Condamnarea penală din SUA din tinerețe a premierului de care nu am știut dovedește lipsa unor informații esențiale despre cei care ne conduc. Oamenii care vor să ne conducă își asumă că vor fi în lumina reflectoarelor și vor avea adepți care vor trăi pentru ei. Dacă un om nepotrivit ajunge politician de frunte el poate deveni un pericol constant și grav pentru democrație așa cum a devenit Donnie Goldilocks.
Donnie Goldilocks a ajuns președintele SUA fără a fi apt pentru această funcție. După ce a pierdut rușinos alegerile continuă campania de decredibilizare a democrației americane, deși a încercat să invalideze cu minciuni prin funcționari fideli alegerile din mai multe state. Donnie Goldilocks a ajuns președinte, fără ca oamenii să îl cunoască cu adevărat și acum dinamitează în fiecare zi democrația și distruge partidul republican.
Atunci când alegi să devii politician vei avea presă care te va iubi necondiționat și presă care te va hărțui constant. Nu există om care să nu greșească în viață și care să nu regrete alegerile proaste făcute la un moment dat. Doar că ar fi bine să nu avem candidați care să poată fi șantajați și care să lucreze pentru cei care-i șantajează. Alegătorii au informații incomplete despre candidați și pot decide să nu facă o alegere și să lase pe alții în locul lor. Șansele să fim conduși bine cresc dacă ne informăm despre politicienii noștri, sporadic între alegeri și mai temeinic înainte de alegeri.
Dincolo de perdeaua de fumigene livrată de presa prietenă fiecărui politician, ar cam trebui să ne gândim ce disprețuim la o ființa umană ca să știm ce politicieni nu vrem. Așa cum bine spunea Mahatma Gandhi, cine spune că nu este interesat de politică este ca un om care se îneacă ce spune că pentru el nu contează apa.
Un minim de informații sunt necesare. Aici intervine războiul între trusturile de presă care susțin curente politice opuse. Dacă vrem să aflăm informații despre un politician, nu strică să ne uităm la cine îl ataca și să vedem dacă atacurile sunt fundamentate de altceva decât de opinia celor care îl atacă.
Dacă un ziarist atacă un ministru fără argumente solide și acesta aparține unui trust de presă rival, atunci încrederea noastră în ministru crește. Cu cât sunt mai multe atacuri nefondate, cu atât mai solidă este reputația omului care este atacat fără baze reale. Dacă îl atacă cu mizerii fără fundament, atunci înseamnă că nu au găsit nimic serios și pur și simplu îl atacă pe principiul că o mizerie va rămâne, chiar dacă este o minciună sfruntată. Opțiunile morale ale alegătorilor diferă în istorie. Nixon a demisionat pentru demersul apropiaților săi de a sparge sediul de campanie al democraților pe când Donnie Goldilocks a trimis proprii susținători să îi linșeze pe cei din legislativ pentru a împiedica validarea alegerilor.
Nixon a devenit o paria în propriul partid, pe când Donnie Goldilocks a capturat partidul republican și strânge în continuare bani pentru o viitoare campanie pe care speră să o câștige prin limitarea dreptului la vot al cetățenilor americani. Ce nu se acceptă la un politician diferă și în funcție de mentalitatea unei anumite națiuni. La noi, poți fi ales ca primar și dacă ești condamnat pentru pedofilie, pentru că alegătorii merg pe principiul că femeia este păcătoasă, indiferent de vârstă, și că a fi pedofil nu înseamnă că nu poți fi un gospodar desăvârșit.
Adversarii politici au tot interesul să detoneze un scandal atunci când impactul este optim. Despre condamnarea penală a premierului aflăm acum când suntem pe ultima sută de metri a cursei pentru șefia liberalilor. Doar că nu poți da vina pe adversari că te atacă din moment ce în politică nu există reguli, iar politica nu are legătură cu moralitatea. Tactica folosită este să schimbi narațiunea și să construiești alături de presa prietenă o altă poveste. Deja vedem că la televiziunile prietene premierului se lucrează la condamnarea celor care au venit cu informația compromițătoare despre premier exact în acest moment.
Modul eficient în care știi să creezi sau să gestionezi un scandal reprezintă o abilitate esențială în politică. Este însă important să nu te duci în ținta fixată de către adversar sau de către tine ca promisiune de campanie. Atunci când ne aflam într-un tur doi al alegerilor prezidențiale, candidatul popularilor a avut o campania axată pe capturarea candidatului socialiștilor de către oligarhii din presă. Și exact cu o zi înainte, candidatul socialiștilor s-a deplasat acasă la unul dintre oligarhi, pentru a-și cere scuze pentru o remarcă lipsită de eleganță împotriva acelui oligarh.
Socialiștii au ieșit la atac împotriva coaliției de guvernare pe tema de campanie ”Fără penali în funcții publice”. Premierul este condamnat penal, iar cele partidele non Fidesz ale coaliției au atacat socialiștii, în timpul guvernării anterioare, pentru că socialiștii au fost conduși de către un condamnat penal.Ca potențial candidat, te poți gândi la ce spunea Platon că refuzul de a te implica politic înseamnă să ajungi să fii condus de către cei care îți sunt inferiori. Dar politica implică supraviețuirea celui mai apt pentru a conduce. Putem avea politicieni cu probleme similare care să aibă destine total opuse. Un informator al securității poate fi spulberat de scandalul de a fi informator imediat ce începe să conteze în politică, altul poate avea două mandate ca președinte, după care să aflăm că a fost informator de tânăr.
Totul depinde de abilitatea de a controla povestea, de a vinde o imagine agreabilă ca politician, de a te adapta la mediu, de a controla emoția alegătorilor și de cum știi să gestionezi orice scandal. Politica este război fără vărsare de sânge așa cum spunea Mao și, de aceea, nu este pentru cei slabi de inimă. În politică, îți asumi, așa cum spunea Franklin Delano Roosevelt, că nimic nu se întâmplă din întâmplare și că totul a fost plănuit să iasă așa.
Indiferent de ce faci ca politician, vei fi nevoit să ieși din cușca de aur în care ești pus de cei care te iubesc și să vorbești și cu cei care te urăsc sau nu au încă o opinia formată despre tine. Și în cele din urmă, vei fi nevoit să spui povestea ta cu plecare de la ideea lui Aldous Huxley și anume că faptele nu încetează să existe doar pentru că sunt ignorate.
