Era o zi de august când cercetătorii biologi au ajuns pe stâncile din Munții Bistriței. Căutau o plantă rară, extrem de rară, pe care, în 1961, studentul Nicolae Tomescu o descoperea și, fără să știe ce este, o aducea la Herbarul de la Grădina Botanică a Universității Babeș-Bolyai (UBB) din Cluj-Napoca.
Nu, nu vă imaginați că botaniștii smulg ultimul fir de plantă și merg să-l strivească pe-o hârtie. Ei iau doar un lăstar, o floare sau o frunză. Custodele de atunci al Herbarului rămâne uimit, își dă seama că este o descoperire, ceva ce nu mai fusese întâlnit. Îi dă numele Pietrosia levitomentosa și-n anii următori publică un articol științific în limba germană despre ea. Era certificatul ei de „naștere”.
Naștere e un fel de a spune, e momentul când aflăm noi că există, pentru că altfel, planta aceasta, înrudită cu păpădia, stătea agățată de stânci, în Carpații Orientali, de peste 60 de mii de ani. Mai exact: sunt 11 indivizi în colonie, ca și cum ar fi 11 oameni cei mai bătrâni de pe planetă, iar cel mai vechi are peste 60 de mii de ani. Vârsta este estimată prin analize genetice efectuate de cercetătorii de la Universitatea din Praga alături de colegul lor de la UBB. Cercetările lor au arătat că planta aceasta, al cărei nume s-a mai schimbat în timp, acum i se spune Andryala levitomentosa, este probabil cel mai vechi organism viu, dovedit până în prezent, de pe Terra.
Citește și: Reportaj în gările din România. Ați fost vreodată-n gară-n Filiași?
Cea mai nouă plantă veche
I s-a spus Andryala pentru că are o afinitate cu plante din jurul Mării Mediteraneene, dar a noastră crește pe munte, în climat temperat. E unică. Rădăcinile ei sunt acolo de 60 poate chiar 80 de mii de ani. Studiul a fost realizat de o echipă internațională de cercetători, care a utilizat tehnici avansate de analiză genetică pentru a studia aceste populații de plante și a determina vârsta acestor clone. Recent a apărut articolul despre această descoperire într-o revistă științifică, iar ecourile au trecut dincolo de cercurile științifice.
Mihai Pușcaș este profesor biolog și director al Grădinii Botanice a UBB Cluj. A condus echipa pe urmele acestei descoperiri, pornită dintr-o inițiativă de cercetare a lui și a colegului Patrik Mráz de la Universitatea din Praga, expert în acest grup de plante. Li s-au alăturat J. Chrtek și V Mrázova, de la Universitatea din Praga. Ei au dorit să afle, folosind tehnicile de analiză genetică actuală, mai multe despre această plantă rară aflată în Herbarul de la Cluj. Nu s-au așteptat să fie o descoperire atât de impresionantă.
„Era foarte important să o studiem din punct de vedere genetic, mai ales că acum este posibil. Voiam să vedem care este structura genetică la o plantă atât de rară. Ea trăiește doar aici, în Munții Bistriței și doar pe cinci stânci. Este o plantă super rară. Ne interesa reziliența și, implicit, vechimea. Surpriza a fost să descoperim că are 11 indivizi/clone și că este cea mai veche descoperită până acum. A surclasat-o pe cea din Tasmania, a cărei vârstă a fost estimată la cca. 44.000 de ani și deținea supremația”, ne spune profesorul Pușcaș într-o zi de toamnă, privind planșele din Herbar în care planta noastră arată cât de puternică poate fi viața. „A trecut de ultima glaciațiune, vă dați seama? Dacă în viitor s-ar întâmpla ceva catastrofal, poate noi ca specie am dispărea, dar ea ar putea supraviețui.”
De ce e importantă „păpădia” noastră
Articolul științific despre planta cea mai veche și foarte rară a apărut acum zece zile. Este vorba de știință universitară. Și totuși, de atunci, aproape că nu a fost zi ca în presa de actualitate să nu apară știri despre ea. Înaintea noastră și după noi, așteptau televiziunile la ușa biologului Mihai Pușcaș de la Grădina Botanică.
„Cercetătorii UBB au descoperit o plantă care trăiește de peste 60.000 de ani în munții României și care ar putea fi una dintre cele mai vechi ființe vii de pe Terra. Descoperirea a fost făcută în Carpații Orientali din România. Este o specie endemică, extrem de rară”, astfel încep știrile de câteva zile încoace.
„Nu ne-am așteptat să trezim un astfel de interes. Ce s-a schimbat este atenția și conștientizarea populației față de chestiunile legate de natură, de mediu, de diversitate. Poate că niciodată n-a fost atâta preocupare ca acum. Dacă la începutul secolului 20 era un vârf al interesului pentru natură, se studiau plantele și toate vietățile cu entuziasm. Toată lumea făcea descoperiri. După aceea, interesul pentru natură a intrat într-un con de umbră. Altele erau atracțiile pentru studiu. Acum însă, interesul a revenit. Poate pe fondul schimbărilor climatice sau poate că odată ce am ajuns la un nivel de trai satisfăcător, era cumva firesc să ne întoarcem privirea spre mediu, spre natură. Dar foarte mulți oameni sunt tot mai preocupați, pasionați chiar. Noi, în ultimii ani ne-am îmbogățit în mod neașteptat de mult Herbarul cu ajutorul publicului, al drumeților care văd, fotografiază, recoltează o plantă și ne-o trimit. Avem ajutoare tot mai multe și mai bine informate. Au învățat cum să recolteze o mostră, vin cu ele la noi, e o bucurie neașteptată să vedem cât interes și câtă responsabilitate au. E un trend care sper să crească și să ajute”, ne spune Mihai Pușcaș, directorul Grădinii Botanice.
Planta noastră, descoperită pe stânci în Munții Carpați face parte din patrimoniul național al viului. Speranța biologului este ca lumea să perceapă acest patrimoniu la fel de important precum patrimoniul istoric, arhitectural sau de artă.
„Ar trebui”, spune el, „să ne asumăm, ca stat, patrimoniul natural, biodiversitatea. Australia așa a făcut și are un turism pentru natură foarte dezvoltat. Noi avem acest avantaj, o biodiversitate extraordinară care se întinde de la Marea Neagră până pe crestele Carpaților trecând prin toate formele de relief. Este o bogăție care poate aduce bogăție. Nu zic să facem festivaluri în rezervații naturale, dar putem avea o valorificare rațională a unui turism responsabil.”
Ce urmează
Viitorul ne poate scoate în cale alte și alte plante, poate mai vechi decât aceasta. Așa e știința și e bine că este așa, se îmbogățește cu noi și noi descoperiri. E, și ea, vie!
„Deocamdată, planta aceasta are o valoare intrinsecă. În viitor, prin analize tot mai elaborate se poate demonstra că are principii active fenomenale. Sau care sunt caracteristicile care au ajutat-o să reziste. A trecut in situ de glaciațiune, cum să nu ne intereseze de ce a rezistat? Cum să nu fie important să aflăm? Face parte din patrimoniul viu, sper să conștientizăm acest lucru și să ne purtăm la înălțimea ei!”, explică biologul.
Cât privește protejarea ei în viitor, există câteva avantaje pe care singură și le-a asigurat. Este la înălțime și crește pe stânci aproape inaccesibile. În plus, muntele pe care se află ea este inclus într-o arie naturală protejată. Iar datele exacte cu privire la locul unde a fost descoperită nu se dau publicității.
„Ne pac monumentele, le admirăm. Vă întreb, cum ar fi să construim un mall peste Colosseum? Tot așa s-ar întâmpla și dacă s-ar construi un drum sau altceva peste o arie protejată. Pierderea ar fi la fel de mare, poate chiar mai mare pe termen lung. Ar fi o catastrofă”, avertizează biologul Mihai Pușcaș.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
