Monumentul istoric de pe strada Elena Doamna nr. 39, din Iași, a aparținut industriașului evreu Iosef Zoller și a fost construit la începutul secolului XX. Cu o suprafață locuibilă de aproximativ 400 de metri pătrați, imobilul a fost restaurat de o avocată după schițele originale, găsite la Arhivele Naționale.
Cea care a dat viață monumentului istoric este Gianina Poroșnicu, din cadrul Baroului Iași. Într-o discuție cu reporterii Justiție Curată, Poroșnicu a povestit că i-a venit ideea de a restaura un monument istoric, pe care să îl transforme în sediu de firmă și spațiu locativ, încă din 2009. A aflat atunci că, mai toate casele de pe lista monumentelor istorice – cel puțin din Iași, au o situație juridică foarte complicată, fapt care, spune Poroșnicu, determină mulți potențiali investitori să renunțe la restaurare. „În cazul caselor pe care le-am vizitat nu puteai spune că duci proprietarul la notar și ai rezolvat problema. Mai toate aveau situații juridice extrem de complicate”, spune Poroșnicu.
Așa avea să fie și în cazul Casei Zoller, situată pe una dintre arterele importante din Iași. Casa, care era într-o stare avansată de degradare, era împărțită în patru apartamente, în care locuiau tot atâtea familii. Două dintre aceste apartamente aparțineau unor proprietari – care cumpăraseră de la Primărie în urmă cu mai mulți ani, în timp ce celelalte două erau deținute de către municipalitate, însă închiriate unor familii cu o situație materială precară.
A avut nevoie de un munte de hârtii
Gianina Poroșnicu a răscumpărat dreptul de proprietate de la cele două familii care dețineau jumătate din monumentul istoric și a achiziționat câte două apartamente, în centrul orașului, pentru chiriași. După ce a devenit proprietar pe întreg imobilul, avea să se lovească de birocrația specifică restaurării unui astfel de monument. „Deși sunt jurist de meserie, am avut nevoie de cel puțin un an pentru a obține toate avizele necesare. A fost ceva fără cuvinte, o birocrație cum rar întâlnești în alte domenii. Am acte unde apar 6-8 semnături și fără de care nu puteau avansa lucrările”, susține avocata ieșeană.
După obținerea avizelor, a urmat restaurarea efectivă a casei, care a durat până în 2016. Poroșnicu spune că reconstructorul a redat imobilului „romantismul elegantului secol al XIX-lea, atmosfera în care a fost construită și probabil și amenajată casa, gândind în opera de refacere și o curte pavată cu piatră (în perioada corespunzătoare construcției pavajul se făcea din bolovani de râu).” Cișmeaua din curte a fost realizată în nuanța marmurei, cu care, de altfel, s-au placat și scările. „Toate completează stilul neoclasic al casei, stil caracterizat prin simplitate, ordine, simetrie, eleganță și rafinament”, a detaliat avocata care a mai arătat că ornamentația exterioară găsită a fost cea originală, iar în cadrul operei de restaurare ea a fost refăcută manual, prin sculptură. Gianina Poroșnicu nu a fost de acord să devoaleze suma totală investită însă a estimat că doar reabilitarea imobilul a costat de cel puțin cinci ori mai mult decât ar fi costat pentru o clădire care nu este monument istoric. „Nici măcar cuiele nu au fost aceleași care se folosesc la clădirile care nu sunt monumente istorice. Pot spune doar că, un om pragmatic, ar fi construit cu aceeași bani un bloc”, a punctat Poroșnicu.
După finalizarea restaurării, cu ajutorul unui istoric, avocata din Iași a realizat un istoric al casei, care poate fi consultat de trecători de pe un infochioșc electronic, montat pe gardul imobilului.
Istoria clădirii
Casa situată pe strada Elena Doamna nr. 39 a aparținut industriașului evreu Iosef Zoller, care a locuit în ea din 1912, anul finalizării imobilului, până în 1937, când o vinde unui alt evreu, Moise. Preluată de comuniști, casa a găzduit, începând cu anul 1949, Ministerul Muncii, fiind, ulterior, închiriată familiilor nevoiașe.
La momentul construcției casei, strada se numea Strada Albă, un cunoscut bulevard de promenadă din Iași, în care se aflau magazine și ronduri de flori și care era frecventat în special de comunitatea evreiască. Calamitățile naturale și neglijența chiriașilor care au locuit în casă în perioada comunismului au adus imobilul într-o situație aproape dramatică. De pildă, povestește Gianina Poroșnicu, într-una dintre camerele interioare tavanul fusese pictat în timpul construcției inițiale. Pictura a fost distrusă, în trecut, de familiile de romi care au fost relocate acolo și care obișnuiau să facă focul la ceaun, în interiorul monumentului.
Clădirile din vecinătatea casei sunt construite în general în perioada interbelică, iar cele mai multe sunt clasate astăzi ca monumente istorice. În stânga Casei Zoller se află o fostă garnizoană germană, iar în dreapta o casă boierească cu cerdac, construită la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Ambele se află într-o stare avansată de degradare și au situații juridice foarte complicate.
