Sfârșitul de an ne prinde cu o mulțime de cârpeli la tristele legi ale educației emanate de proiectul inutil numit „România educată”.
Aflăm astfel că inspectoratele școlare nu se vor desființa încă, pentru că, nu-i așa, vine un an electoral greu, iar inspectorii, numiți toți politic, sunt nu doar persoane influente în județe, ci și foarte sensibile la schimbare. Nu se cuvine să-i deranjăm între alegeri, că poate răzbate deranjul până la procentele partidului.
Mai aflăm că nu se vor mări salariile așa cu s-a promis în vară, sub spusele acuzatoare și disprețuitoare ale președintelui la adresa profesorilor. Guvernul și Ministerul se încurcă în socoteli și procente, animați, desigur, de aceeași competență care face să avem un prim-ministru cu bacalaureat tardiv.
Aflăm (dar asta știam sau măcar anticipam) că alegerile pentru rectorii din universități sunt cele mai plictisitoare alegeri din istorie: din 49 de universități de stat, există șanse bune ca rectorii în funcție (unii, mai ales cei din preajma lui Sorin Cîmpeanu, încă din 2012) să fie realeși în proporție de 100%, iar asta pentru cinci sau zece ani de-acum înainte. Cu alte cuvinte, în universități nu se va schimba absolut nimic încă un deceniu.
Dar vestea cea mai proastă, din orice unghi am privi-o, este aceea că profesorii pot rămâne titulari până la vârsta de 70 de ani.
În condițiile în care speranța de viață în România este de 71,4 ani la bărbați și de 79,1 ani la femei, le rămâne profesorilor să se bucure de o pensie mai puțin de un an și jumătate, după aproape cincizeci de ani de muncă, iar văduvelor profesoare abia vreo nouă ani, după tot atâta muncă.
Desigur, putem bănui substratul acestei prevederi din legile educației, dar e o falsă bănuială.
Pentru rectori există o altă prevedere în Legea învățământului universitar care permite celor aflați în funcțiile de conducere în universități să rămână pe posturi până la 70 de ani.
O parte dintre rectorii actuali ajung la vârsta obișnuită de pensionare (65 de ani) în timpul următorului mandat sau al celui de-al doilea, iar asta i-ar împiedica să se bucure pe deplin de toate privilegiile oferite de funcția pe care o ocupă unii de mai bine de două decenii.
Citește și: Derapajul antisemit al lui Dan Culcer nu este un accident. Ce scrie în „Certitudinea”
Dar vestea că poți fi profesor la 70 de ani e proastă și din alte motive.
Pentru a evita acest disconfort, care i-ar fi împiedicat să candideze, Sorin Cîmpeanu și prietenii lui politici și-au oferit o excepție pentru a nu fi deranjați din îndelunga domnie în sânul baroniadei academice.
Mai întâi, deoarece consacră eșecul politic al atragerii de tineri spre educație. Așa cum susțin pe bună dreptate numeroși experți, România se află în fața unei crize majore de profesori în următorii ani.
Și cum știu deja numeroși părinți și copii pe propria lor piele, tot mai des sunt chemați la catedră profesori pensionari să suplinească această lipsă gravă de personal didactic în școli.
Ceea ce nu este nicidecum o soluție, ci o improvizație care perpetuează și agravează criza. Educația continuă să rămână neatractivă pentru absolvenții de facultate nu doar din cauza salariilor, ci și a complicațiilor politice și birocratice la titularizare sau avansare în carieră.
Ni se spune că din cauza crizei de persona, cei care sunt în sistem pot opta să continue să fie profesor la 70 de ani. Iar asta denotă, la nivel social, profunda indiferență și profunda lipsă de respect pe care statul român o are față de seniorii acestei țări.
Profesorilor li se refuză dreptul la o senectute demnă, liniștită și îndestulată.
Ei continuă să fie expuși la bătrânețe unui efort tot mai mare, pe care nici trupul și nici mintea nu-l mai fac atât de ușor, de adaptare nu doar la noile generații, ci și la noile tehnologii și la noile metode de predare. P
Profesorii în vârstă sunt folosiți pe post de accelerator al disprețului copiilor față de școală și față de bătrâni în general, tocmai din cauza dificultăților lor (justificate) de a fi „în pas cu vremurile”.
Iar această prelungire nu face decât să dovedească încă o dată ipocrizia guvernanților: și în poliție și în magistratură există un deficit dramatic de personal, dar nimeni nu a luat decizia de a prelungi vârsta de pensionare a polițiștilor sau judecătorilor.
Dimpotrivă, aceștia au privilegiul de a ieși la pensie atunci când un profesor nu a ajuns nici măcar la jumătatea carierei sale, de cele mai multe ori cu o pensie generoasă de care se va putea bucura în voie vreme de decenii, nu doar un an sau nouă ca pârlitul de profesor, sau cu care se va putea reangaja, fie la stat, fie la privat, pentru a-și dubla sau tripla veniturile.
Citește și: 52% dintre români nu sunt de acord cu introducerea disciplinei „Istoria evreilor”
Scuza lipsei de personal și prelungirea vârstei de pensionare pentru profesori sunt alte semne ale profundei injustiții sociale din România de astăzi, în care s-au fixat pentru mult timp de acum înainte caste profesionale și politice beneficiind de privilegii pe care și le pot acorda singure, în detrimentul salahorilor din educație cărora li se reproșează că nu le educă progeniturile așa cum își doresc.
Posibilitatea de a fi profesor la 70 de ani nu este nicidecum un beneficiu pe care statul român îl acordă profesorilor. Nici măcar prăfuita formulă a „vocației de a fi dascăl” nu o justifică.
După 65 de ani, a preda nu mai răspunde unei vocații, ci este un colac de supraviețuire pentru niște seniori care au dus-o prost toată viața și care se trezesc la final de carieră cu pensii mizere din care nu pot trăi de la o lună la alta.
Dacă ar fi fost cu adevărat un beneficiu, de el s-ar fi bucurat, înaintea profesorilor, bugetarii de lux ai României. Am fi văzut azi judecători cărunți, ca în filmele americane, împărțind dreptatea de la înălțimea înțelepciunii lor adunate în viață. Sau polițiști experimentați care știu să coordoneze operațiuni complexe de salvare.
Dar nu, nu este un beneficiu acordat celor îndrăgostiți de munca lor. Este vorba doar de un pansament pe care o guvernare incapabilă să gestioneze viitorul școlii românești îl pune pe rănile atât de numeroase ale „României educate”.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
Tin sa-i multumesc d-lui profesor -dr. pentru ca am aflat si eu ca exista un reper pe scena politica pe care il slujeste domnia sa!
Foarte bine spus!
Mai aveți mult pana la 70, domnule profesor?
‘Educația continuă să rămână neatractivă pentru absolvenții de facultate nu doar din cauza salariilor, ci și a complicațiilor politice și birocratice la titularizare sau avansare în carieră.”
Am o sora sub 40 de ani care este profesor asociat la o Universitate din UK în zona ingineriei. Daca ar fi rămas în România nu ar fi reușit niciodată să ajungă pe acest post din cauza regulilor de titularizare, deși are un CV bogat. „Dinozaurii” (am citat termenul din ce au scris alți oameni despre subiectul etern al celor în vârstă care nu vor să lase locul tinerilor capabili in Universități) trebuie sa rămână în funcții și să îngreuneze viața și cariera asistenților care publică materiale pentru profesori fara că aceștia să participe la truda intelectuala. Și asta nu o spun eu, eu sunt in afara sistemului. O spun cunoștințe și apropiati în vârstă de 35+ care au cunoscut comportamente grosolane din partea „superiorilor” lor români. In UK nu au piedici din partea profesorilor experimentați, pot să urmeze diverse cursuri și mastere interesante sa-și imbogateasca CV-ul și să conducă programe de educație.
Recent, sora mea a aplicat in Romania la un program care aduce profesori în sistem sa antreneze tineri sa predea in locuri defavorizate. E greu sa fii departe de familie și atunci a decis să încerce să aducă plus valoare aici, datorita competențelor și cunoștințelor dobândite în UK. După ce a completat câmpuri peste câmpuri, in final, i se spune că ea nu poate fi decât un învățător necalificat. Acestea sunt criteriile imbecile din Romania. Așa că, vă rog, nu vă plângeți că oamenii tineri evita sa fie profesori la Universitati in Romania. Sa fim sinceri, toți v ați complăcut in sistem pentru că ați avut interes. Când sistemul nu va mai ajuta tot din cauza regulilor (dar altele, nu cele de pe urma cărora ați câștigat ceva), atunci vă faceți vocea auzită și dati vina pe politicieni. (Voi ca si breasla, nu Dumneavoastră, nu o luați personal )
In Romania, majoritatea profesorilor universitari sunt lacomi sau, ca sa ma exprim modern, sunt corupți in mod absolut. Sigur unii dintre ei sunt și securiști sub acoperire. Sau mai multi… Cine mai știe… Spunea un domn la TV că am ajuns o tara de securiști. Vom fi corect controlați și cenzurați.
Așadar, nu se va schimba nimic în nici o ramură. Poate doar un raboi și moartea în masă ar putea sa i facă pe indivizi să renunte la lăcomie și să faca într-adevăr ceva bun (de frica macar) in locul și domeniul in care activeaza sau la care se pricepe, indiferent care este acela. Realist vorbim și asta este realitatea.
„Ni se spune că din cauza crizei de persona, cei care sunt în sistem pot opta să continue să fie profesor la 70 de ani. Iar asta denotă, la nivel social, profunda indiferență și profunda lipsă de respect pe care statul român o are față de seniorii acestei țări.
Profesorilor li se refuză dreptul la o senectute demnă, liniștită și îndestulată.”
(Așa cum ați blestemat comunismul in general, când profesorii au fost obligați de Ceaușescu să alfabetizeze populația rurală, fiind detașați la sate împotriva voinței lor, sau când intelectualii erau disprețuiti de partid, tot așa, va rog sa blestemați și capitalismul și democrația pentru ceea ce v-a produs rău. Aveți curaj? Sau aveți dublu standard?)
Tuturor ni se refuza senectute demna. Marea masă de români are pensie îndestulată? Așa este construit sistemul ideologic capitalist individualist consumerist. Așa este implementat sistemul bolnav de pensie piramidal. La ce v ați așteptat?
(Vom pierde din pensia privata pentru că fondurile de asigurare privată sunt niste loterii, investesc in companii care au mari datorii (e una pe piata acum,o televiziune), dar Dvs ( impersonal) nu aveți habar fix ca marea masa ținută în orbire de clasa politică. Sint investiții ca la bursa. Azi pierzi, mâine poate câștigi).
Și dacă nu mai sunt copii care sa plătească pensie generațiilor in vârstă, ce se va întâmpla? Veți sta in case să muriți? Vă veți revolta in strada? Daca nu mai sunt copii aproape deloc? Nu vom mai avea acces la hrana? Nu avem voie? Cine ne da voie sau nu ne da voie? Daca dispar banii, de orice fel, ce facem? Înnebunim? Ce facem?
Ce mi s a cultivat prin îndoctrinare la școala ca minciuni grosolane :
1. Statul suntem noi
2. Că există respect din partea autorităților pentru cetățenii pe care i conduc și pe seama cărora ei se imbogatesc sau au diverse satisfactii. Că există respect între autorități si cei pe care i domina.
3. Că banii se înmulțesc.
(Domnule, banii sunt finiți. Ca unul sa aibă multi bani, trebuie ca restul sa fie săraci și cât mai săraci)
Capitalismul este atât de mișto încât devalorizarea leului a început furtunos de când cu lovitura de stat. Atât de mișto e capitalismul care în mod absolut te obliga sa ai datorii la bănci ca sa ai și tu o casa a ta ( peste 35 de ani :)) ). Și nu intru in acest subiect morbid despre interesele de culise pentru resurse ale ticăloșilor străini care au vrut Romania și au colonizat-o.
Comunismul a fost urat, groaznic din multe puncte de vedere, capitalismul este alta oribilitate, dar îmbrăcat în Ileana Cosânzeana care e de fapt Muma Padurii. Oricare ideologie este o oribilitate și mai ales pentru că este aplicata asupra oamenilor.. și în mod forțat. V a întrebat cineva daca sunteți de acord să plătiți impozit pe proprietatea dumneavoastră? Nimeni. Asta înseamnă libertatea pe care o predați și o susțineți? Ați predat minciuni sfruntate precum „puterea poporului”?
Poporul nu are nici o putere. Votează aceleași familii influente dinastice amestecate cu miros străin.
V ați dat acordul ca Romania sa ajungă la o datorie de 162 miliarde euro către FMI, BM și la ce instituție o mai fi datoare? Atât timp cât nu poți spune „nu” , ești un sclav. V ați informat studenții despre sclavia lor? Sclavia in care se afla părinții lor?
4. Că toți suntem oameni buni sau că toți suntem animale, provenind din maimutele plictisite de banane. (Astea macar nu plătesc bani pentru mâncare).
Domnule, sa facem un exercițiu imaginar: sa presupunem că nu există steag. Sa presupunem că nu există imn asociat acelui steag, o cârpă venerată și idolatrizată de multi pentru care ar omori in bătaie oameni daca s ar simți jigniți in identitate. Daca iau steagul și calc pe el in fata autorităților (bipezilor) care păzesc „statul” mă paște amenda sau închisoare putina, că nu strica. Pentru acea cârpă din bumbac / poliester, (habar n am din ce e) pentru acea cârpă colorata (nu contează ce culori, care stat) milioane de barbati (tineri) sunt trimiși împotriva voinței lor să omoare alți bărbați (tineri) sub infamul prestigiu al „eroismului /sacrificiului pentru tara” sau direct pentru a cuceri resursele teritoriului străin la comanda „statului”. Li se da o cauza pentru care sa trăiască sau sa moara… Altfel viața ar fi searbădă, așa-i?
Susțineți statul, așadar? Este in regula ca un băiat, nepotul Dumneavoastră sa fie obligat să omoare un alt băiat, nepotul altui cetățean de origine străină și să considerați că este ” pentru țară”? Cine spune asta? „Statul” decide. Care „stat”? Statul e o persoana, ai stăpân, este Stăpânul nostru? Biserica decide? E de acord să oblige oameni, care nu vor să se sinucidă, să meargă la război? „Pai aia sunt invadatorii! Trebuie sa ne apărăm!”. Du-te voluntar ?!
Eu va spun, domnule, că nu vreau sa mă omor pentru pământ, pentru aur, pentru „stat”, pentru „betoane” așa cum nu vor foarte multi oameni. Vă pasă ce vrem noi, restul? Sau susțineți statul să ne bage la pușcărie pentru dezertare? Ce susțineți Dumneavoastră de fapt? Raul sau binele?
Ce vor invadatorii îndoctrinați și ei că lupta pentru steagul lor, pentru imn, pentru libertate și prosperitate? Resursele. „Statul” lor vor resursele teritoriului celuilalt „stat”. In zilele noastre, resursele sint luate fara grenade și bombe.
Noi suntem în al Treilea Război Mondial de când s a terminat cel de-al doilea.
„Războiul este un loc în care tinerii, care nu se cunosc și nu se urasc, se ucid prin decizii ale unor batrani care se cunosc și se urasc, dar nu se ucid”.( Erich Hartmann)
Așadar, fara imn și steag, ce este statul? Cine își bate joc, concret, de oameni? Mai putem sa gândim simplu? Fara concepte nenorocite precum clase sociale, societate, drepturi sociale, titluri sociale etc, care pur și simplu blochează gândirea? Țara nu este statul. Statul nu este țara.
Își bate joc de noi o minoritate lacomă, egocentrica si rea de bipezi împânzită pe glob, care a hipnotizat in fiecare secol populația sa i se supună. Altfel, de ce i ai urma? Ce om bun vrea sa fie șeful cuiva? Ce oameni buni și cumsecade vor sa stăpânească pe altii?
Uitați va în istorie.
Mai întâi, populația respectiva X a fost supusă prin frica de a nu fi omorâtă, sa nu le fie luați fii sclavi la palat, omorâți,etc. Deși clar, multi au fost uciși, cei care nu au vrut să fie supuși. Liderii cu bani (regi, boieri, împărați, șeici etc etc) au supus prin arme, jafuri, crime, amenințări, torturi, violuri. Au impus să li se dea monede, animale, grâu, au pus biruri asupra celor care nu erau rai și cruzi, asupra celor care doreau doar sa supravietuiasca in liniște in ograda lor unde s au născut.
Acum, chipurile, bipezii moderni au evoluat: supun prin taxe, impozite, amenințări cu foamea, faliment, șantaje , închisoare etc., daca nu te supui invenției ăsteia sinistre numite stat („stat” per global, stat peste tot pe Terra ca si concept)
Sa nu uităm bancnotele. Cei care au decis inițial, primii, sa bata bancnote obligandu i pe toți ca schimburile sa aibă loc doar in acest mod pentru control total. ( Studiați clanurile de bancheri care controlează la ora asta tot globul. Care este istoria lor și nu de ieri de azi).
Bipezii nenorociți de atunci sunt bipezii nenorociți de astăzi, de pretutindeni pe glob. Ați auzit de asasinii economici? Căutați pe YouTube documentar. Sper sa mai fie. Poate aflați în ce bulă ați viețuit până acum sau poate știți deja, dar nu a contat pentru patratica Dumneavoastră socială în care va aflați (valabil pentru oricine).
Așadar, Dumneavoastră vreți respect de la niste bipezi care nu respectă pe nimeni? Care adora banii și funcțiile lor? Îmi vine sa rad cu lacrimi. Daca ar fi să aleagă între bani și a sprijini oamenii în masă, ar alege banii. Sa moara oameni de foame sau de infecții nosocomiale, nu i problema, dar ei (rețeaua deja formata) sa aibă neapărat multi bani, lux, bani, lux, lux.
Pe ce baza vreți respect? Pentru că sunteți intelectual? Așa, și? Cui ii pasa? Sclavii sunt plătiți atât cât să nu se revolte. Ii puteti obliga pe politicieni sa va respecte când ei sunt ancestral de joasă speță? Ăștia au băgat populația în faliment și așteptați de la ei sa va facă un Bine? E retoric.
Sclavi erau și în evul mediu și în sec 19 și în sec XX. Poți să fii școlarizat și să fii sclav. Iar ei de asta au nevoie. Poți să fii sclav și fără carte. Degeaba va lăudați că voi profesorii școlarizați și că nu are națiunea viitor fara voi și , vai, ce ne facem. Nu „ne facem” nimic. Îmi vine sa rad, iar. Nu ați înțeles că nu e nici o diferență între secolul modern de astăzi și celelalte secole? Diferența e de tehnologie și atât.
Nu spuneți voi că peștele de la cap se impute? Așadar, in timp, in zilele moderne, înțolite si cu aceste costume frumoase și de calitate care sa mascheze ticăloșia, am obtinut: Președinți „împuțiți”, politicieni „împuțiți”, generali „împuțiți” (corupți , trădători ), popi „împuțiți” (corupți și afiliați politic) , medici „împuțiți ” (corupți, indiferenți), profesori „împuțiți” (se mănâncă între ei), elevi „împuțiți” (terminați psihic/comportamental, distruși emoțional) și totul se duce in „jos”, in adorata dumneavoastră ierarhie, plina de indivizi care au fost „imputiti” de elitele lor trufașe și pline de dispreț pentru „plebe”.
Voi, toți, adorați ierarhiile. Neapărat să fie unul sau mai multi pe care sa i călcați pe cap, in fata cărora să vă lăudați cu prestigiul carierei, trufia activității, clamând osanale, beneficii materiale sau imateriale.
Copiii (in general, sunt și excepții) de azi nu mai au respect pentru că nici unul dintre Domeniile Voastre ( impersonal) nu aveți respect și nu ați avut pentru oamenii pe care i ați întâlnit. I ați tratat pe toți de sus. Părinții lor „împuțiți” s au prins că mita și relațiile înving ca sa aibă parte și ei de supraviețuire (firesc de altfel), pentru că au avut de unde să învețe: de mai „sus”, de la politicienii „împuțiți”, de la cultul succesului ” împuțit” pe care l predați toți, in care trebuie sa te lepezi de moralitate si sa calci pe oameni ca sa fii „sus”, sa fii „primul”. La asta se referă competiția. Aceasta este esența ei: ferocitate, atrocitate, dușmănie, invidie.
Nu mă înțelegeți greșit, chiar și un vânzător de legume devenit înstărit prin combinații, va privi în mod superior pe cel aflat ” sub” el pe scara socială. Și îl va domina și se va purta urat cu el pentru că, reiterez , nu există nici o cooperare între dominați și dominatori!
Ce libertate mai poate exista atunci când ai acceptat supunerea față de o autoritate?
Aceasta este jungla de la care dumneavoastră așteptati senectute demna.
Felicitări!
Adevărat!
Profesorii in prag de pensie de astăzi sunt cei educați in comunism! Educatia lor nu a inclus elemente de educație financiară, de educație pentru comunicare eficientă, educație în exersarea respectului față de propria persoană, educație juridică etc.
De aceea au fost si sunt atât de ușor de manipulat profesorii!
Ei, naivi, au transmis- in majoritatea lor- ce știau! Unii, adevărat, fără a se mai cizela intelectual!
Educatia lor se făcuse, in mare parte, prin inducerea fricii că nu vor putea supraviețui dacă nu învață suficient (nr. de clase de liceu, de facultate era mic, iar efortul lor-mare, nedublat de multe ori de conștiența necesității rafinării intelectuale-ca aport individual la progresul umanității). Mai mult, sistemul a permis prea ușor ca oameni care nu au depus eforturi de autoreglare intelectuală la realitatea curentă să aibă salarii egale cu semenii lor care depuseseră eforturi superioare (a se vedea echivalările de studii de pe vremea doamnei Andronescu!).
Adevărat!
Iar acei indivizi, dintre ei, care, prin efort conștient, au mers spre alte paradigme decât cele aprofundate in anii facultății, au fost sistematic centrifugați spre zona imposibilității oferirii modelelor alternative de comportament!
Și asta este adevărat!
De aceea sunt astazi in prag de pensie cu salarii de mizerie, fără posibilitatea de a le mai fie crescute după douazeci și cinci de ani de muncă salariile (decât dacă se dau bine pe lângă directori escroci!).
Acum, cei care nu au făcut blat cu cei ierarhic superiori nu primesc gradații de merit, dirigenții, ore suplimentare, deci, evident, prin lipsă de contributivitate, nici pensii decente! Li se aduce pe orele suplimentare din școală (pe care, teoretic, ar avea dreptul să le ia), de catre cei ierarhic superiori (directori, inspectori), câte un suplinitor ce pândește fiecare respirație a bătrânului, poate-poate nu mai poate respira sub presiunea pusă pe ei!
Și asta e adevărat!
Sistemul e vigilent, iar ei, profesorii vechi, au atâtea defecte….
Plătesc cel mai greu cei care au ales să nu fie părtași la afundarea conștientă a umanității in feudalism!
Trăiesc profesorii cu patru-cinci ani până la pensie fara posibilitatea de a mai avea speranță intr-o viață decentă, urmată de o odihnă binemeritată, cu imposibilitatea de a face economii-având de la douăzeci și cinci la patruzeci și … de ani același salariu de mizerie!
In marinimia lor absolută, politicienii le oferă, iată, posibilitatea de a munci până mor! Fără a le recunoaște meritele, oricât de puține ar fi!
Ba, punandu-le in cârcă toate anomaliile vremurilor!
Anume nu am urmat un fir argumentativ!
Am adus aici, amestecat, la un loc, fapte! Aspecte contradictorii, relevante sau nu, de ici, de colo, dintr-o parte sau din cealalta ….Asa cum face și societatea! Iar apoi le oferă ca motivatie ,,coerentă ” pentru deciziile luate!
Adevărul e doar acela al spulberarii brumei de meritocrație cu care umanitatea se mai fălea!
Adevărat!
Profesorii in prag de pensie de astăzi sunt cei educați in comunism! Educatia lor nu a inclus elemente de educație financiară, de educație pentru comunicare eficientă, educație în exersarea respectului față de propria persoană, educație juridică etc.
De aceea au fost si sunt atât de ușor de manipulat profesorii!
Ei, naivi, au transmis- in majoritatea lor- ce știau! Unii, adevărat, fără a se mai cizela intelectual!
Educatia lor se făcuse, in mare parte, prin inducerea fricii că nu vor putea supraviețui dacă nu învață suficient (nr. de clase de liceu, de facultate era mic, iar efortul lor-mare, nedublat de multe ori de conștiența necesității rafinării intelectuale-ca aport individual la progresul umanității). Mai mult, sistemul a permis prea ușor ca oameni care nu au depus eforturi de autoreglare intelectuală la realitatea curentă să aibă salarii egale cu semenii lor care depuseseră eforturi superioare (a se vedea echivalările de studii de pe vremea doamnei Andronescu!).
Adevărat!
Iar acei indivizi, dintre ei, care, prin efort conștient, au mers spre alte paradigme decât cele aprofundate in anii facultății, au fost sistematic centrifugați spre zona imposibilității oferirii modelelor alternative de comportament!
Și asta este adevărat!
De aceea sunt astazi in prag de pensie cu salarii de mizerie, fără posibilitatea de a le mai fi crescute după douazeci și cinci de ani de muncă salariile (decât dacă se dau bine pe lângă directori escroci!).
Acum, cei care nu au făcut blat cu cei ierarhic superiori nu primesc gradații de merit, dirigenții, ore suplimentare, deci, evident, prin lipsă de contributivitate, nici pensii decente! Li se aduce pe orele suplimentare din școală (pe care, teoretic, ar avea dreptul să le ia), de catre cei ierarhic superiori (directori, inspectori), câte un suplinitor ce pândește fiecare respirație a bătrânului, poate-poate nu mai poate respira sub presiunea pusă pe ei!
Și asta e adevărat!
Sistemul e vigilent, iar ei, profesorii vechi, au atâtea defecte….
Plătesc cel mai greu cei care au ales să nu fie părtași la afundarea conștientă a umanității in feudalism!
Trăiesc profesorii cu patru-cinci ani până la pensie fara posibilitatea de a mai avea speranță intr-o viață decentă, urmată de o odihnă binemeritată, cu imposibilitatea de a face economii-având de la douăzeci și cinci la patruzeci și … de ani același salariu de mizerie!
In marinimia lor absolută, politicienii le oferă, iată, posibilitatea de a munci până mor! Fără a le recunoaște meritele, oricât de puține ar fi!
Ba, punandu-le in cârcă toate anomaliile vremurilor!
Anume nu am urmat un fir argumentativ!
Am adus aici, amestecat, la un loc, fapte! Aspecte contradictorii, relevante sau nu, de ici, de colo, dintr-o parte sau din cealalta ….Asa cum face și societatea! Iar apoi le oferă ca motivatie ,,coerentă ” pentru deciziile luate!
Adevărul e doar acela al spulberarii brumei de meritocrație cu care umanitatea se mai fălea!
Este o mare prostie! De ce să nu aibă dreptul ca un profesor să predea până la 70 de ani? Cei care vor să iasă la pensie pot ieși! Nu-i obligă nimeni să rămână în activitate până la 70 de ani!
Dar, sunt și unii cu gândire comunistă, așa după cum este și autorul articolului de mai sus, care vor să se introducă restricții la orice și în orice!!!…
Și totuși… In timpul grevei nu i-am auzit pe profesori luând atitudine împotriva acestei legi. Împotriva numărului mare de elevi într-o clasă. Împotriva scăderii Nr. de ore de predat la clasă a profesorilor. Împotriva numărul de ore pe care le au elevii de gimnaziu, 6 sau 7 ore pe zi, ore pe care le fac la schimbul 2. Era bine cu micșorarea numărului de ore pentru profesori?