Planul Rusiei pentru Statele Unite, articol scris de Françoise Thom, istoric, expertă în istoria URSS, publicat în Russian Desk, pe 13 aprilie 2025, subliniază proiectul de lungă durată a cărui implementare a fost inițiată de sovietici și continuată de Federația Rusă, după căderea Cortinei de Fier.
Françoise Thom, născută în 1951 la Strasbourg, este recunoscută pentru expertiza sa în istoria URSS și a Rusiei postcomuniste, fiind considerată una dintre cele mai influente voci occidentale în analiza regimului lui Putin.
Serviciile ruse lucrează de câteva decenii pentru a distruge America din interior. Politicile administrației Trump par a fi în concordanță cu planul Kremlinului: în doar câteva săptămâni, președintele, guvernând prin decret, a reușit să semene haosul în Statele Unite și să înlăture aliații, începând cu cei mai loiali, în timp ce lucrează pentru interesele Rusiei. Scopul Kremlinului, împreună cu cel al oligarhilor high-tech, arată Russian Desk, este de a crea o situație ireversibilă în Statele Unite.
„Astăzi reușim ceea ce încercăm de 500 de ani fără succes! Schimbăm Occidentul!” - Vladimir Zhirinovsky
„Astăzi ne-am răzbunat total, ștergând umilința de la sfârșitul Războiului Rece”
— Andrei Lugovoi
Într-un articol publicat pe 11 februarie 2019, Vladislav Sourkov, unul dintre arhitecții sistemului Putin, a observat că regimul rus avea „un potențial de export considerabil”. Victoria Trumpismului pare să îi fi dat dreptate. La Moscova, experții politici se laudă isteric. Principalul guru al regimului rus, Aleksandr Dugin, a declarat la CNN pe 19 martie: „Putin și Trump sunt de acord că ordinea mondială trebuie să se bazeze pe marile puteri și nu pe globalismul liberal”.
În 2017, același Dugin afirma într-un interviu pentru CNN: „Am remarcat multe asemănări între gândirea mea și a lui Donald Trump și aș fi putut să-i scriu discursul de inaugurare […]. 8 noiembrie 2016 a fost o victorie majoră pentru Rusia și pentru Putin însuși […]. Putin l-a învățat pe Trump cum să sfideze status quo-ul, înțelepciunea convențională, principiile totalitare ale globalismului.”
Răzbunarea este o mâncare care se servește rece
La începutul anilor 1950, Stalin a ordonat serviciilor sale de securitate să pună la punct metode pentru a distruge Statele Unite din interior. Prăbușirea URSS nu a pus capăt acestui plan, ci a devenit un stimulent.
Un grup restrâns de oameni legați de GRU și KGB dorea cu ardoare răzbunarea, considerând că victoria Occidentului în Războiul Rece a fost rezultatul unei conspirații organizate la Washington. Pentru acești oameni, scopul era să provoace Statelor Unite același destin pe care l-a avut URSS sub Gorbaciov și Elțîn: să-i priveze de aliați, să o cufunde în haos, să o dezarmeze unilateral și să ducă la dezmembrarea sa.
Prima sarcină a acestui grup a fost să câștige decidenții de partea lor. În acest sens, au găsit un om talentat: Aleksandr Dughin.
În „Marele Război Continental”, publicat în 1992, Dughin descrie „conspirația geopolitică” care a dus la destrămarea Uniunii Sovietice și la obținerea independenței Ucrainei. În 1997, Dughin și-a dezvoltat tezele în lucrarea sa programatică, „Fundamentele Geopoliticii”, devenită manual la Academia Statului Major al Armatei Ruse.
Încă din 1997, Dughin schița o politică de subversiune a adversarului american, care urma să fie pusă sistematic în aplicare de serviciile ruse:
„Este deosebit de important să se creeze dezordine geopolitică în viața internă a Americii, încurajând separatismul, conflictele etnice, sociale și rasiale, susținând activ toate mișcările disidente, precum și grupările extremiste, rasiste și sectare care destabilizează procesele politice interne din SUA.
În același timp, susținem tendințele izolaționiste ale politicii americane, tezele acelor cercuri (adesea republicani de dreapta) care cred că SUA ar trebui să se concentreze doar pe problemele interne. Aceste tendințe sunt foarte avantajoase pentru Rusia, chiar și dacă ‘izolaționismul’ este aplicat în spiritul Doctrinei Monroe originale – adică dacă SUA își limitează influența la cele două Americi. Asta nu înseamnă că Eurasia ar trebui să renunțe la destabilizarea lumii latino-americane, încercând să îndepărteze anumite regiuni de sub controlul american. Toate nivelurile de presiune geopolitică asupra Statelor Unite trebuie activate simultan.”
Obiectivele imediate ale Rusiei după al doilea mandat al lui Trump
Pentru un observator al scenei politice americane de la apariția lui Trump, un lucru apare în prim-plan: contrastul dintre haosul generat de comportamentul său imprevizibil și coerența extremă a măsurilor luate pentru a dezarma unilateral Statele Unite în fața Rusiei și a servi intereselor sale. În acest sens, administrația Trump dă dovadă de o consecvență sistematică care lipsește din celelalte inițiative.
În opinia noastră, acest contrast este cea mai bună dovadă că oamenii de la Kremlin au preluat controlul asupra aspectelor politicii americane care îi interesează.
Să facem un scurt inventar al măsurilor de interes direct pentru Moscova:
- Toate agențiile responsabile de protecția SUA împotriva interferenței străine au fost neutralizate;
- Trump a oprit unilateral operațiunile cibernetice împotriva Rusiei, lăsând SUA vulnerabilă în fața hackerilor ruși;
- SUA a votat alături de Rusia la ONU pe rezoluția privind Ucraina — un pas esențial în ochii Kremlinului, echivalent cu o lovitură simbolică împotriva Alianței Atlantice;
- A blocat declarațiile G7 de condamnare a Rusiei;
- Trump a torpilat o propunere G7 pentru crearea unei forțe speciale împotriva flotei-fantomă a Rusiei, folosită pentru a ocoli sancțiunile la exportul de petrol;
- Administrația SUA a exclus europenii din negocierile de pace cu Moscova, ceea ce a fost pe placul Kremlinului. Mai nou, recunoaște că europenii au un rol: ridicarea sancțiunilor conform cerințelor lui Putin!
- Trump a pus presiune pe Ucraina pentru a accepta cererile rusești: renunțarea la teritoriile ocupate, statut de neutralitate și absența oricăror garanții — toate acestea izolează Ucraina pentru o ofensivă rusă viitoare;
- Trump a ajutat Rusia să recucerească regiunea Kursk, lipsind Ucraina de informațiile furnizate de serviciile americane și neutralizând avioanele F-16 trimise de europeni;
- Este în curs de demontare a logisticii militare americane din Polonia.
Se pare că nu există literalmente nimic pe care Donald Trump să îi refuze „prietenului” său Putin.
Analiza completă AICI.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
(sursa foto: pixabay.com)
