarizarea votului din 2016 pentru părăsirea UE, haosul politic care a urmat Brexitului au contribuit la starea de spirit a electoratului.
Cele 400 de miliarde de lire sterline cheltuite cu Covid și impactul războiului Rusiei în Ucraina au împins inflația din Marea Britanie la nivelul maxim din ultimii 40 de ani.
O mare greșeală a lui Rushi Sunak a fost aceea că a decis convocarea alegerilor fără să anunțe pe mulți dintre liderii partidului. Chiar și fostul premier David Cameron a fost anunțat cu o seară înainte.
Intenția premierului britanic a fost cunoscută numai de un cerc restrâns de consilieri. Aceasta se pare că a fost și una din cauzele înfrângerii conservatorilor.
Lui Rishi Sunak i s–a reproșat că ascultă si se consultă de obicei numai cu cei de lângă el. Conform unor opinii convocarea alegerilor în sine a fost o greșeală.
Sunak nu avea de ce să convoace alegerile înainte de începutul anului 2025. Nici campania electorală a conservatorilor nu a strălucit. Nu au știut să își atragă personal competent, iar managementul campaniei a fost haotic.
Prin contrast, echipa lui Keir Starmer era gata de acțiune
O altă mare gafă a fost călătoria premierului în Normandia pentru a marca cea de-a 80-a aniversare de la debarcarea din Normandia. Călătoria a fost planificată cu mult înainte de convocarea alegerilor.
Staff–ul de campanie hotărâse că va fi acolo pentru evenimentele la care participau veteranii, dar că se va întoarce acasă în loc să participe la prânzul liderilor mondiali a doua zi.
Prin contrast, Starmer a fost în Franța și a avut inteligența de a rămâne, fiind fotografiat cu numeroși lideri, inclusiv cu președintele ucrainean Volodymyr Zelenskyy.
Situația conservatorilor a fost îngreunată și de miniștrii care nu doreau să fie legați de campanie sau care luptau pentru a-și păstra locurile.
Aceștia au refuzat uneori îl susțină pe Sunak. Unii parlamentari nu au vrut ca premierul să le viziteze circumscripțiile, pentru a nu dăuna propriilor campanii.
Diversele scandaluri politice au avut și ele un efect negativ
Presa a dezvăluit că un deputat conservator a pariat 100 de lire sterline pe alegerile din iulie, cu trei zile înainte de anunțarea datei.
Acesta a fost inițial consilier parlamentar al primului ministru. El a recunoscut pariul și și-a cerut scuze. Dar a refuzat să confirme că se numără printre puținii care știau data alegerilor și, prin urmare, aveau informații privilegiate atunci când a pariat (o posibilă infracțiune).
O săptămână mai târziu, Poliția Metropolitană a anunțat că unul dintre ofițerii de protecție ai lui Sunak a fost arestat în legătură cu un pariu.
În dimineața următoare, BBC a transmis că o candidată conservatoare și soțul ei, director de campanie, erau anchetați de Comisia pentru jocuri de noroc. Doar Partidul Laburist al lui Tony Blair a câștigat vreodată mai multe locuri la alegeri.
Ponderea totală a voturilor cîștigate de laburiști a fost mult mai mică decât în 1997 sau 2001. Prezența la vot a fost cea mai scăzută din ultimii 20 de ani, adică 60%, în scădere față de 67,3% la ultimele alegeri din 2019.
Rezultatul votului a arătat clar că reultatul alegerilor au fost determinate mai mult, de furia publicului față de conservatori.
Partidul Laburist și-a crescut cota de voturi doar cu câteva procente față de 2019, deși a obținut aproape de două ori mai multe locuri.
A fost ajutat și de acțiunile populiștilor Reform UK, care au smuls voturi conservatorilor.
Starmer și-a bazat întreaga strategie pe ideea ca Marea Britanie să obțină o creștere economică semnificativ mai mare.
Citește și: Premierul Marcel Ciolacu anunță modificarea OUG 84 privind suspendarea permisului
Cu toate acestea, el știe că se confruntă cu o economie mult mai lentă decât Blair în 1997, cu PIB aproape constant și o datorie națională vertiginoasă.
Politica externă este, de asemenea, mai complicată în zilele noastre; Rusia și China erau în 1997 mult mai puțin importante comparativ, în 1997.
Iar de Donald Trump nu auzise nimeni. Starmer a fost mult mai popular decât Sunak, au arătat sondajele de opinie, dar nu s-a bucurat niciodată de cotele de aprobare pe care le-au avut Blair și Boris Johnson.
Îi lipsesc carisma naturală sau iscusința politică a acelor lideri
Succesul relativ al Reform UK, partidul condus de Nigel Farage, urmează unui val de furie populistă în toată Europa, deși va rămâne un partid minor în parlament.
Ei au beneficiat enorm de pe urma eșecului conservatorilor de a controla migrația legală și ilegală, o problemă pe care au pus-o în centrul campaniei lor.
Mișcarea de independență a Scoției suferă un mare eșec. SNP are numai 9 locuri, de la 48 în 2019. Laburiștii au revenit la locul de cel mai popular partid din Scoția, luând câteva dintre locurile Partidului Național Scoțian (SNP).
Liberal democrații au câștigat 48 de locuri și au devenit al treilea partid ca mărime din Marea Britanie. Vor fi 72 de liberal-democrați, cinci membri ai UK Reform Party (inclusiv liderul acestuia Nigel Farage), și patru membri ai Verzilor.
Vedem acum după alegeri un sistem bipartid care începe să se destrame
În ultimii 100 de ani, cele două partide politice principale ale Marii Britanii au strâns marea majoritate a voturilor. În 1951, de exemplu, conservatorii și laburiştii au obținut aproape 97% din voturi la un loc.
În deceniile următoare, tendința a fost în scădere. Aceste alegeri au marcat un nou minim, cele două partide combinate abia reușind să strângă 60%.
Prim-ministrul Keir Starmer va putea guverna cu o largă majoritate în Camera Comunelor, care îi va permite să își impună măsurile legislative preconizate.
Asta pentru că în sistemul electoral al Marii Britanii, candidatul cu cele mai multe voturi din fiecare circumscripție câștigă chiar dacă nu obține majoritatea.
Acest lucru face ca un partid să câștige mai ușor un loc la o cotă relativ scăzută de voturi, mai ales atunci când voturile sunt repartizate între mai multe partide.
Citește și: Ce a făcut Orbán în primele 10 zile de la preluarea președinției Consiliului UE
Un aspect de noutate sau de originalitate este faptul că este pentru prima dată când atât de mulți foști miniștri din Cabinet și – au pierdut locurile în Parlament.
În același timp, actualul guvern este guvernul cu cel mai scăzut număr de miniștri educați la școli private.
Sistemul bipartid, deși a dat înapoi, rămâne dominant pe scena politică britanică
Tot cu prilejul acestor alegeri a devenit iar evidentă criza de lideri occidentali. Din păcate lumea democratică nu mai are lideri de calibrul celor care au câștigat Războiul Rece și au modelat arena internațională în anii 90.
Asta numai dacă ne gândim la Boris Johnson, un clovn de calibrul lui Donald Trump.
Are și aceeași mentalitate. Legile sunt pentru alții, nu pentru el. Dovada sunt petrecerile din perioada lockdown–lui, a căror divulgare a fost una din cauzele demisiei lui.
Citește și: Vicepreședinta Curții de Apel București, donație de 180.000 de euro de la soț
Putem adăuga aici numeroasele scandaluri de corupție din perioada epidemiei de Covid. Guvernarea conservatoare de 14 ani a fost destul de instabilă.
În acești ani s–au succedat 5 prim–miniștri. Liz Truss este premierul britanic cu cel mai scurt mandat, de 49 de zile.
Conservatorii au pierdut mult timp și cu luptele intrapartinice. Rishi Sunak și conservatorii au fost considerați aroganți de către electorat. Fostul premier a apărut și ca dependent de averea soției, fiica unuia dintre cei mai bogați oameni din India.
Conservatorii nu au mai avut lideri de la Margaret Thatcher, poate Theresa May Rezultatul alegerilor nu este rezultatul unei alunecări spre stânga a opțiunilor electoratului.
Laburiștii britanici au fost mereu diferiți de stânga europeană
Keir Starmer este un politician atipic, a intrat târziu în politică, la vârsta de 52 de ani. Este jurist ca profesie, la fel ca Tony Blair. Între cei 2, aproape toți primii – miniștri (mai ales cei conservatori) au fost absolvenți de PPE (Philosophy, Politics and Economics).
Inainte de a deveni membru al Prtidului Laburist, actualul premier britanic a avut o carieră de excepție în domeniul juridic, fiind întâi avocat, iar ulterior a ajuns Director of Public Prosecutions (oarecum procurorul-general britanic).
Citește și: Magnatul Puiu Popoviciu achitat după rejudecare: „Fapta nu există”
Are toate datele necesare și pare decis să reformeze profund Marea Britanie. Dar va trebui să o facă destul de repede, trebuind să se confrunte cu un climat politic intern și extern foarte complicat.
Cred că este conștient de faptul că victoria lui este rezultatul unui dezgust profund față de toată clasa politică.
Victoria lui și a laburiștilor este cu două tăișuri. Dacă nu justifică încrederea ce i s–a acordat, declinul poate fi la fel de rapid.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
„Nu poți judeca o carte după coperțile ei” – proverb britanic
„Un om flămând este un om nervos” – proverb britanic
„Uneori nu este suficient să faci tot posibilul, ci trebuie să faci tot ceea ce se cere” – Winston Churchil
„Lucrări grozave sunt realizate, nu prin forță, ci prin perseverență” – Samuel Johnson
