Pe 24 februarie, la ora 7 dimineaţa, telefonul a trezit-o pe Katia, studentă în anul I la Facultatea de Teatru din Odessa. A fost momentul în care viaţa i s-a schimbat complet. Mama o anunţa că a început războiul. Nu a crezut-o, dar, în scurt timp, o clădire de lângă blocul ei a fost spulberată de o explozie. O oglindă din cameră s-a spart.
Abia ajunsă la majorat, delicată, cu o aparenţă fragilă, Katia nu a stat pe gânduri: cu doar câteva haine într-un bagaj, a luat calea pribegiei. Ajunsă la Iaşi la scurt timp după izbucnirea conflictului armat din Ucraina, Katia este acum unul dintre cei peste 40 de ucraineni care apar, cu contract de muncă, în evidenţele Inspectoratului Teritorial de Muncă Iaşi.
„Nu pot uita zgomotul. Era atât de mult zgomot că am început să plâng. Mi-am pus câteva haine într-un bagaj şi am plecat. Mama nu a vrut să plece. Zice că e patrioată. Nici pe sora mea nu am convins-o.
Are 10 ani, a vrut să rămână cu mama. Eu am plecat, am venit la Iaşi, la prietenii unui prieten. Aici vreau să încep o viaţă nouă”, a povestit Katia, într-o scurtă pauză de la serviciu.
Continuarea în ZIARUL DE IAȘI
