Povestea faimosului comisar Eugen Alimănescu, pistolarul care a curățat Bucureștiul de tâlhari. Un „Batman” băștinaș care în final pierde lupta și moare.
Făcut celebru în epoca de presă comunistă și de stilul său eficient și foarte dur de lucru, avea să sfârșească tragic, la fel ca mulți alți eroi ai perioadei de început a noului regim – aruncat din tren de milițieni. Ulterior, Alimănescu avea să fie reabilitat de regimul Ceaușescu și urcat pe marile ecrane sub numele „Comisarul Moldovan” de regizorul Sergiu Nicolăescu în anii ’70, într-o serie de filme de acțiune rămase celebre. Pentru tinerii de azi, însă, comisarul de poliție Eugen Alimănescu, de la Brigada Fulger, poate fi asemuit mai bine cu un Batman băștinaș, dar care în final pierde lupta și moare.
Povestea acestui supererou al României anilor ’40 este extraordinar de încâlcită și nu poate fi înțeleasă fără a lărgi cadrul ca să vedem întâi contextul.
Suntem la mijlocul lui 1945, aproape un an după ocuparea Bucureștiului de trupele sovietice. Ministru de Interne este comunistul Teohari Georgescu, omul rușilor, care a început deja epurările. Din Poliție au fost date afară majoritatea vechilor cadre, pe motiv că slujiseră vechiul regim și erau elemente dușmănoase, nedemne de încredere.
Citește și: Raluca Turcan va candida pentru cel de al șaselea mandat de deputat
Fenomenul infracțional a explodat după război
În București mai sunt puțini oameni de ordine, în timp ce fenomenul infracțional a explodat. România fusese în război, așa că arme se găseau din belșug. Venirea rușilor a însemnat instalarea penuriei, introducerea cartelelor. Odată cu această, au apărut – bineînțeles – și bișnițarii, contrabandiștii. În lipsa unor forțe de ordine care să-i rărească, aceștia au pus stăpânire pe Capitală și și-au împărțit-o. Între bande au început răfuielile, foarte adesea cu arme de foc și chiar în plină stradă.
„Din ordinul rușilor, toată armata fusese dezarmată și în tot Bucureștiul nu mai rămăseseră decât câțiva polițai autentici. Și atunci, evident că nu mai era niciun fel de ordine și niciun fel de siguranță“, își amintea, în urmă cu mai bine de un deceniu, istoricul Dinu C. Giurescu, care la momentul evenimentelor despre care vorbim avea 18 ani.
1945
Este 1945. Comuniștii dau afară din Poliție vechii angajați și caută să angajeze tovarăși noi, de nădejde. Sunt înregimentați de-a valma tineri idealiști, gangsteri prieteni cu mahării din minister și oameni de pe stradă, cu diverse meserii. Printre ei, un contabil anonim: Eugen Alimănescu.
E momentul în care comuniștii decid să umple schema din Poliție cu propriii oameni fideli. Se face apel la tinerii simpatizanți, fideli regimului, dar aceștia sunt de multe ori studenți, intelectuali, oameni care pot să lucreze în birouri, nu pe teren. Mai există însă o categorie pe care regimul se poate baza.
„Stând în închisori, comuniștii au cunoscut lumea interlopă. Gangsteri, violatori, tâlhari, contrabandiști. Acestora li s-a făcut un apel și li s-a spus că dacă vor intra în Poliție și vor sprijini pe ministrul Teohari Georgescu, vor fi iertați de cazier. Mai mulți gangsteri cunoscuți au intrat în Poliție”, relatează istoricul Stelian Tănase.
Continuarea, în Aktual24.ro
Citește și: Domnul Marcel Ciolacu ne vinde gogoși despre ce înseamnă să fii președintele României
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
(Sursa foto: Aktual24.ro)
