Povestea de iubire dintre o nevăzătoare și un bărbat sănătos. „Dacă aș putea să-mi scot ochii, ți-aș da ție unul”. Roxana (31 de ani) și Ionuț (42 de ani) Munteanu sunt căsătoriți de aproape 11 ani.
Tânăra și-a pierdut total vederea încă din adolescență, din cauza unei cataracte netratate la timp, care a evoluat și s-a transformat în Glaucom, pe când Ionuț este perfect sănătos. În ciuda acestei diferențe, dar și a celor două familii, care s-au opus ferm la început, cei doi trăiesc o frumoasă poveste de iubire.
„Suntem căsătoriți de aproape 11 ani. Eu locuind la Neamț, iar el la Iași, am vorbit la telefon timp de 4 ani. El nu știa atunci că eu nu mai văd deloc de la 16 ani. Nu i-am spus pentru că eram conștientă că s-ar putea să nu mai vorbească cu mine.
Îl și testam, puneam fete să-i dea mesaje. Iar mie îmi plăcea cum vorbea, de el. Într-un final, i-am spus la telefon care e adevărul. Știți ce a făcut?
A venit să mă fure, la propriu, de acasă. Și îl auzeam prin apel cum îi zicea tatălui lui că sunt frumoasă. Părinții noștri ziceau că nu are cum să mă placă, Ionuț neavând vreo problemă de sănătate”, a declarat Roxana Munteanu reporterilor „Ziarul de Iași”.
Fără doar și poate, cea mai frumoasă declarație pe care Roxana a primit-o de la soț a avut loc chiar atunci.
„El mi-a spus așa «Dacă aș putea să-mi scot ochii, ți-aș da ție unul. Eu să văd cu unul, tu cu celălalt, ar fi suficient». Când am auzit asta, mi-am dat seama că mă iubește, că nu ar avea vreun alt motiv să stea cu mine. De fapt, el avea toate motivele să se supere pe mine pentru că i-am ascuns diagnosticul atâția ani, în primul rând”, a menționat Roxana.
Povestea de iubire dintre o nevăzătoare: ,,Nu vrem să se chinuie un suflețel”
Întrebat ce iubește cel mai mult la partenera de viață, Ionuț a mărturisit timid că nu are ce să-i reproșeze.
„Am mai avut iubite înainte, clar, dar nu atât de cuminte și sufletistă, frumoasă. Și vocea ei îmi place”, a susținut bărbatul.
În plus, de când formează o familie, Roxana a declarat că nu mai are motive să plângă. Soțul o susține în tot și toate. Mai mult, cea mai importantă decizie pe care au luat-o recent a fost renunțarea la ideea de a avea un copil.
„N-am mai plâns de mult timp din cauza deficienței. El este totul meu. Am plâns doar din cauza antrenamentelor pentru că sunt vicecampioană europeană la bowling, iar acum vreau să devin campioană europeană.
Mereu va exista un gol în sufletul meu, nu-l pot vedea, doar îmi imaginez cum arată, la mine e mereu întuneric.
Și după o perioadă în care voiam amândoi foarte mult un copil, am decis să nu facem, șansele ca afecțiunea să se transmită din generație în generație fiind foarte mari.
Nu am vrea să se chinuie un suflețel, ne avem unul pe altul și asta e. Suntem fericiți”, a subliniat tânăra.
Mai multe puteți citi în Ziarul de Iași.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
M-a impresionat povestea voastră.
Dar mi-a lăsat putin un gust amar faptul ca ati renunțat sa aveti un copil. Poate ar trebui sa va interesați mai mult la dr oftalmologi.
Din proprie experienta va spun ca nu este obligatoriu sa se transmită afecțiunile.
Eu am avut cataracta congenitala la ambii ochi și ulterior la unul dintre ochi am făcut glaucom. Băiatul meu, acum în vârstă de 11 ani, în afara de o usoara miopie – frecventa la copiii de vârstă lui – nu are nicio problemă oftalmologica.
Va doresc numai bine!