Anii în care DNA și celelalte structuri ale statului nu au mișcat un deget împotriva corupției lui Mihai Chirica au permis celor din Primărie să mai ia de zeci de ori șpagă și să comită abuzuri inimaginabile împotriva ziariștilor și familiilor acestora. Aceasta e Rusia putinistă din viața mea: patru ani de teroare.
Am văzut ceva satisfacție după ce DNA a anunțat că a deschis încă un dosar în zona imobiliară, ca și cum am sărbători o victorie. Am citit două-trei zile la rând principalele informații din dosar, am văzut pozele suspecților de la Poliția Locală, am văzut tonul optimist al Ziarului de Iași și am simțit impresia generală că avem de-a face cu un succes.
Aceasta nu este însă o victorie. Nu avem nimic de sărbătorit. Aceasta este o înfrângere. Într-un film noir de la Hollywood, conspirația din Justiție ar fi dezvăluită cu efectul unei lovituri de teatru. În 2022 ar trebui să investigăm complicitatea DNA Iași în tot angrenajul penal, nu să tragem clopotele de bucurie.
Dosarul Tulică-Spînu trebuia făcut în 2018, nu în 2022. Acești patru ani sunt pierduți pentru toată lumea. Pentru ziariștii vânați de Putere fix după canoanele Rusiei lui Putin. Pentru familiile traumatizate la propriu ca disidenții dintr-un regim care practică teroarea. Pentru ieșenii cărora li s-a ascuns adevărul de către instituțiile de forță și al căror vot a fost manipulat grosolan în 2020. Pentru Iașul care s-a afundat în cleptocrație și blocare a investițiilor.
Aceasta este o poveste despre eșec, nu despre succes. Despre Răul care s-a lăfăit în șpăgi uriașe și abuz de putere și care este binemersi și în acest moment.
7 martie 2018: „Trei blocuri fără autorizație în cel mai mare scandal al anului”. Nicio reacție
În 2018 m-am dus personal la DNA Iași, pe CA Rosetti. Era prima oară când eram hotărât să fac un denunț, dar hotărât poate e impropriu, pentru că avusesem totuși săptămâni de ezitări. Era în noiembrie, trecusem peste întânirea-șoc cu Doru Plugaru care mă așteptase pe întuneric în casa scării de la blocul în care locuiesc și mi-a spus că mă bagă în spital dacă nu mă opresc.
Era duminică seara în octombrie, cred că abia se schimbase ora, pentru că brusc s-a făcut întuneric. Lucram singur la birou, obișnuiam duminica să-mi programez subiectele de ziar pe săptămâna viitoare și să fac planurile editoriale. Pe la 18.30 l-am sunat pe un colaborator al dezvoltatorului imobiliar Doru Plugaru și i-am spus că a doua zi am vrea să-i luăm un interviu în legătură cu blocurile fără autorizație de pe Moara de Vânt. Sunt exact cele menționate în martie 2022 de DNA.
„Vorbim cu tine sau direct cu el?”, am întrebat acel colaborator, pentru că primisem mai multe telefoane de amenințare de la Doru Plugaru, după articolele noastre, și încercam să evit o confruntare. A rămas că va transmite și-mi va spune.
La ora 20.00 m-am dus acasă. Am parcat și am intrat în casa scării, cufundate în întuneric, pentru că niciun vecin nu activase comutatorul de la parter. Doru Plugaru mi-a apărut în față întrebându-mă dacă sunt Gachi. Cred că încerca să ajungă la ușa apartamentului, dar nu se descurca la afișier, pentru că acolo l-am găsit.
Continuarea, pe site-ul REPORTERIS.RO
