Cheiul pescăresc, construit din granit și acum acoperit cu ciment, este în sine un monument istoric și doar pentru faptul că a fost călcat în mai multe rânduri de membri ai Familiei Regale a României. Comuniștii au făcut modificări interioare ansamblului arhitectonic, pentru adaptarea unei fabrici de conserve de pește. Degradarea monumentului istoric a început, însă, după falimentarea fabricii de conserve de pește Pescogal SA, vânzarea clădirilor și apoi transformarea acestora în depozite.
Ministrul Lahovary și directorul Grigore Antipa au pus bazele celei mai moderne și mari pescării din România
La 1 iulie 1911, Ministerul Agriculturii și Domeniilor, prin Direcțiunea Pescăriilor, a înaintat către Primăria Galați adresa nr. 40000, în care își exprima dorința de:”…a da organizare cât mai practică și mai sistematică comerțului mare de pește din țară, am hotărât construcțiunea mai multor hale mari de pescării…Între aceste desigur cea mai principală va fi cea din portul Galați, unde, urmând tradițiunelor de până acum, voim să menținem și să dezvoltăm cel mai important centru al comerțului de pescării din țară”. Documentul este semnat de ministrul I. N. Lahovary și de directorul Grigore Antipa și preciza chiar și locul unde urma să fie construit ansamblul, conform datelor puse la dispoziție de istoricul Marius Mitrof, consilier în cadrul Direcției Județene pentru Cultură și Patrimoniu Național Galați. Mai mult, ministrul I. N. Lahovary a revenit cu o altă adresă (nr. 44534) și a mulțumit pentru graba răspunsului pozitiv, dar a refuzat ”compensațiunea pentru comuna Galați în schimbul venitului de care se privează”, arătând avantajele pe care le va obține orașul de pe urma noilor pescării, afirmă aceeași sursă.
Construcția a început la 27 iunie 1912, după un proiect al inginerului G. Vidrașcu, cel care a și coordonat lucrările. Investiția a cuprins o hală pentru vânzarea la licitație a peștelui, compartimente pentru comercianții angrosiști și pentru comisionarii de pește, o hală de ambalaj și expediție, stația de încărcare a peștelui în vagoane, o cameră frigorifică centrală, o piață pentru căruțele în care era încărcat pește pentru comerțul rural, o ceainărie și alte depozite de gheață. Lucrările s-au întins pe durata a trei ani și Pescăriile Statului au fost inaugurate, pe 16 iunie 1915, ”într-un cadru solemn”, după cum afirmă Gh. N. Munteanu Bârlad în monografia sa ”Galații”. Interesant este faptul că tehnica folosită la Pescăriile Statului din Galați a fost una de ultimă oră pentru acele vremuri. Fabrica de gheață artificială, care producea zilnic 500 de kg, avea mașinile dublate, asta pentru ca lucrul să nu înceteze în cazul în care una dintre ele se defecta. Hala și instalațiile frigorifice ocupau 5.477 mp. Dinamul de 30 kW producea energie electrică pentru iluminat, pentru ozonarea aerului de ventilație, pentru elevatorul de cărbuni și pentru ascensorul de pește. Ascensorul de pește, primul din Galați, este expus acum la la Muzeul Tehnicii ”Dimitrie Leonida”, conform istoricului Marius Mitrof. Structura de rezistență a ansamblului a fost realizată din grinzi metalice și cărămidă.
Între cele două războaie mondiale, Pescăriile Statului au fost exploatate de Societatea ”Frigul”. Mii de tone de pește de cea mai bună calitate, în special sturioni și icre negre, au fost exportate de la Pescăriile Statului din Galați și au adus României venituri importante.
Comuniștii au transformat Pescăriile Statului în Întreprinderea Piscicolă Galați. Clădirile au suferit transformări. Astfel, spațiul fostei ceainării a fost transformat în fabrică de conserve, prin desființarea planșeului dintre etaje, fapt care a modificat structura de rezistență. De asemenea, a fost demolat coșul de fum de la cazanul de aburi, care apare în pozele vechi, și au fost dezafectate linia ferată și rampa pentru bărci.
Pesedistul Florin Pâslaru, declarat colaborator al Securitatii comuniste de CNSAS și consilier la Cancelaria președintelui Camerei Deputaților, a fost deseori acuzat ca ar fi artizanul distrugerii Pescăriilor Statului din Galați. Devenită Pescogal SA, după 1989, Întreprinderea Piscicolă Galați deținea și câteva dintre fermele piscicole din județ. În anul 1992, atunci când politicianul PDSR cu numele de cod la Securitate ”Pintea” a preluat directoratul Pescogal SA, firma deținea 17% din producția de conserve a României. Dupa cinci ani de directorat, Florin Pâslaru lăsat firma într-o situație foarte dificila, în special prin prețul cu care a achiziționat peștele oceanic după dispariția flotei de pescuit oceanic (IPO Tulcea). În 1999, atunci când Pâslaru a părăsit directoratul Pescogal SA, ansamblul arhitectonic Pescăriile Statului a fost vândut firmei bucureștene Helian Holding SRL, care a întrerupt activitatea de pescărie și a transformat o parte din spații în depozite. Acum, administrarea depozitelor se face prin producătorul gălățean de ulei comestibil Prutul SA, care deține 30% din capitalul social al firmei bucureștene. Din păcate, piața de pește și o bună parte din spații sunt degradate. Fațada Pescăriilor Statului, aripa centrală și din stânga sunt degradate, iar aripa dreaptă a fost tencuită și modernizată fără a se respecta proiectul inițial. Pentru lăsarea în degradare a ansablului istoric, noul proprietar a fost avertizat de Direcția Județeană pentru Cultură și Patrimoniu Național Galați și, după cum afirmă consilierul Marius Mitrof, urmează să fie amendat.
Pescăriile Statului ar putea așeza Galațiul pe harta turistico-culinară a României
Galațiul și gălățenii au avut tot timpul complexul faptului că, deși se află la porțile Deltei și este un port multicultural, cu o bogată tradiție negustorească, nu prezintă interes turistic. Cu toate acestea, nimeni nu s-a gândit la renașterea și modernizarea Pescăriilor Statului, care, printr-o serie de restaurante cu specific pescăresc și de magazine și spații culturale deschise în complexul arhitectonic istoric de la malul Dunării, ar atrage adepți ai turismului culinar. Cheiul istoric de lângă Pescăriile Staului ar putea deveni locul de acostare pentru navele de croazieră ce transportă zeci de mii de turiști anual în Delta Dunării și care ar putea opri pentru o masă cu specific pescăresc românesc la Galați, înaintea unui traseu turistic local condensat, dar plin de istorie.
Rețeta nu este nouă și a fost experimentată în mai multe locuri din lume. Spectaculoasă este renașterea portului pescăresc din Tel Aviv, Namal, care și-a găsit vocația turistică prin promenada, magazinele, restaurantele și chiar o sală de concerte deschise acolo. Astfel, portul Namal a devenit una dintre principalele atracții turistice ale Israelului.
Foto: Asociația Galați, Orașul Meu
