Anul 2015 a fost martorul unei schimbări profunde a mentalităţilor politice şi a scenei politice din Polonia. Partidul Platforma Civică a pierdut posturile de preşedinte al Republicii şi de prim-ministru în favoarea partidului Lege şi Ordine, condus de Jaroslaw Kaczynski (n.a. fost prim-ministru şi fratele geamăn al fostului preşedinte Lech Kaczynski). Schimbarea de paradigmă politică s-a datorat mai ales faptului că electoratul a considerat că, în ciuda dezvoltării economice, bunăstarea a fost distribuită inegal, iar guvernul precedent nu a fost suficient de ferm în faţa ameninţărilor Rusiei. Partidul Lege şi Ordine are o viziune mai egalitaristă şi a făcut promisiuni mai populiste.
Polonezii au văzut cum Ucraina este vândută la bucată de Franţa şi Germania. Datorită poziţiei UE faţă de Rusia, polonezii vor deveni mai mult proamericani şi eurosceptici (nu antieuropeni). Uniunea Europeană, în loc să îşi recunoască propriile greşeli şi să renunţe la propriile sale mituri depăşite şi la miopia strategică, califică orice critică drept putinism. Ruşii procedează în mod similar, calificând orice opinie contrară ca fiind fascistă. Este o repetare a concepţiei comuniste potrivit căreia „cine nu e cu noi e împotriva noastră“. Atitudinile antieuropene, la fel ca orice mişcare extremistă, nu apar din senin, au anumite cauze. Factorii politici europeni nu pot sau nu vor să accepte această realitate.
Referitor la derapajele antidemocratice din ultima vreme, vina este împărţită între cele două partide principale poloneze. În octombrie 2015, când era destul de evident că Platforma Civică va pierde alegerile, Seimul (Camera inferioară a Parlamentului), controlat de acest partid, a numit 5 noi judecători la Tribunalul Constituţional, cărora urma să le expire mandatul în noiembrie şi decembrie 2015. În urma scrutinului din 25 octombrie, partidul Lege şi Ordine a câştigat majoritatea absolută în Parlament. Drept urmare, pe 2 decembrie 2015, Seimul a numit alţi 5 judecători, care au depus jurământul în faţa preşedintelui. Este oarecum similar cu procedeul folosit de fostul preşedinte american Donald Trump. A doua zi, Tribunalul Constituţional a recunoscut ca validă alegerea în octombrie a 3 dintre cei 5 judecători. Preşedintele a refuzat să accepte depunerea jurământului de către aceştia. Pe 23 decembrie, Seimul a votat o lege ridicând cvorumul şedinţelor de la 9 la 13, impunând şi o majoritate de 10 voturi din 15 pentru a se putea lua o hotărâre. Articolul 190 din Constituţia Poloniei prevede majoritatea simplă în cazul adoptării deciziilor Curţii. După cum se poate vedea, decizia Seimului încalcă numai parţial legea fundamentală. Acţiunea noului partid de guvernământ creează un precedent periculos. Dacă încalci regulile jocului, ceilalţi vor fi îndreptăţiţi să procedeze în acelaşi mod. Reacţiile externe au fost destul de vehemente.
În prezent, popularitatea PiS (Partidul Lege și Justiție, de guvernământ) se datorează în mare măsură abilităţii de a exploata clivajele sociale din societate. Mulți cetățeni cu un nivel mai scăzut de educație și săraci consideră că reforma economică din anii ’90 nu a acționat și în beneficiul lor. Privatizările au determinat declinul unor orașe și categorii profesionale. Costurile sociale ale reformelor structurale au fost neglijate de guvernele precedente.Derapajele antidemocratice din sfera justiției nu au avut un impact prea mare asupra electoratului, preocupat mai mult de creșterea nivelului de trai.
Circa 56% din votanții de peste 60 de ani au votat cu PiS. Ascensiunea partidului a fost mult facilitată de creșterea economică, de nivelul scăzut al șomajului și de un vast program de ajutoare sociale. Au crescut pensiile și au fost eliminate taxele pentru cei sub 26 de ani. PiS a câștigat 235 din cele 460 de locuri ale Seimului, Camera inferioară și cea mai importantă a legislativului polonez. Senatul (Camera superioară) a fost ignorat multă vreme. Aici opoziția (Platforma Civică) a obținut 51 de locuri, față de 49 ale PiS. Deși este mai puțin important decât Seimul, poate întârzia sau amenda legislația. Conform Constituției actuale a Poloniei, în cazul în care Senatul respinge o lege votată de Seim, acesta trebuie să voteze din nou legea, cu majoritate absolută și cu un cvorum de cel puțin jumătate din numărul total al deputaților Camerei inferioare.
Tot legea fundamentală arată că guvernul (Consiliul de Miniștri) este responsabil numai în fața Seimului. PiS are concurenți și pe partea dreaptă a spectrului politic, formațiunea ultranaționalistă Confederația, care are 11 locuri în Seim. Datorită situației din Senat este aproape imposibilă orice încercare de modificare a Constituției, mai ales în ceea ce privește puterea judecătorească. La alegerile prezidențiale de anul trecut, Andrezj Duda a dus o campanie electorală dură și populistă. Televiziunea de stat l-a susținut masiv și l-a denigrat pe principalul său concurent, Rafal Trzaskowski, primarul liberal al Varșoviei.
Strategia partidului de guvernământ avea două etape. Întâi era atacat cineva, iar ulterior se făcea un pas înapoi, apelându-se la comunitate și responsabilitate. Factorul care a adus cele mai multe voturi a fost promisiunea redării demnității pierdute celor din localitățile mici și mediul rural. Președintele Duda în cursul primului său mandat a cutreierat tot teritoriul național, în unele zone fiind primul oficial important care a făcut o vizită în ultimii 30 de ani. Spre deosebire de Donald Trump, Duda are un doctorat în Drept la Universitatea din Cracovia.
Drept rezultat a obținut 51.2% din voturi față de 48.8%. ale lui Trzaskowski. A câștigat numai în 4 dintre cele 30 de orașe mari ale Poloniei. După transformarea Tribunalului Constituțional într – o anexă a partidului de guvernământ (14 din 15 judecători fiind numiți din 2015 încoace), au urmat în 2017 și 2018 acapararea instanțelor ordinare, a Curții Supreme și Consiliului Superior al Magistraturii, luând ca sursă de inspirație modelul ungar. Vârsta de pensionare a judecătorilor de la instanța supremă a fost modificată de la 70 la 65 de ani, în scopul înlocuirii celor pensionați cu judecători loiali. S-au pensionat 27 din cei 72 de judecători, inclusiv președinta.
După o trimitere preliminară a CJEU din 2018, guvernul a dat parțial înapoi în acest domeniu. Dar în decembrie 2019, Seimul a votat crearea unei secții disciplinare a Curții Supreme, cu scopul de a intimida judecătorii. Este ceva similar cu SIIJ de la noi. Reacțiile au fost foarte vehemente, mergând până la alternativa excluderii Poloniei din UE (ceea ce legal nu este posibil).O altă temă favorită a PiS a fost lustrația, o idee bună în principiu, dar aplicată părtinitor de guvernanții polonezi, pentru a scăpa de personaje incomode. Guvernul polonez a avut același discurs cu cel ungar referitor la migrație și refugiați. La fel ca și Fidesz, guvernul condus de PiS descrie UE, susținând numai opoziția politică de stânga, considerând guvernul Orban ca fiind singurul aliat natural.
Kaczynski și Orban îndeamnă la o reformă post-Brexit prin care să dea mai multă putere parlamentelor naționale, pe care ei le-au transformat în anexe ale Guvernului. Ceea ce UE cam neglijează este că legăturile dintre Polonia și Ungaria sunt cu adevărat istorice. Au avut 2 regi comuni: Ștefan Bathory (considerat printre cei mai mari regi polonezi) fiind la sfârșitul secolului al XVI-lea rege al Poloniei și voievod al Transilvaniei. La orele de istorie, elevii polonezi și unguri (la fel ca și cei români) învață despre luptele cu turcii și tătarii. Este greu în aceste condiții să convingi cetățenii polonezi sau unguri că este bine să primești refugiați de religie musulmană. Planul nereușit al doamnei Merkel a provocat reacții adverse chiar și-n Germania, iar țapii ispășitori sunt considerați alții.
În ultimul an, problema interzicerii avorturilor a provocat mari controverse. Este o măsură profund anti-democratică, similară cu decretele lui Ceaușescu. Dar biserica este încă în stare să își impună ideile, fiind considerată în continuare drept principalul obstacol în calea comunismului înainte de 1989.
Putem totuși evidenția unele diferențe esențiale între Polonia și Ungaria, după cum urmează:
Polonia fiind republică semi-prezidențială (ca și România) este posibil ca președintele să se opună derapajelor executivului. Andrejzj Duda, fiind la al doilea mandat, nu mai este așa dependent de PiS, Guvern și Parlament. Este adevărat că în unele aspecte l-a copiat pe Donald Trump, cum ar fi angajarea fiicei sale.
Nivelul corupției este mult inferior celui din Ungaria.
Liderul partidului de guvernământ este o persoană foarte discretă spre deosebire de omologul său de la Budapesta. Fiind necăsătorit și ducând o viață modestă, nu poate fi bănuit că vrea să își căpătuiască familia și camarila, cum face Viktor Orban. Dar în mod sigur o avea alte păcate.
Un alt aspect este reprezentat de relațiile cu Rusia.
Polonezii structural și pe bună dreptate sunt anti-ruși. Iar întrucât UE și Germania cedează rușinos în fața unui dictator ca Putin, Polonia mai mult ca sigur va înclina spre legături mai strânse cu SUA și Marea Britanie, diasporele poloneze fiind puternice în aceste state
Atitudinea duplicitară a Germaniei în cazurile Navalnâi și North – Stream a avut un ecou negativ în Polonia și nu numai.
Noua orientare a politicii externe americane înclină spre o implicare mai puternică în Europa, unele state nemulțumite de atitudinea UE în diverse domenii ar putea înclina spre relații mai strânse cu SUA și Marea Britanie, pe care îi consideră o pavăză mult mai puternică împotriva Rusiei. Vizita lui Joseph Borrell la Moscova a fost bomboana pe colivă. Poate a fost bine că s-a dus acolo, dar nu a fost bine cum s-a comportat.
Cei mai vehemenți împotriva lui au fost cei din grupul Renew, dar din pur oportunism, Grupul Renew fiind controlat de Emanuel Macron, acesta a vrut să lovească indirect în Angela Merkel și în PPE. Președintele francez a avut și el o atitudine destul de duplicitară referitor la Rusia. Liberalii polonezi alunecă spre stânga, la fel ca majoritatea partidelor liberale din Europa. Populiștii de dreapta câștigă pentru că apelează și la emoțiile oamenilor. Dacă Polonia își va corecta derapajele, aceasta va influența și Ungaria. De asemenea, se pare că SUA înțeleg mai bine acest aspect. Dar pentru a atinge acest deziderat, ar trebui ca și liderii europeni să iasă din birouri și să mai renunțe la unele mituri, preluate fără discernământ din surse rusești sau cominterniste, deghizate în idei progresiste (ceea ce vedem din decembrie și pe la noi).
Încheiem printr-un proverb și două aforisme ale unui autor polonez:
„De fiecare dată când te simţi tras în „teatrul” altora, repetă în gând: „Nu e circul meu! Nu sunt maimuţele mele!”
„Pentru bine trebuie să lupţi; răul vine sigur” – Jan Lechicki
„Unora vântul istoriei le suflă în pânze, altora în ochi” – Jan Lechicki
