Opinia publică a fost tulburată în această perioadă de descoperirea unor versuri de mare vulgaritate la unul dintre tinerii artiști, în plus de etnie romă, pe care adolescenții români îl cunosc bine și ale cărui versuri le recită cu o exaltare îngrijorătoare.
Dornică să contribuie la protejarea sensibilității publice, Jandarmeria română, cea degrabă mânioasă și bătătoare la 10 august, a reacționat numaidecât și a amendat prestația cântărețului de trap pentru „proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, de natură să tulbure ordinea şi liniştea publică sau să provoace indignarea cetăţenilor ori să lezeze demnitatea şi onoarea acestora”.
„Vulgaritate”, „demnitate” și „onoare”, cuvinte mari și grele în comunicatul Jandarmeriei. Aflăm cu această ocazie că această instituție de forță are, așadar, printre atribuții preocuparea sinceră pentru demnitate și onoare, că ea caută să ne ferească după puterile ei, nu puține, de jigniri și vulgaritate.
Nu multe instituții sunt mai puțin îndreptățite să vorbească în această țară de lezarea demnității umane. Violențele atent pregătite și de o sălbăticie rară ale jandarmilor români au adus atingere nu doar demnității bărbaților și femeilor din Piața Victoriei, ci și ideii înseși că puterea pe care ei o reprezintă are vreo legătură cu poporul și cu vreo formă de dialog ori de dreptate socială.
Iar vulgaritatea supremă nici măcar nu provine din ceea ce s-a întâmplat în acea zi, ci din victoria ticăloasă pe care un întreg aparat de stat corupt a obținut-o în fața cetățenilor acestei țări în ultimii cinci ani.
Dar nu despre 10 august vreau să vorbesc, ci despre imensa mașinărie de produs vulgaritate și lezare a demnității umane care este sistemul educațional românesc.
Inspectorul general școlar din județul Mureș a sărit anul trecut din barca PNL în barca PSD pentru că postul urma să revină partidului trandafiriu.
Animat de o sinceră preocupare pentru binele școlii, acest inspector a luat mită pentru a ajuta un copil să promoveze bacalaureatul și a pretins unor părinți servicii pentru a realiza un transfer.
Trimis în judecată de DNA pentru luare și mită și instigare la abuz în serviciu, inspectorul școlar își va da demisia din această funcție și se va întoarce la catedră pentru a preda elevilor, pentru că, nu-i așa, catedra e un loc în care sunt trimiși să-și ispășească pedeapsa cei corupți.
Viceprimarul PNL al Sibiului „a demisionat în urma unui acord semnat cu procurorii europeni prin care recunoaște o fraudă de 30 de mii de euro, bani europeni.
După ce a renunțat la calitatea de consilier local și cea de viceprimar, Dumbravă a cerut să-și preia postul de director al Școlii Gimnaziale Roșia, pe care l-a câștigat prin concurs, în anul 2021”.
Din nou școala este locul în care se poate retrage în liniște un profesor corupt, pentru că, iarăși, în educație nu contează integritatea și valorile morale.
O profesoară din județul Vâlcea a susținut de 11 ori concursul de titularizare, a obținut de fiecare dată note peste 7, dar tot nu a reușit să se titularizeze pentru că, minune, în județul Vâlcea nu se scot posturi la concurs.
Alte trei candidate la titularizare din județul Prahova au obținut nota 10 la examen, dar vor fi în continuare suplinitoare pentru că, da, ați ghicit, în acest județ nu sunt posturi libere.
Vor trebui să dea acest examen din nou, anul viitor, poate că atunci inspectori precum cel din Mureș sau viceprimari precum cel din Sibiu nu vor mai fi surghiuniți la catedră drept pedeapsă pentru corupția lor.
Exemplele de acest fel pot continua. Un alt exemplu pe care am vrut să-l dau este cel al industriei „shadow writing”, afacere de scris lucrări de licență, dizertații și doctorate pe bani, afacere în care descoperim că sunt prinși, fără surpriză, și membri PNL.
Despre ce ne vorbesc toate acestea? Despre un sistem educațional care produce zi de zi lezare a demnității umane și vulgaritate.
Desigur, nu este neapărat vulgaritatea unor cuvinte grosolane strigate în cor de un public frenetic, ci este vulgaritatea unei școli devenit un obscen obiect de tranzacție pentru rețelele politice din această țară.
O școală care, capturată de interese de putere și de bani, nu încetează să-și umilească profesorii și să considere elevii o turmă amorfă și neglijabilă.
Numai că nici profesorii nu se lasă călcați în picioare, nici elevii nu sunt o masă pasivă și ușor de manipulat. Fiecare protestează în felul lor. Profesorii s-au revoltat și au stat mai multe săptămâni în stradă, până l-au enervat și pe nederanjabilul locuitor de la Cotroceni.
Iar elevii au felurile lor de a protesta, chiar dacă nu o fac în forma civică a ieșirii în stradă pentru a reclama putreziciunea morală pe care o văd zilnic în jurul lor și lipsa oricărei preocupări politice pentru viitorul lor. Protestul lor se desfășoară fie online, fie la concerte.
Este adevărat că nici online și nici în fața scenei ei nu scandează lozinci politice și nu cer demisii. Dar își caută și își găsesc acolo modelele cele mai anti-modele cu putință în raport cu ceea ce le oferă sistemul școlar ca model.
Împotriva vulgarității cu sclipici a unui sistem în care Bode plagiatorul pozează ca VIP, ei preferă vulgaritatea frustă, „autentică”, a celor care sunt împotriva a tot, ca o formă de revoltă punctuală, nici coerentă și nici interiorizată pe durate lungi.
O fac cel mai adesea în mod ironic și autoironic, pentru că asta înseamnă libertate la 15 sau 17 ani, să nu te iei pe tine prea în serios și, mai ales, să nu-i iei pe adulți deloc în serios.
Acești adolescenți nu trăiesc însuflețiți și călăuziți pe veci de „valorile” transmise de un trapper, ci îl ascultă și îi scandează vulgaritățile ca pe o formă de eliberare de o lume adultă ipocrită, moralistă și profund vulgară, rasistă și temătoare.
În acest fel, ei caută distanța maximă la care se pot îndepărta de ceea ce văd și aud în jurul lor de la niște părinți, profesori sau politicieni care sunt orice, în afară de modele de viitor pentru ei.
Rebeliunea nu îmbracă mereu forma confruntării cu violentele dispozitive ale Jandarmeriei, cărora li se ordonă pe ascuns și în mod laș să-i bată și să-i gazeze pe protestatarii pașnici. La vârsta adolescenței, cel mai adesea această rebeliune este una estetică și nu etică sau politică, dacă estetic înseamnă aici ceva larg, care poate cuprinde gusturi muzicale, fashion, machiaj, limbaj etc.
Abia mai târziu, mult mai târziu, când lumea adultă represivă și prost rânduită va începe să le afecteze viețile și visele, acești tineri se vor muta forțat din estetic în etic, adică într-o grijă de sine care-i va face să se gândească la cum să-și gestioneze viitorul.
Iar decizia pe care o vor lua mulți dintre ei va fi să părăsească o țară în care viața lor e decisă de oameni precum cei descriși mai sus și care, tineri fiind încă, dar deja grav corupți, vor rămâne la putere pentru decenii de-acum înainte.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
