Beția puterii tranformă un umil cărător de umbrelă în supererou. Gloria puterii te înconjoară acolo unde te duci și „jăndarii” coanei Chirița execută ordinele fără ezitare. Am avea curiozitatea să vedem câți dintre cei care sunt primiți pe covorul roșu la televiziuni ghiocel și sunt rugați să pronunțe „omlette au fromage” ca Dexter în fața auditoriului dezlănțuit pot urma modelul regelui Filip al Spaniei și să se urce într-un autobuz să discute cu oamenii problemele de zi cu zi ale acestora.
Odată cu urinarea masivă pe dreptul la vot, părerea oamenilor nu mai contează pentru politicieni, pentru că vor conta doar cei care se duc la vot. Gloria puterii se poate pierde instant atunci când mandatul acordat de către cetățeni se termină dacă ghinionul ne face să nu mai prindem un „coledzi”. Și atunci din supererou devii un om obișnuit care poate spera să nu fie călcat în picioare de statul eșuat doar dacă a făcut suficiente servicii celor care ajung la putere.
Disprețul celor care conduc se vede în refuzul de a încerca să se apropie măcar în momentele grele de oameni, așa cum făcea Churchill în timpul încercării lui Hitler de a cuceri Marea Britanie. O parte din meseria de politician în orice stat civilizat este să poți să discuți cu oricine este interesat să aibă un dialog. Nu discutăm despre campanie, ci doar despre un dialog normal pe care un politician trebuie să îl aibă cu oamenii. Dacă te uiți doar la televiziunile prietene după modelul lui Donnie Goldilocks, crezi că țara te iubește și că doar haterii pot crede că nu ești un conducător minunat și genial.
Dacă refuzi să conduci atunci când oamenii au avut încredere în tine, țara se duce în primul pom exact ca în situația în care te lovești cu mașina de un obstacol și iei mâna de pe volan. Poți încerca să trăiești doar cu minciună și să refuzi adevărul pentru că nimeni nu te poate obliga.
Dacă ne uităm la cât de mult durează negocierile pentru viitorul guvern ne aducem aminte de strategia de negociere a Vietnamului de Nord cu Statele Unite ale Americii. Doar că diferența era că Vietnamul de Nord a avut o strategie de negociere și a dorit de la bun început să dureze, încât cei care se grăbeau, Statele Unite ale Americii, să fie disperați să ajungă la un acord.
Noi acum trăim într-o negociere în care totul pare suspendat în timp, în care paradisul în care trăim ne permite să lenevim și să mai asistăm la încă un episod ce nu indică sfârșitul serialului „Premier și neliniștit”. Dacă nu ar fi vorba de timp pierdut și de bani pierduți și nu am suferi pentru că statul eșuat a permis celor care ne conduc să ia mâinile de pe volan până au chef din nou să conducă, ar fi o intrigă interesantă demnă de „Fete bârfitoare”.
Problemele oamenilor țin de siguranța lor și de viitorul copiilor lor, nu de naturelul simțitor al prințului Prospero care pare că este clonat în armate de politicieni care așteaptă să vină cineva să vină să ne conducă și să își asume măsuri nepopulare pentru covidofili și pentru cei care trăiesc bine pe banii „neneacăi” stat eșuat.
Planul NKVD privind distrugerea statelor satelit ale Rusiei sovietice pare că este respectat în continuare de către elitele noastre politice. Cei interesați pot avea acces la manualul respectiv aici:
Statul eșuat merge în direcția dorită de către prietenul care ne promite și acum libertate „mască și vaccin” prin personaje politice create după modelul Anei Pauker.
Legăturile cu democrațiile occidentale sunt înfierate cu ură neproletară (pentru că emitenții nu muncesc și nu produc nimic, doar livrează live-uri pentru fanii prelucrați deja de rețele de socializare cu foame de bani și de televiziuni ghiocel). Se îndepărtează cei care sunt competenți dacă nu înțeleg să păstreze linia de fier a partidului care dorește menținerea la putere cu orice preț. Creșterea impozitării clasei mijlocii prin impozit progresiv urmărește să stimuleze acțiuni abuzive ale fiscului care să țină sub control orice potențial dizident care refuză să comunice lucrurile bune de la guvernare.
Țara nu se vinde în continuare pentru că investitorii trebuie alungați cu politici fiscale arbitrare și înlocuiți cu sponsorii partidelor conducătoare care pot astfel să acumuleze capital și parte din avuția națională fără emoții că salariații ar putea pleca la un angajator mai bun sau că oamenii ar putea să opteze pentru un alt concurent ce ar putea oferi servicii sau produse mai eficiente.
Cei care doresc să continue să exploateze pământul trebuie descurajați prin refuzul de a lua măsuri de ocrotire a proprietății, cum ar fi tolerarea distrugerilor și furturilor constante ale recoltelor, și prin stimularea fărămițării proprietății pentru ca pământul să fie cumpărat pe bani de nimic de către sponsorii partidelor conducătoare. Orice măsură luată de către conducătorii noștrii trebuie luată nepunctual, să nu creeze oamenilor sentimentul că se pot baza pe statul eșuat. Avansarea se poate face doar pentru politicienii care nu analizează problemele cu care sunt însărcinați și întreabă doar cât de sus să sară.
Statul eșuat trebuie să blocheze orice inițiativă antreprenorială națională care ar stimula producția națională de produse finite care nu ar fi astfel trimise direct ca materie primă la export. Nicio cauză a unor probleme care deranjează oamenii nu va fi înlăturată și va fi stimulată discutarea sine die a acestor probleme tocmai pentru a nu fi rezolvate. Orice inițiativă antreprenorială trebuie blocată birocratic din fașă pentru a nu concura potențial vreunul dintre sponsorii partidelor aflate la guvernare.
Țara trebuie prezentată ca o cetate asediată de către cotropitorii din Vest. Se va glorifica lupta românismului împotriva valorilor democrațiilor consolidate, fiind stimulată o atitudine admirativă față de poporul rus de la care 70% din români iau lumină pentru configurarea familiei tradiționale ca program de guvernare.
Nu avem voie să criticăm pe cei puși de partide care sunt disprețuiți de populație sau care sunt vădit incompetenți pentru că ei sunt cadrele de nădejde ce vor fi rotite pe alte funcții de conducere atunci când e strict necesar. Cei care sunt competenți vor fi înlocuiți cu incompetenți, lipsiți de calificare, dar care sunt fideli partidelor conducătoare. Și trebuie ca studiile superioare să fie cât mai mult accesibile celor care își doresc cât mai multe diplome, fără a exista vreun interes direct de dobândire a unor abilități utile social.
De aceea, prințul Prospero își permite să îl disprețuiască pe Moș Ion Roată pentru că se preferă urinarea pe vot. Moș Ion Roată va lupta în fiecare zi pentru supraviețuire și se va ruga să nu mai vină prințul Prospero cu vreun ucaz cu unic scop de a scurta viața lui Moș Ion Roată. Prințul Prospero are tot interesul să vrea doar ca Moș Ion Roată să se mulțumească cu viața de sclav care trage la jug din greu pentru acoliții prințului Prospero.
Sperăm să ne înșelăm și cât mai curând să vedem politicienii care vor contribui la noua guvernare în fabrici și uzine ovaționați de către muncitorii recunoscători pentru viața lor buna așa cum au fost ovaționați și prințul Felipe și Regina Maria de către angajații companiei de transport public din Madrid.
