Haosul din urbanism, care a cuprins toate cartierele Iaşului, este „ajutat” şi de sentinţele contradictorii din sălile de judecată. Construcţii ilegale scapă de demolare pe „chichiţe” de formă, fără a se mai judeca fondul problemei. Una des invocată este „lipsa calităţii procesuale”. Poliţia Locală, Serviciul de Urbanism, primarul şi Primăria intră într-un fel de „loterie”. Se poate întâmpla ca pentru un judecător una dintre instituţii să aibă calitate procesuală activă, pentru alt coleg să nu aibă. Se ajunge ca în cadrul aceluiaşi complet de judecată să fie opinii diferite. Primăria a încercat să vină şi cu toate instituţiile odată în instanţă, dar fără un succes garantat. Iată ce a scris un judecător care nu a i-a dat dreptate pentru că plângerea era promovată de prea multe instituţii: „Calitatea procesual activă presupune existenţa identităţii între titularul dreptului şi cel care promovează cererea”.
Primăria a devenit ciuca bătăilor în problemele de urbanism. Aceasta, deşi legal nimeni nu poate construi nimic în oraş fără „binecuvântarea” dată de municipalitate sub forma autorizaţiei de construire.
Cu toate că nerespectarea autorizaţiei sau, mai grav, lipsa completă a acesteia scoate în afara legii orice construcţie sub sancţiunea demolării, Primăria pierde pe bandă rulantă procesele prin care cere desfiinţarea construcţiilor ilegale. În ultimii 5 ani, pe rolul instanţelor ieşene s-au aflat aproximativ 200 de dosare privitoare la nereguli urbanistice.
Două treimi au fost pierdute de municipalitate, iar dintre cele câştigate, marea majoritate a constat în dosare legate de vreun ieşean care şi-a construit balcon la parter sau s-a extins pe casa scării, nu în dosare privind afaceri ale „rechinilor imobiliari”.
Acestea sunt ocolite de juriştii municipalităţii, ieşenii ajungând să lupte singuri pentru a-şi apăra drepturile. Atunci când totuşi intervine într-un astfel de dosar, Primăria pierde.
Cazurile în care se ajunge la demolare sunt rare şi vizează exclusiv mărunţişuri. Niciodată nu s-a ajuns la demolarea unui bloc construit ilegal. De cele mai multe ori, cazurile nici nu mai ajung să fie judecate pe fond, magistraţii analizând doar excepţiile invocate de cei în culpă. În urbanismul ieşean, excepţia pare să fi devenit regula.
Procedural, analiza unui dosar parcurge două faze. Întâi, sunt verificate excepţiile care fac judecata imposibilă. De exemplu, dacă îţi dai în judecată vecinul pentru că a zgâriat maşina fratelui tău, judecătorul nici nu se va mai uita la fotografiile depuse la dosar şi nici nu va convoca vreun martor.
Va constata că nu tu eşti păgubitul, deci nu ai de ce sări la gâtul vecinului. Este aşa-numita excepţie a lipsei calităţii procesuale active, care impune ca reclamantul să fie titularul dreptului afirmat. Iar această excepţie este cea invocată cu precădere în cazurile de urbanism. Doar dacă nicio excepţie nu împiedică judecarea, se trece la analiza fondului problemei.
Citește articolul complet în Ziarul de Iași
