Acum patru ani, înainte de alegerile generale, câțiva prieteni foarte buni mi-au recomandat să stau de vorbă cu cei la USR. „Sunt în căutare de un om bun, din comunitatea romilor, pe care să-l pună pe listă, la parlamentare”. Le-am spus tuturor celor care au venit cu aceasta ofertă că nu sunt interesat să candidez și că prefer să rămân în societatea civilă.
Pentru mine, USR nu este încă un partid adevărat ci un o entitate cu ambiții electorale. Pornind de la ideea ca un partid politic este definit de doctrina pe care o promovează, de conștiința civică pe care se bazează și pe modul de conducere pe care și-l asumă, în cele ce urmează voi face o scurta analiză, bineînțeles subiectivă, a Uniunii Salvați România, din perspectiva celor trei elemente mai sus menționate. Sper ca cele pe care le voi spune să fie percepute doar ca o „avertizare timpurie” generată de gândul că este nevoie de un partid care să facă, cu adevărat, un alt fel de politică.
Doctrina actuala a USR poate fi foarte ușor rezumată la „mama lor de corupți”. Acest tip de discurs poate fi perceput ca fiind la fel de populist ca atunci când era promovat de România Mare. A nu se înțelege că pun egal între cele doua partide, însă cred că este nevoie de ceva mai mult decât niște sloganuri care sunt atât de generale, încât nici nu ai de unde să le apuci.
Viața politică românească are nevoie de o doctrină care să ofere echilibru între social-democrația și liberalismul (chipurile) susținute de cele mai puternice două partide prezente pe tabloul politic românesc. Relativa alternanță la putere între așa numita stânga românească (reprezentata de PSD) și dreapta (PNL) a condus, în ultimii 30 de ani, la derapaje puternice ale celor mai puternici (stânga), derapaje care au făcut ca România să fie cea mai săracă și coruptă țara a Uniunii Europene. Inițial promotoare a unei viziune comunitariste, Uniunea Salvați Bucureștiul a câștigat voturi tocmai pentru că promova, într-un joc politic dominat de promisiunile neonorate ale marilor formațiuni politice, o agendă care ținea cont de „cei mici și puțini” și care era ancorată, mai degrabă, în drepturile individuale decât în bunăstarea economică comună. Lupta pentru apărarea unor principii în fața celor care încălcau drepturile unor cetățeni, în cazul unor construcții prezentate ca fiind de importanță majoră pentru dezvoltarea Bucureștiului, au transformat micul grup coordonat de Nicușor Dan în partidul dorit și așteptat de parte din electorat care, până atunci, nu se simțea mai deloc reprezentat.
Asumarea unei viziuni doctrinare de „centru-modern”, a lăsat in ofsaid pe foarte mulți electori inițiali ai USR, (de centru-stânga ) care nu s-au mai simțit reprezentați. Excluderea de pe liste a unor parlamentari cu rezultate foarte bune în promovarea unor idei care țin de drepturile sociale, mediu, egalitate de șanse, etc., precum Florina Presada si Mihai Goțiu, concomitent cu promovarea unor propuneri ”mult prea de dreapta” (ex: renunțarea la salariul minim pe economie), îi va face pe aceștia, și pe mulți alții, să confunde USR cu PNL, și, parte dintre ei, să-și îndrepte votul către ultimii. Eventuala cooptare a lui Nicușor Dan în PNL va crea și mai mari probleme electoratului inițial al USR.
Din punctul meu de vedere, țintele pe termen foarte scurt ale USR trebuie să fie:
- Revenirea la comunitarism, ca viziune doctrinară.
- Readucerea lui Nicușor Dan în USR.
Leadership-ul
În campania electorală pentru localele din 2016, și mai ales în cea din 2020, candidatul Nicușor Dan a reușit să demonstreze că este un jucător politic autentic, care știe să facă compromisuri și să „joace si politic” atunci când este cazul. În schimb, conducerea Barna-Ghinea a pierdut momentul de a intra la guvernare alături de PNL în 2018 și nu a reușit, decât cu mici excepții, să propună oameni care să câștige încrederea locala în alegerile în 2020. Faptul că nu a știut să joace politic, croind alianțe solide la nivel local, a condus la realitatea în care consiliile județene sunt împărțite între PNL si PSD, ceea ce poate conduce la mari probleme pentru, și așa putinii, primari USR.
Scandalurile publice din perioada de desemnare a candidaților, în care senzația este că „se scapă” de cei ce nu sunt în gașca care trebuie, poate genera un val de nemulțumire major care se poate materializa într-o implicare redusă a unora în campania care urmează. Ori USR a câștigat tocmai datorita implicării civice puternice, nefiind un partid care se poate baza pe structuri puternice care pot mobiliza, în mod tradițional, electorii.
Candidații au fost aleși de filiale, și asta poate fi democratic. Spun doar „poate fi” pentru că eu nu am crezut în tirania majorităților vreodată, mai ales atunci când majoritatea este generată de oamenii fideli ai unui grup în detrimentul celuilalt. Aceasta „democrație” s-a transformat în celebrul „ciocu’ mic, noi suntem la putere”, atunci când oameni care și-au demonstrat, în patru ani de mandat de deputat sau de senator, capacitatea de a reprezenta, negocia și promova idei bune pentru țară, s-au trezit pe locuri ne-eligibile, în detrimentul unor oameni necunoscuți pentru electorat, dar susținuți de „masele” fidele.
Pe holurile Parlamentului se spune că „devii parlamentar adevărat de la al doilea mandat”, și, în această notă, recunosc că surprinde ușurința cu care s-a renunțat la anumiți oameni pe care îi recomandau rezultatele pe care le-au obținut, care au ținut piept, la propriu, tăvălugului PSD din 2017-2018. Dacă luăm în considerare și faptul că noii veniți pe listă sunt percepuți ca fiind apropiații dlui Barna și dlui Ghinea, sau, și mai rău, ai dlui Ciolos, trebuie să ne așteptăm la „răscoale” mult mai mari în viitorul apropiat, ceea ce, cu siguranța, nu va ajuta partidul. Dacă ținem cont de faptul ca oameni care au ținut partidul în viață in ultimii ani au fost înlocuiți de „tehnocrații” din PLUS, care nu sunt mai deloc bine-văzuți de structura inițiala a USR, este foarte probabil să vedem o demobilizare în masă a acestora, și implicit la o scădere semnificativă în opțiunile electoratului. Leadership-ul USR nu a ținut cont de oamenii buni care au fost „la greu” lângă acest partid și și-a impus voința, mimând democrația. Din punctul meu de vedere, „democrația” arătată în aceste alegeri interne, este cel puțin discutabilă.
Mobilizarea civică a electoratului USR va fi serios afectată, pentru simplu motiv că cei care aveau experiență de mobilizare sunt trași pe „linie moartă”. Acum patru ani, sute de voluntari și-au dedicat timpul USR, mergând prin cartere și convingând oamenii să-i voteze pe „cei noi”. Mulți dintre ei au fost colegi de cauză cu cei care astăzi sunt ”maziliți” sunt la curent cu multe dintre frământările interne ale partidului din ultimii ani. Forța și frumusețea USR a stat tocmai în acești oameni, care, fără să-și dorească puterea, au lucrat ca cei în care ei credeau să o obțină. S-au bucurat de rezultatele lor și i-au folosit ca să lărgească susținerea USR, până în momentul în care USR a devenit aproape egalul PSD la alegerile europarlamentare din 2018. Din păcate, există riscul major ca ultimele mișcări să-i arunce pe acești susținători într-o zona de dezamăgire profundă, care este deja evidentă atunci când urmărim postările publice ale unora dintre ei, care să genereze un recul. Din acest recul, vor câștiga tot PNL si PSD, în această ordine, și oamenii respectivi își vor simți idealurile trădate.
Politica nu este despre cum obții puterea. Ci, mai degrabă, despre cum o folosești atunci când o ai, gândindu-te la toți cetățenii tăi, oricât de diverși ar fi ei. Din păcate, conducerea USR actuală a arătat că nu este pregătită să facă asta!
Și doare! Doar al naibii de tare!
