Angela Gheorghiu este în epicentrul unui nou, deși vechi, scandal al momentului, care împarte a nu știu câta oară societatea românească în mai…. mai precis n-o împarte în nimic (sic!). Ca orice societate, e împărțită gata. Dintotdeauna, oamenii văd și aud numai ce vor ei.
Pe scurt, ce anume a declanșat noile emoții! Concertul anual dat de Orchestra Națională, de ziua Franței, l-a avut la pupitru pe maestrul Cristian Măcelaru. Într-o postare pe pagina sa de socializare, acesta își exprima satisfacția de fi interpretat „Rapsodia Română nr. 1” de George Enescu la „umbra” Turnului Eiffel, în fața unei audiențe mari și, bonus, a telespectatorilor. Cu sentimentul că Enescu s-ar fi simțit mândru, fericit, împlinit. În comentariile postării, a apărut un mesaj al celebrei soprane Angela Gheorghiu. Nu de felicitare.
Limbajul era cumva cules de la taraba de pe stânga, din Piața Matache. Ulterior, a șters comentariul sau i-a fost șters. Dar, pe fond, îi reproșa că ar fi cântat muzică populară la Paris. Respectiv, reitera o idee propagată de mai mulți ani, care la noi s-a inflamat doar anul trecut, cum că sunt mulți compozitori mari în România și, în opinia ei, unii chiar mai mari decât maestrul din Liveni, pe care nu îi promovează nimeni.
Citește și: A nu datora nimic României. Cazul Angela Gheorghiu
Ce reproșează Angela Gheorghiu
Nu am înțeles dacă se referea la compoziții cu caracter și motive populare sau, în general. Zile mai târziu, în urma „incendiilor” provocate, a revenit cu o postare, pe pagina proprie, în care explica reacția. Suntem informați că (dintr-o singură sursă), fusese contactată pentru a cânta la acest concert din 14 iulie.
Pentru playlist ar fi ținut legătura direct cu Cristian Măcelaru, care, brusc, nu i-ar mai fi răspuns la telefon, aflând prin terți că nu va cânta ea. Tot aici, se reia incidentul, prin similaritate, de anul trecut, când, după ce ar fi negociat un concert pe scena ONB, ar fi fost lăsată cu ochii în soare (mă rog, în treacăt fie spus, au pățit-o și altele).
Și reamintește câteva din acțiunile sale prin care a promovat țara și artiști români. Cu concluzia că nu datorează nimic țării sau statului.
Cam așa s-a început un nou iureș, ca cel de anul trecut, dar mai mic, totuși, poate pentru că, într-un fel, se repetă. Te plictisești mai repede la reluări, fie și de scandal. Personal, atunci, am scris un articol pe care îl puteți citi aici, cu istoric și amănunte.
Un conflict la care a contribuit: alungarea Alinei Cojocaru
Pentru cine n-are timp, sunt, în schimb, obligată să precizez din start următoarele. Ca fan înrăit, am mers să o ascult în teatre de pe două continente. MetOpera, ROH, Scala, Viena, Paris etc. Vă garantez că doar acolo și atunci, am simțit că sunt mândră, nu că sunt româncă, ci că îi sunt compatrioată.
Zeci de minute de aplauze și felicitări ale unor străini, am primit și noi pentru ea, dar eu nu făcusem nimic, n-o ajutasem cu ceva. EXACT la fel, poate chiar și mai intens, am simțit la toate spectacolele din străinătate ale Alinei Cojocaru. (citește aici)
Sau cum ziceau ziariștii lor, „la ROH, regină nu-i regina, regină e Alina”. TOTUL, dar ABSOLUT totul, s-a năruit în 2016, când, în scandalul de la #ONB, a intervenit Angela Gheorghiu, violent și cu cuvinte grele (insuportabile, cel puțin pentru mine), în favoarea șovinilor și xenofobilor de-acolo care îi strigaseră singurului nostru diamant, balerina Alina Cojocaru, „afară din țară”.
Am intrat atunci pe pagina sa oficială și i-am explicat de ce nu are dreptate. M-a blocat. Șase luni mai târziu, în două interviuri televizate, la TVR, Angela Gheorghiu și-a prezentat public scuzele față de Alina și a recuoscut că a fost manipulată, ajungând la concluziile pe care i le scrisesem în comentariu. La nivel personal a fost o victorie. Dar atunci, a făcut un mare rău.
Cui să-i fie recunoscătoare Angela Gheorghiu
Dacă la primul scandal, toată lumea zicea că n-are cultură muzicală și cu ce drept spune ea că Enescu, Maria Tănase, Ciprian Porumbescu sunt mici, acum, din ce am apucat să văd, sunt mai mulți în acord că ar putea avea altă viziune ca artist. Personal, îl consider un progres. Dar cei mai mulți îi critică limbajul și afirmația cu NU datorează nimic țării și statului.
Pentru cei care nu știu. Tânăra Angela Burlacu, pe atunci, a fost descoperită de regretatul Iosif Sava, care și-a dat imediat seama ce nestemată ține în mână, a început s-o promoveze și s-o împingă pe scenele noastre, prin emisiunea sa, prin relațiile pe care le avea. Fără prea mulți sorți de izbândă.
Dacă e cineva căruia să-i fie recunoscătoare, sînt doar eroii Revoluției din 1989 (nu revoluționarii din fotoliu), care au făcut posibilă plecarea sa (evident, a tuturor) din țară fără restricțiile la care erau supuși artiștii în comunism.
Dacă nu s-ar fi întâmplat așa, ori rămânea afară cu prima ocazie, ori ar fi devenit captivă în pânzele de păianjen care dăinuie și astăzi în toate instituțiile noastre culturale. Și care, pe unii i-au și omorât. Mă gândesc la sinuciderea sopranei Roxana Briban, o voce extraordinară pe care o iubesc.
Dar Angela Gheorghiu a ajuns celebră în toată lumea, iar toți se mândresc cu asta!?
Cei care încearcă să explice că școala a făcut-o gratis, afară fiind sufocant de scumpă, că profesori… mi-aduc invariabil aminte de politicienii cărora le trecuse prin cap să-i pună pe medicii care pleacă din țară să-și plătească școala. Nu se gândeau să le îmbunătățească condițiile de muncă, salariile… în timp ce, ei câștigă mai mult decât președintele SUA.
Dar de ce să nu-și plătească școala toți cei din diaspora? Dacă ar sări toți cu banii, n-ar mai mări ăștia taxele la part-time joburi, stricând și viața celor rămași în țară, după ce i-au făcut pe alții să plece.
Nu, fraților, dacă ar fi fost afară, nu-și plătea școala. Ar fi fost tot gratis. Ar fi primit burse oriunde în lume. Așa cum au primit Remus Azoiței, chiar Cristian Măcelaru, sau Andrei Ioniță și mulți alții, pe care, probabil, toți cei care se trezesc criticând nici nu-i știu. Afară sunt mulți Iosif Sava, care „adulmecă” talentul, descoperă tezaurele. La noi n-a mai rămas nimeni.
Marile case de discuri încheie contracte când cântăreții nu sunt lansați (pentru angajamente mai mici, sic!), dar au oameni care simt imediat potențialul.
Citește și: Impresii din secuime. O lume bună, într-un stat eșuat
Despre recunoaștere și recunoștință
Limbajul folosit, în schimb, e înjositor, asta putem să fim cu toții de acord. Dar să vă aduc aminte cum a fost înjurată și umilită Alina Cojocaru și Johan Kobborg, de „mari oameni de cultură”, artiști, etc, în 2016? Până unde a ajuns abjecția și violența limbajului unora, care, să știți, vă pot vorbi ore în șir, pe bune, despre operă sau George Enescu, dacă vreți.
Ați fi fascinați dacă n-ați ști cât de jos pot merge. Nici nu se poate reproduce aici. Dacă ar fi să reiau cuvintele lor, cei care, atunci, făcuseră din Angela Gheorghiu stindardul lor de luptă, ar însemna că ce i-a zis lui Cristian Măcelaru e doar o dulce dojană. Nu că îi găsesc circumstanțe atenuante. Din contră, chiar și cu scuze, rana nu mi s-a vindecat. Nu pot trece peste.
Nu e mai puțin adevărat că exprimarea sa e confuză, în condițiile în care, totuși, Angela Gheorghiu a făcut pentru imaginea României mai mult decât au făcut, adunați, toți comentacii care o blamează. Este Statul român care n-a făcut nimic pentru ea, nu că ar fi făcut pentru alții.
Pentru cei care scot în față onorariul ei la concertul organizat de Firea, poate nu știu, dar ea a prestat de banii respectivi. A fost un deal. Până și un puști de 17 ani a primit de la statul român 200.000 de euro. Unde e problema? Angela Gheorghiu nu ne-a făcut tot atât de mândri ca două medalii de aur la înot? Sau cum?
Da, Popovici nu va putea spune niciodată că statul român n-a făcut nimic pentru el. Are salariu lunar mai mare ca super olimpicii din SUA. Nu e cazul lui Gheorghiu.
Statul. Apreciere. Moștenire. Ieri și alaltăieri au fost zilele de naștere ale marilor noștri actori Valeria Seciu și Marcel Iureș și am căutat niște secvențe, niște poze mai deosebite, să postez cu ei. Noroc cu prietenii. Vă rog frumos, căutați să vedeți câte piese de teatru puteți vedea cu ei? Borne ale teatrului românesc.
Se tot predică că generația tânără nu-și cunoaște valorile, nu știe mai nimic despre marii noștri artiști. Păi, de unde? Ce-a făcut statul, prin toate instituțiile sale, pentru ca moștenirea lor să rămână vie? Culmea, noroc cu pandemia, au realizat că, spre deosebire de toate țările civilizate care au oferit gratuit publicului creații teatrale și lirice, la noi n-a fost nimic de prezentat, decât niște înregistrări de gunoi.
Care e treaba cu compozitorii români?
În primul rând, să lămurim un lucru, pe care nu l-a sesizat nimeni, ceea ce îmi spune că, în fapt, nimeni n-a ascultat concertul de la Paris, doar au dat like-uri patriotarde. Acolo, nu s-a cântat Rapsodia nr 1, ci, un extras, cam jumătate. Deci, Enescu, cu părere de rău, domnule Măcelaru, n-ar fi fost mândru.
În al doilea rând, pentru oricine se consideră om serios, nu cred că poate exista vreun dubiu că Angela Gheorghiu nu cunoaște muzică, poate nu știe istoria muzicii (am detaliat în articolul precedent). Și data trecută, și acum, ea a venit cu nume noi de compozitori care ar trebui promovați mai mult. Și eu am zis și zic la fel.
Trebuie extinsă lista, și, da, s-ar putea ca publicul să aibă și alte preferințe. Nu că i-ar scădea cu ceva prestigiul lui Enescu. Ba, din contră, i-ar împlini viziunea, dorința, moștenirea.
Este chiar Enescu cel care finanța din bani proprii un concurs cu premii pentru compozitorii noștri, așa aveți și explicația secțiunii de compoziție din actualul Concurs Internațional „George Enescu”.
Se întâmpla începând cu 1913, cu mult înainte chiar de înființarea Societății Compozitorilor Români, 1920, a cărui președinte a și fost ales până în 1946, când cu exilul său la Paris. Retrospectiv privind, Societatea avea ca scop, cel puțin pentru acel moment, exploatarea filonului popular în muzica cultă. Nu cred că pentru evoluția patrimoniului muzical românesc, această direcție ar putea fi vreodată un scop în sine, dar asta a fost atunci.
Temele populare sunt folosite peste tot în lume. Pentru unii compozitori au devenit semnătură. Așa au apărut tone, și nu exagerez, tone de compoziții, suite, rapsodii, rondouri, simfonii etc cu prelucrări populare. Unele, din câte am ascultat, sunt cel puțin de nivelul Rapsodiilor.
Nu voi apela la vorbe (și-așa am depășit limita de suportabilitate a cititului pe net), pot să vă scriu teorie și istorie fără oprire, voi lăsa însă o listă și câteva link-uri. Le ascultați, dacă vă plac mai revin.
De ce nu sunt promovați, cântați vreau să spun? Pentru că, cei în viață își promovează doar compozițiile lor, asta e, morții nu pot vocifera. Probabil, cred, și așa sînt invidioși că unele săli sau orchestre le poartă numele.
Oricum, ideea e că, derapajele nu pot fi combătute cu alte derapaje.
Compozitori contemporani cu George Enescu (evident, nu toți), unii chiar premiați de acesta: Constantin Dimitrescu, Eusebie Mandicevski, Ionel Perlea, Theodor Rogalski, George Stephănescu, Gheorghe Dima, Gavriil Musicescu, D. G. Kiriac, Ion Vidu, Paul Ciuntu, Ion Scărlătescu, Alfonso Castaldi, Ioan Bohociu, Stan Golestan, Tiberiu Brediceanu, Alexandru Zirra, Ioana Ghica-Comănești, Marcel Mihalovici, George Boskoff, Ion Nonna Otescu, Dimitrie Cuclin, Sabin Drăgoi, Alfred Alessandrescu, Mihail Andricu, Robert Cremer, Ion Borgovan, Constantin Nottara, Mihail Jora, Marțian Negrea, Constanin Brăiloiu, Filip Lazăr etc
De ascultat:
Mihail Andricu – Simfonia nr. 2 în Fa major, op 46 aici
Mihail Jora – Cinci cântece pe versuri de Octavian Goga, op 14 aici
Sabin Drăgoi – Divertisment rustic aici
Paul Constantinescu – Olteneasca aici
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
Trebuie sa spun ca nu o apreciez deloc pe Angela Gheorghiu. Cumva, nu imi place cum canta. Despre educatia ei si bunul ei simt, am multe semne de intrebare. Mi se pare uneori un fel de mitocanca. Deci nu ma mai mir de comentariile ei penibile. Romania a avut si are si alte cantarete de opera, care se intampla sa fie si educate, in adevaratul sens al cuvantului. Angela nu e.
Inteligența ne face să facem diferența între talentul și măiestria artistei Angela Gheorghiu și caracterul ei și mai ales să nu ne manifestăm la fel!Angela Gheorghiu este o VOCE,pentru care o admir și este prețuită,dar odată cu înaintarea în vârstă,intervin și frustrările.Ține de caracter ca să accepți pensionarea și să nu acuzi în stânga și-n dreapta,iar la acest capitol,se pare,nu stă prea bine!
Invidie si rautate!
Vă mulţumesc! Nu pot reda în cuvinte ceea ce simt. Iată că mai există echilibru şi normalitate.
În mod deosebit vă sunt recunoscător pentru menţiunea referitoare la minunata şi neuitata Roxana Briban.
Corect tot articolul
[…] CITEȘTE CONTINUAREA PE PRESSHUB […]
[…] Radiografia unui scandal care se repetă. Angela Gheorghiu vs Angela Gheorghiu. Angela Gheorghiu este în epicentrul unui nou, deși vechi, scandal al momentului, care împarte a nu știu câta oară societatea românească în mai…. mai precis n-o împarte în nimic (sic!). Ca orice societate, e împărțită gata. Dintotdeauna, oamenii văd și aud numai ce vor ei., scrie PressHub. […]
Divide et impera! 😉 De parca ar fi întâmplătoare „scandalurile” astea! Nu mai consumati „cerneala” aiurea
Ba datoreaza mult. Ne datoreaza nouă, celor care in 1985 1986 eram elevi, studenti ai institutiilor de invatamant din platforma Mircea cel Batran din Constanta. C..R. 1 Melinte si Cpt. Cristoiu era pasionati de prestatiile artistice, in ordine, ale Angelei Gheorghiu si Danielei Vladescu, motiv pentru care eram dusi in mod constant la spectacolele sustinute la Teatrul din Constanta.
Dnă Cristescu, mulțumiri pentru informații. Rămân însă la părerea mea că reacția dnei Angela Gheorghiu a fost extrem de inadecvată
In occident plata este regula. Bursa este exceptia. Orice tara isi educa tineretul pentru ca este de o datori a ei , dar si pentru ca are nevoie de specialisti. Nu se poate spune ca Romania nu a fcut-o pana acum. Dar avem nevoie de medici si ingineri. Impozitele scazute pentru anumite categorii de lucratori sunt ceea ce dumneavoastra numiti”….statul trebuie sa faca ceva ca sa mareasca salariile , nu ca sa ceara banii pe studii….”. Sa stiti, si va rog sa va documentati, R.F Germania si Israel i-au propus lui Ceausecu sa le pateasca studiile celor care emigreaza. Este drept ca acesta, Ceausescu , intarzia acordarea aprobarii plecarilor. Dar propunerea au facut-o cele doua tari. Ulterior s-a raliat si SUA. Parerea mea este ca bateti campii. Nu cred ca este intelept si inteligent ca cineva sa isi critice parintii. Cu atat mai putin tara si statul din care provine. Este diferenta evident intre cele doua concepte. Daca parintii sunt betivi si saraci , fii tu mai bun . Si taci. Articol cu pretentii de analiza. E ca si cand un papagal ar avea principii. El vorbeste. De ce nu ar avea principii. Si ar face si analize. La 1848, romani , e adevarat majoritatea bogati, dar nu numai s-au dus in europa la studii. Acolo, pe vanii lor , uni cu greu, au studiat dar mai ales au invatat principiile libertatii si idealurile revolutiei franceze. Apoi s-au intaors acasa si au facut revolutii pentru a transforma aceasta tara. intrebare catre toti care au plecat: ati facut ceva (nefortat) pentru aceasta tara? Sa ajutati pe cineva aflat in imposibilitatea de a invata (un copil ma refer), ati donat un computer mai vechi care nu va trbuie, ati spus cuiva , altfel decat rau cat de frumoasa este Romania, la modul natural vorbind, ati pus o vorba buna pentru un conational sa obtina o buras, sau ati incercat sa faceti afaceri cu tara asta (profitabile)….? Si cate si mai cate…Sau mai bine taceti din punctul meu de vadere. Sunt satul de conationali de succes in straoinatate. Ceva nou ar fi daca ar fi de succes aici. Si sa fie clar, scoala romaneasca de pana acum 10-15 asigura un pachet de cunostiinte care iti dadea sansa sa te descurci si chiar sa performezi unde te duceai. Am lucrat in strainatate si nu imi e rusine deloc cu ceea ce stiu. Ba chiar din contra. Vorba lui Kennedy…” nu intrebati ce poate face A….”. dar nu o sa o spun . nu are nici o valoare. Aici. Sa fiti sanatosi cu principiile voastre si cu pseudoanalizele voastre. Frumoase culori au penele….
Imi cer scuze pentru greseli
In occident plata este regula. Bursa este exceptia. Orice tara isi educa tineretul pentru ca este de o datori a ei , dar si pentru ca are nevoie de specialisti. Nu se poate spune ca Romania nu a fcut-o pana acum. Dar avem nevoie de medici si ingineri. Impozitele scazute pentru anumite categorii de lucratori sunt ceea ce dumneavoastra numiti”….statul trebuie sa faca ceva ca sa mareasca salariile , nu ca sa ceara banii pe studii….”. Apar insa inegalitati intre diversele categorii de cetateni . Sa stiti, si va rog sa va documentati, R.F Germania si Israel i-au propus lui Ceausecu sa le pateasca studiile celor care emigreaza. Este drept ca acesta, Ceausescu , intarzia acordarea aprobarii plecarilor. Dar propunerea au facut-o cele doua tari. Ulterior s-a raliat si SUA. Parerea mea este ca bateti campii. Nu cred ca este intelept si inteligent ca cineva sa isi critice parintii. Cu atat mai putin tara si statul din care provine. Este diferenta evident intre cele doua concepte. Daca parintii sunt betivi si saraci , fii tu mai bun . Si taci. Articol cu pretentii de analiza. E ca si cand un papagal ar avea principii. El vorbeste. De ce nu ar avea principii. Si ar face si analize. La 1848, romani , e adevarat majoritatea bogati, dar nu numai s-au dus in Europa la studii. Acolo, pe banii lor , uni cu greu, au studiat dar mai ales au invatat principiile libertatii si idealurile revolutiei franceze. Apoi s-au intaors acasa si au facut revolutii pentru a transforma aceasta tara. Intrebare catre toti care au plecat: ati facut ceva (nefortat) pentru aceasta tara?Nu pentru statul roman. Sa ajutati pe cineva aflat in imposibilitatea de a invata (un copil ma refer), ati donat un computer mai vechi care nu va mai trebuie, ati spus cuiva , altfel decat rau cat de frumoasa este Romania, la modul natural vorbind, ati pus o vorba buna pentru un conational sa obtina o bursa, sau ati incercat sa faceti afaceri cu tara asta (profitabile)….? Si cate si mai cate…Sau mai bine taceti din punctul meu de vadere. Sunt satul de conationali de succes in straoinatate. Ceva nou ar fi daca ar fi de succes aici. Si sa fie clar, scoala romaneasca de pana acum 10-15ani asigura un pachet de cunostiinte care iti dadea sansa sa te descurci si chiar sa performezi unde te duceai. Am lucrat in strainatate si nu imi e rusine deloc cu ceea ce stiu. Ba chiar din contra. Vorba lui Kennedy…” nu intrebati ce poate face A….”. dar nu o sa o spun . Nu are nici o valoare. Aici. Sa fiti sanatosi cu principiile voastre si cu pseudoanalizele voastre. Frumoase culori au penele….
Dragilor, Stimată Doamnă Dana Cristescu, știți prea multă muzică pentru noi, argumentele dvs. depășesc percepția noastră de oameni obișnuiți, pentru care Rapsodia lui Enescu e Concertul nr. 2 de Ceaikovski, adică poate să ne țină loc de imn național. Patrioți, naționaliști, trădători și vânduți, cu toții știm pe de rost Rapsodiile lui Enescu și gestul SUBLIM al marelui muzician Măcelaru, director artistic al Orchestrei Naționale a Franței, nu ne poate lăsa indiferenți, pipota umplându-ni-se la toți, unora cu miere, altora cu fiere, după cum iubim sau dușmănim mama Românie. Mulțumim, domnule Cristian Măcelaru, mulțumim! Sunteți o mândrie prin faptul că existați acolo sus, dar sunteți o iubire pentru Rapsodia lui Enescu la Tour Eiffel de 14 Iulie. Chapeau! Și profesional, și moral, și uman, chapeau! Ca și Enescu, nu ați uitat de unde ați plecat!
De acord cu multe din cele spuse aici, coerent și susținut. Cu regret vă informez că habar n-aveți de adevăratele valori ale compoziției (y compris cele românești). Nu-i mai puțin adevărat că v-ar fi (și) greu sa va ameliorati cunoștințele, din moment ce „” viata”” muzicală românească ignoră sistem(at) ic aceste valori.
Fara prea mare considerație.
Doamna Angela Gheorghiu… Cine sunt eu să o comentez pe dumneaei care e așa de mare, chiar foarte mare? Ca cântăreață(sic!) mie nu-mi place și nu mi-a plăcut niciodată. Îi zice tare și cu forță, dar… nu pe gustul meu, adică nu-mi gâdilă urechea într-un mod plăcut și nu-mi merge la inimioară. Îi lipsește căldura inimii, vibrația trăirilor subtile, suplețea confesiunii artistice, farmecul nesigur al timidității… Și vocal, dar și ca prezență scenică, ea se străduiește și reușește să rămână mereu ireproșabilă și bățoasă. Nu contest că e MARE, dar spun că mie nu-mi place, artistic vorbind. Dar ilustra soprană a ouat mereu chestii de gust îndoielnic, ultima fiind atacul contra copilului de 17 ani căruia ar putea să-i fie bunică! Dacă țipă după banii lui David Popovici, de ce nu se apucă și ea de înot? Bre! După o vârstă, nu te mai iei de copiii și de adolescenți, că… nu-i frumos. Să-și calculeze pensia, cât a contribuit la fondul de pensii! Anii nu iartă!
Vulpea cind nu ajunge la struguri ne zice ca sunt acri . Tot asa si unii contestatari ai doamnei Gheorghiu isi revarsa „veninul ” in media .Trebuie inteles cum doamna Gheorghiu este una dintre cele mai apreciate cintarete de opera din intreaga istorie a muzicii din ultima suta de ani, o personalitate ca va lasa in urma ei o amprenta personala demna , asa cum se si vede , de invidia multora .Trebuie facuta diferenta intre ceea ce omul Gheorghiu simte (nu puteti oricit a-ti incerca sa fiti in locul doamnei cu pricina ) si rezultatele muncii de o viata a persoanei si a personalitatii , aplaudate la scena deschisa peste tot in lume ,ce sustine munca ei de o viata .Nemultumirile, personale, ale unor cetateni oarecare ce nicicind nu vor putea atinge valoarea doamnei Gheorghiu , in domeniul ei de referinta , nu pot eroda cantitatea de talent muzical si nici cunostiintele in domeniu .A critica este una dar a te exprima formulind teorii pe care nu le intelegi sau pe care nu le cunosti ,raportat la o anumita persona ,este nu numai disgratios dar nici nu face cinste nimanui .
Bunule ! Limita bunului simț este necesară pentru toți, adică si pentru doamna Gheorghiu. Dacă nu iti place ceva …nu este de bun simț să ne comunici la toți, public . Dar si mai grav este faptul că aceasta doamnă, care a cunoscut suprema apreciere a publicului, a dat „verdicte” despre personalităti culturale pentru care românii au aceeași mare apreciere. Ea, Angela Gheorghiu, a formulat „disgrațios” sentimentele ei despre George Enescu, Ciprian Porumbescu , Maria Tănase si Cristian Măcelaru, sentimente rușinoase care nu interesează marele public. Și ce trebuie să facem, noi publicul, după nerusinarea sentimentelor doamnei Gheorghiu…? Are acest demers al ei un scop? Are o finalitate? NU sunt sigură ! Probabil românii, chiar dacă „nu cunosc” sau nu înteleg ce a vrut Angela Ghorghiu cu aceste „verdicte”(este aprecierea ta Bunule), se vor oripila când ea va mai apare curând în România.
Este chiar asa cum spuneti limita este pentru toata lumea asadar sa incercam a nu face erori si sa ne comportam indecent in public . Cit despre verdicte sa nu confundam termenii . Verdictele(verdicutul contine o forma de exprimare deja constata si nicidecum verdictul nu este vreo parere oarecare ) reprezinta doar finalul oferit publicului de o instanta .Daca cineva se presupune a gresi atunci cind emite o parere si nicidecum vreun adevar stiintific , putem combate presupusul fals dar fara a ne lansa in a jigni persoana indiferent cit de bizare ar fi zicerile ei . Cuvintele disgratios , nerusinarea ,rusinoase , sunt cuvinte ce va sustin doar propria dumneavostra intelegere . Altii vor crede altceva . Altfel spus combateti doar principii si nu persoane .
Din păcate, doamna Gheorghiu a ouat multe chestii nașpa. Ultima dată s-a luat de David Popovici, căruia ar putea să-i fie bunică. George Enescu, Maria Tănase, Ciprian Porumbescu, Alina Cojocaru… deja bate vânt de paranoia! Rușine, Angelico!
Felicitari pentru raspunsul echilibrat si la obiect. Cred ca la „cantareața Gheorghiu” problema cu „gloria” s-a urcat la cap și a produs o stare greu de catalogat. ÎI va trece când lumea muzicală va începe să o uite și va ajunge să ceară si ea un contract, oricat de mic ar fi, dar numai la o Scala să fie.
i s-a dat prea multa atentie, mai multa decat merita. ii cunosc si viata persoanala, nu degeaba a trecut printr-un divort. are un caracter mizerabil. fostul ei sot mi-a fost coleg cativa ani.
Ascultati-o in concertul din America cu sotii Obama in balcon si veti vedea cum unora le vine sa planga auzind o voce asemanatoare cu a Mariei Callas dar totusi inconfundabila , blanda , unduitoare , ingereasca , dumnezeiasca , autentica din strafundurile sufletului de care si Puccini s-ar indragosti !
Stimata doamna, cu drag va reamintesc de inca un premiat al concursului intitiat de George Enescu in 1913 si anume de Constantin Silvestri care in nici un caz nu poate fi trecut la etc.
O urmaresc de ceva vreme pe aceasta duduie ( Gheorghiu), ca artist si ca prezenta in general. Am ajuns la concluzia ca exceleaza prin voce, incultura si miicimea caracterului. Ultimele doua se trag din mintea putina si originea precara. Dar D-zeu ne da totusi fiecaruia cate ceva ca sa compensam ce e urat…Personal consider ca vocea ei e net superioara Mariei Callas. Ce o descalifica insa total in ochii mei este faptul ca sa te comporti ca o tzatza la piata, chiar si pe un ton suav si fals-intelectual, arata ca nu esti constienta de responsabilitatea pe care o ai ca persoana publica.
Priviti in oglinga si intelegeti rapid cum cuvintele d-voastra sunt asezate undeva in zona pe care o reprosati a fi parte a caracterului doamnei cu pricina .
Frumos ar fi ca doamna Ghiorghiu să-și viziteze tatăl sau, dacă nu mai este în viață, să meargă să aprindă o lumânare la mormântul lui, la Petru Vodă!
Angela Gheorghiu ar trebui sa se limiteze la cantat, desi caracterul ei ma face sa nici nu-mi mai doresc sa o ascult..Declaratiile ei nu sunt de nivelului unui “superstar international”. Pacat.