Prosumatorul de energie termică, care să contribuie la sistemul centralizat de termoficare, așa cum o face prosumatorul de energie electrică în prezent, ar putea fi o soluție pentru problemele cu încălzirea blocurilor care există în București.
Sistemul centralizat trebuie să rămână, este opinia lui Sergei Faschevsky, consultant la Norsk Energi, organizație independentă fondată în 1916 în Norvegia, pentru a oferi soluții în domeniul energiei.
Este cel mai eficient energetic și cel mai prietenos cu mediu. Dar are nevoie de o schimbare de mentalitate și de tehnologie.
Norsk Energi este partenerul Freedom House România în proiectul „Alfabetizare energetică, pentru o Românie eficientă și sustenabilă. Transfer de cunoștințe și creșterea conștientizării între România și Norvegia”.
Prin acest program, Sergei Faschevsky, cu expertiză îndelungată în sistemele de energie din Norvegia, a căpătat o perspectivă și a situației din România.
PRESShub a discutat cu acesta despre asemănările și diferențele dintre Norvegia și România, în ceea ce privește sistemele de energie, despre ce ar trebui să facă statul român pentru a moderniza sistemul său, despre folosirea gazului și a sistemelor alternative, mai puțin poluatoare.
PRESShub: Prima întrebare pornește de la ceea ce am discutat la București, în martie, când ați participat la Energy Forum. Ați afirmat că toată lumea vorbește despre electricitate, panouri solare și eoliene, dar există puține dezbateri despre termoficare și despre cum putem face tranziția către un sistem mai prietenos cu mediul.
Ce schimbări trebuie să facă România pentru ca încălzirea și răcirea apartamentelor să fie mai eficientă și mai puțin poluantă?
Sergei Faschevsky: Există o expresie care spune că cea mai bună energie este cea care nu se consumă. Așadar, pasul numărul unu este să ne asigurăm că imobilele sunt eficiente energetic, că sunt bine izolate și că performanța lor energetică este conformă cu standardele stricte moderne.
Dau ca exemplu o grădiniță din Norvegia care, conform standardului din 1997, consuma aproximativ 300 de kilowați oră, pe metru pătrat, pe an. Aceasta era situația acum 30 de ani.
Din 2017, există un nou standard care apropie clădirile de așa-numitul concept de „clădiri pasive”. Astfel, norma de consum pentru grădinițele din imobilele moderne este de aproximativ 87 de kilowați pe oră, metru pătrat, pe an.
Așadar, de peste trei ori mai puțin.
Dar nu toate clădirile sunt noi. Prin urmare, este foarte important să se stabilească un cadru instituțional care să împingă municipalitățile și autoritățile care administrează acest imobilele publice să le facă mai eficiente din punct de vedere energetic. Iar cererea de încălzire va fi mult mai mică. Și investițiile vor fi, de fapt, mult mai mici.
Citește și: Cum producem mai multă energie verde. Schimb de experiență între România și Norvegia
Pot clădirile vechi să devină eficiente la standarde moderne?
Clădirile vechi și clădirile noi nu sunt foarte diferite în ceea ce privește performanța energetică, doar modelele lor de consum de energie sunt diferite.
Clădirile moderne sunt pline de sisteme tehnice, de sisteme automate, de calculatoare, de tot felul de sisteme de ventilație. Toate consumă multă energie electrică și reprezintă o parte destul de mare din consumul de energie în clădirile moderne.
În același timp, în clădirile vechi, în mod normal, energia este folosită în principal pentru încălzire și pentru iluminat, deci au un consum mai mic, din acest punct de vedere.
Da, se poate atinge un nivel destul de ridicat de eficiență energetică în clădirile vechi, dar trebuie doar mai multă muncă, o muncă adecvată.
Este termoficarea centralizată încă o soluție pentru orașe ca Bucureștiul, unde avem unul dintre cele mai mari sisteme de acest tip din Europa? Acum este în curs de modernizare, se schimbă țevile în pământ.
Există această discuție dacă mai este fezabil, dacă mai este modern să ai o încălzire centralizată pentru mii de blocuri.
Eu cred că încălzirea centralizată sau încălzirea urbană reprezintă încă o soluție viabilă dacă avem densitate mare de populație. În zonele urbane, acest tip de termoficare reprezintă cea mai sustenabilă sursă de încălzire și răcire a apartamentelor.
Și nu ar trebui să vedem doar investițiile făcute într-un moment anume.
În acest domeniu, ne uităm la ceea ce se va întâmpla peste 30, 40, 50 de ani, căci astfel costurile operaționale și consecințele asupra mediului devin mai importante decât investițiile.
Trebuie convertit sistemul de termoficare centralizată de la prima generație, care a fost proiectat acum 50 sau 40 de ani, și care nu este atât de eficient, ceea ce cauzează probleme oamenilor care îl folosesc, la un sistem de încălzire urbană de generația a patra sau a cincea.
Și atunci veți obține un alt nivel de servicii, un alt nivel de satisfacție a oamenilor.
Citește și: Învățăm de la norvegieni despre energia sănătoasă
Ce înseamnă mai exact această a cincea generație?
Am putea face o comparație, de exemplu, cu rețelele electrice. De fapt, este același concept, și anume că sistemul de termoficare urbană ar trebui să încurajeze un sistem de așa-numiți prosumatori. Prosumatorul de energie termică.
În sistemele vechi, cum este cel din București, avem una, două sau trei centrale foarte mari care deservesc jumătate de oraș pe o distanță foarte mare.
Iar cei care sunt conectați la această rețea sunt ca niște soldați care au un nivel de libertate foarte mic.
În sistemul modern și eficient de termoficare urbană, un consumator poate nu numai să consume energie termică, dar poate și să vândă către rețea.
Astfel, în aceeași rețea veți avea mai multe centrale termice mici care folosesc diferite surse de energie și care pot vinde energia. O parte se autoconsumă, iar surplusul de energie termică ar putea fi introdus în rețea, în rețeaua de termoficare urbană.
Iar această sursă de energie, care este mai ieftină, ar fi prioritară. În plus, ar fi introdusă concurența, făcând prosumatorii mai eficienți.
Dar unde ar mai putea fi construite aceste mici uzine în oraș, pentru că este deja aglomerat?
Centralele moderne sunt destul de compacte. Nu ai nevoie de uzine uriașe de producere a energiei termice, care să aibă coșuri de fum lungi.
Centralele moderne ar putea fi o combinație de surse diferite, cum ar fi pompe de căldură și un cazan pe gaz sau care să utilizare căldura de la o instalație industrială din apropiere.
Nu vreți să vedeți o clădire modernă cu o mulțime de coșuri de fum mici. Nu este bine din punct de vedere turistic, dar nici din punct de vedere al securității.
Deci, termoficarea centralizată, cu centrale mai mici și mai aproapiate de consumatorul final, rămâne mult mai sigură și mult mai flexibilă.
Vorbiți și despre răcirea centralizată. De răcirea apartamentelor prin sisteme centralizate, precum cele de încălzire. Ce înseamnă acest lucru? Pentru că acest concept nu este cunoscut în România.
Înseamnă o alimentare centralizată cu energie rece. Aceasta, în primul rând, poate ajuta la eliminarea enervantelor aparate de aer condiționat de la fiecare fiecare fereastră, care generează un zgomot teribil în zilele toride de vară.
Din punct de vedere tehnic, din punct de vedere economic, ar putea reduce sarcina asupra sistemului de energie electrică, deoarece în zilele călduroase de vară se folosește foarte multă energie în orașe, pentru aer condiționat.
Răcirea centralizată reprezintă o alternativă pentru toate astea. Iar atunci când se produce în cantități mari, adesea eficiența și costurile scad.
Acesta este conceptul principal.
Dar mai poate fi implementat într-un oraș ca Bucureștiul, de exemplu, care nu are acest sistem de răcire centralizată? Altfel spus, cum poți să implementezi răcirea centralizată într-un oraș care nu a fost proiectat pentru așa ceva?
Aceasta este o provocare binecunoscută. Majoritatea orașelor din Europa au centre istorice și nimeni nu vrea să sape pentru conducte în locurile istorice.
Dar se poate face este o planificare, o planificare energetică.
Și dacă știi că, de exemplu, va fi înființată o zonă nouă, cu multe clădiri de birouri, de exemplu, atunci ai putea planifica din timp dezvoltarea atât a încălzirii centralizate, cât și a răcirii centralizate, Iar acest lucru ar fi pentru viitor.
Practic, ar putea fi un punct de plecare. Și apoi, treptat, se poate face dezvoltarea către alte zone prin sistemul de termoficare deja existent. Nu trebuie neapărat să amplasați conducte noi.
Se pot folosi pentru răcirea centralizată aceleași conducte care sunt folosite azi în sistemul de termoficare.
Norvegia a găsit modalități inovatoare de a produce căldură și răcire. De exemplu, ne-ați prezentat, la Enery Forum, că orașul Drammen folosește energia mării. Cum funcționează aceasta? Pentru că avem un oraș în România care este la malul mării.
Avem un concept care se numește răcire gratuită. Nu este complet gratuit, bineînțeles, dar înseamnă că nu folosim alte surse primare de energie pentru a reduce temperatura agentului termic.
Ceea ce se întâmplă în Norvegia este că în fiordurile norvegiene, la o anumită adâncime, de exemplu 25-30 de metri, temperatura apei mării este destul de constantă. Este de aproximativ plus 4 sau 5 grade Celsius.
Se ia această apă, se trece prin schimbătorul de căldură și se produce apă rece, la 14-16 grade Celsius, care este folosită pentru răcire.
Același concept se aplică și la încălzire. Se ia aceeași apă rece, care este trecută prin schimbătorul de căldură, i se crește temperatura, cu ajutorul unui agent de încălzire, de la plus 4 sau 5 grade până la, de exemplu, 65 de grade Celsius, folosind electricitate și pompe de căldură.
În România, unde temperatura apei este mult mai ridicată, să spunem 10-13 grade Celsius peste tot, ar fi mult mai ieftin ca apa din mare să fie încălzită la 65-70 de grade Celsius, pentru a fi folosită în sistemul de termoficare centralizată.
Prin urmare, există chiar și condițiile tehnice prealabile bune în România, pentru acest sistem.
Dar este un sistem eficient din punct de vedere al costurilor?
În Norvegia, unde prețul energiei electrice nu este atât de ridicat, este o soluție foarte eficientă din punct de vedere al costurilor și o alternativă foarte bună la orice fel de combustibil fosil.
Cred că aici, în România, ar fi o opțiune foarte bună pentru sistemele de încălzire, cu condiția ca prețul energiei electrice să nu fie mai scump de maximum 3-4 ori decât prețul gazului.
Dar gazul mai poate fi folosit în aceste sisteme sau nu mai este prietenos cu mediu, probabil?
Noi, în Norvegia, ca și în alte țări scandinave, avem un concept: sisteme flexibile de energie.
Înseamnă că, de exemplu, pentru sarcini stabile, care înseamnă o sarcină constantă în sistem timp de 24 de ore, folosești cea mai ieftină soluție în ceea ce privește rezultatele energetice. Aceasta ar putea fi o pompă de căldură, de exemplu, despre care am discutat.
Dar când există o cerere de vârf, care este pe termen foarte scurt, de exemplu, câteva ore pe zi, pornești focul cu gaz la un cazan și adăugi doar un pic de energie.
Iar acest lucru face ca sistemul să fie eficient. Pompele de căldură funcționează la sarcină stabilă, într-un mod foarte eficient. Și cred că aceasta ar fi o opțiune foarte bună.
De asemenea, în Norvegia avem sisteme de termoficare care funcționează la temperaturi mult mai ridicate decât aici în România, pentru că avem o climă mai rece.
Deci, în România, pompele de căldură nu vor trebui să fie completate cu soluții pe gaz, pentru a oferi o termperatură a agentului termic care nu este la fel de mare ca în Norvegia. Și atunci eficiența va fi mult mai mare.
Pompele de căldură sunt o soluție și pentru încălzirea individuală, a unei case, de exemplu? Pentru că popularitate lor, inclusiv în România, este în creștere. Și s-au mai și iefinit.
Da. Noi am început în Norvegia cu un fel de subvenții, cofinanțăm 20-25% din costul pompelor de căldură.
Acum, tehnologia a devenit mai matură și pompele de căldură tradiționale, așa-numitele pompe de căldură aer-aer, care funcționează ca un aparat de aer condiționat, nu mai necesită niciun sprijin financiar.
Dar tot mai mulți oameni se uită acum la un tip de pompe de căldură mai scump, dar și mai eficient, care se numește pompă de căldură geotermală.
Acestea costă de patru sau cinci ori mai mult, dar au avantajul că, la final, costul energiei va fi mult mai ieftin. Acesta este un domeniu în care încă se acordă sprijin financiar în Norvegia.
Probabil și România ar putea stabili programe de sprijin pentru pompele de căldură. Căci cred că aceasta este o soluție foarte viabilă.
De asemenea, noi folosim pompele de căldură nu numai pentru clădirile rezidențiale, ci și pentru încălzirea urbană și pentru industrie.
Și acolo folosim aplicații industriale. Ați menționat orașul Drammen. Am pus recent în funcțiune, împreună cu compania de termoficare din oraș, una dintre cele mai mari pompe de căldură din Norvegia, cu o capacitate de 40 de megawați, ceea ce reprezintă un proiect de referință pentru noi.
Ați participat la un proiect cu Freedom House România privind tranziția către energia verde. Ați căpătat, în acest fel, o perspectică despre România. Care sunt principalele diferențe între România și Norvegia? Și care sunt șansele ca România să recupereze terenul pierdut?
Cred că, din punct de vedere tehnic, principala diferență este că în Norvegia avem energie electrică destul de ieftină. Și această electricitate este aproape 100% bazată pe surse regenerabile, este hidro.
În România, aveți gaz destul de ieftin.
Iar aceasta este o provocare, deoarece cei care vor să dezvolte soluții de energie regenerabilă trebuie să concureze cu gazul natural, care pare să fie încă subvenționat.
Aceasta este o provocare care trebuie rezolvată la un nivel extrem de politic.
Un alt lucru este că, în ambele țări, vedem că proiectele de energie durabilă sunt subvenționate de autoritățile publice, de guvernele noastre.
Dar, în Norvegia, aceste produse au început să fie subvenționate în urmă cu 20 de ani, cred că în 2002, când am creat un vehicul special pentru acest lucru. Și acum avem o experiență destul de mare în diferite proiecte și programe cu sprijin public. Și experiența este pozitivă. Nu este un proces foarte birocratic.
Destul de multe proiecte sunt finanțate pe baza unor scheme automate sau a unui proces automat de eligibilitate. Nu este nevoie să faceți multe rapoarte, căci de multe ori companiile din industrie.
Aș spune că 90% din toate inovațiile legate de conversia la surse de energie regenerabilă din Norvegia au fost finanțate cu ajutorul statului.
În România, sunteți la început de drum. Și cred că este foarte important să stabilim reguli de joc clare și ușor de utilizat. Este vorba de banii publici care nu trebuie să fie accesibili doar pentru consultanți care sunt capabili să scrie aplicații foarte complexe.
Acesta ar trebui să fie un proces ușor care să poată fi gestionat de către proprietarii de proiecte de către industrii de către asociațiile de rezidenți de rezidenți de către municipalități.
Iar procesul de evaluare ar trebui să fie transparent, prin transparență, bazat pe criterii tangibile, clare și ușor de înțeles, ceea ce este extrem de important.
Cred că acest lucru va dezvolta încrederea între furnizorii de granturi sau furnizorii de sprijin, care sunt autoritățile publice, și beneficiari, care sunt industria, sectorul energetic și locuitorii noștri. Da, vă mulțumesc foarte mult.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
Sprijinit cu un grant din partea Islandei, Liechtenstein și Norvegiei, prin granturile SEE 2014-2021, în cadrul proiectului “Energy literacy for an efficient and sustainable Romania. Transversal knowledge transfer and awareness raising between Romania and Norway. (ELES)”
