„E nevoie să depășim mentalitatea asta patriarhală în care încă se scaldă România“, spune Ramona Strugariu, copreședinta partidului REPER, într-un interviu acordat jurnalistului Răzvan Sibii.
Interviul este parte dintr-o mini-serie dedicată entităților politice noi care se încheagă încet-încet de către cei care s-au despărțit la un moment dat de Uniunea Salvați România. PRESShub a realizat un interviu cu Nicu Ștefănuță, europarlamentar ales pe listele USR, actualmente independent).
Răzvan Sibii a discutat cu deputatul Tudor Benga care, împreună cu alți demisionari din USR, a fondat partidul Uniunea Pentru Reforma Statului și Protecția Drepturilor Fundamentale (URS.PDF).
În a treia parte, a fost intervievată deputata Cosette Chichirău, și ea demisionară din USR, care a anunțat de curând lansarea unui partid cu numele de Curaj pentru România.
Principalele declarații ale Ramonei Strugariu
„De USR ne-am despărțit pentru că nu mai serveam agenda publică“.
„Nu cred că excluderea din partid e o soluție“.
„REPER este cel mai bottom-up partid de pe piața politică din România în acest moment“.
„Centru înseamnă că poți fi economic spre centru-dreapta și din perspectiva drepturilor, libertăților, valorilor, centru-stânga“.
„E nevoie să depășim mentalitatea asta patriarhală în care încă se scaldă România“.
„Tot timpul am fost o susținătoare a agendei LGBTQI“.
„Biserica n-ar trebui să fie subiect de agendă politică“.
„E un pic surprinzătoare pentru mine orientarea USR-ului astăzi către PMP și Forța Dreptei, care este chiar dreapta cu tendințe conservatoare“.
„În momentul în care află lumea despre noi, gradul de încredere e mare“.
Ramona Strugariu a absolvit Facultatea de Drept a Universității Alexandru Ioan Cuza din Iași și a făcut un master în drept european la aceeași instituție. A făcut cursuri de specializare juridice și de management în Belgia, Elveția și Statele Unite.
Între 2001 și 2006, a lucrat pentru Global Volunteers, o organizație cu sediul în statul Minnesota care ajută tineri americani să facă muncă de voluntariat în întreaga lume, inclusiv în România.
Din 2015 și până în 2019 a fost asistentă parlamentară și șefa de cabinet a Monicăi Macovei. A fost membră în Consiliul Național al PLUS, iar în 2019 a devenit europarlamentar din partea alianței USR-PLUS. În 2022, Strugariu a plecat împreună cu Dacian Cioloș și alți trei europarlamentari din USR PLUS și a fondat Partidul Reînnoim Proiectul European al României (REPER) a cărui co-președintă este în prezent.
Interviul a fost realizat prin Zoom la sfârșitul lunii octombrie și este prezentat într-o variantă comprimată.
Răzvan Sibii: De ce s-a despărțit REPER de USR și de ce nu a revenit la numele de PLUS?
Ramona Strugariu: De USR ne-am despărțit pentru că nu mai serveam agenda publică. Trăiam într-o poveste internă cu tot felul de ambiții, poate nejustificate, cu tot felul de orgolii care nu își aveau locul pe agenda unui partid politic.
Chiar am făcut eforturi să găsim căile de comunicare până în ultimul moment, dar realitatea este că nu funcționau lucrurile. Și noi am promis niște chestiuni oamenilor în momentul în care am făcut pasul către acest proiect politic.
Nu a fost ușoară niciuna dintre etapele în care am construit alianța și ulterior am gândit fuziunea. Am făcut-o, cred, cu maxim efort și înțelegere a unor situații interne dar cu intenția foarte clară să ne ținem de această agendă publică, de transparență, de implicare, de consultare, lucru care nu se mai întâmpla pur și simplu.
Asta ne-a determinat să ne desprindem și să construim un partid politic nou, pe care nu l-am mai redenumit PLUS pentru că e pur și simplu un alt proiect politic.
N-am vrut să ne întoarcem la ce mai fusese.
Unii dintre oameni aveau o experiență amară — pentru că nu toată lumea a fost de acord cu fuziunea, de pildă; au fost mulți colegi care care au spus „Nu, ar trebui să continuăm singuri, nu ar trebui să mergem într-o alianță și într-o fuziune” — și am construit un proiect nou căruia i-am dat și un nume nou. Ne-am gândit că e important numele și simbolic pentru ce vrem noi să fim, pentru România. Și așa s-a născut REPER.
Critica la adresa REPER-ului pe care o întâlnesc cel mai des este că este un partid top-down, un partid de lider — cu referire, bineînțeles, la domnul Cioloș.
Dacian nu e liderul partidului. E unul dintre membrii fondatori. Eu sunt copreședinta partidului împreună cu Dragoș Pîslaru. Sperăm [ca Dacian Cioloș] să fie candidatul nostru la alegerile prezidențiale.
Dar dincolo de asta, tot ce am făcut în partid până acum nu e top-down, ci bottom-up. Prin procese participative, cu consultare internă largă, s-a făcut statutul partidului. Am avut o comisie de elaborare a statutului cu membrii, cu oameni din tot partidul. A existat o viziune pe care am lucrat-o împreună.
Noi avem un institut, Repere pentru Democrație, care funcționează independent și care formează oameni pentru candidaturi. Acolo au un spațiu în care vin experți din societatea civilă și din mediul academic și-i formează pe acești oameni. Au o întreagă agendă pentru profesionalizarea politicii.
Deciziile partidului se iau în Consiliul Național, care este forul decizional.
Asta înseamnă toată reprezentarea politică deja în mandat, plus președinții de filiale și membrii fondatori. Biroul Național este doar forul executiv, adică spațiul în care discutăm elemente de strategie politică și luăm mai degrabă decizii operaționale. Cam tot ce am făcut până acum a avut abordarea asta participativă.
Președinții și Biroul Național au fost votați cu toți membrii. A fost referendum, practic, adunare generală. Toți membrii din partid au votat conducerea partidului de acum. Noi nu avem delegați. Votul este direct și este universal, deci REPER este cel mai bottom-up partid de pe piața politică din România în acest moment.
Chiar vroiam să vă întreb ce ați învățat din problemele cu democrația internă a USR-ului. Cum e diferit REPER-ul din acest punct de vedere față de cum era USR-ul?
[În USR] era o democrație internă care ne ocupa tot timpul, timp pe care cred că e foarte important să îl folosești în cea mai mare parte a lui pentru agenda publică — să interacționezi cu oameni, în momentul în care lucrezi la o propunere legislativă să ai timp să faci consultări cu categoriile de public vizate, să transmiți mesajele pe care le ai de transmis, să faci caravane, să-ți faci agenda publică efectiv.
REPER are componența asta de participare care este foarte importantă. Nu a existat nicio decizie majoră a partidului de până acum în care să nu fie implicați oamenii.
Pe de altă parte, cred că există mult mai multă maturitate în structura de acum, tocmai pentru că au fost niște lecții învățate the hard way. În sensul că există abordarea asta de a include oamenii în echipe, chiar dacă sunt contracandidați într-un proces intern.
Oamenii ăștia nu sunt adversari pe viață și pe moarte.
Sunt până la urmă colegi care pun pe masă două viziuni. Pot fi viziuni diferite, dar nu-i împiedică nimeni și nimic să lucreze împreună. Și, odată agreate niște lucruri, cred că e important să mergem în aceeași direcție. Asta văd că se întâmplă mult mai mult aici decât se întâmpla înainte.
Nu prea funcționează principiul „Cine nu e cu noi e împotriva noastră” pe care l-am văzut dincolo — din păcate pentru proiectul politic — ci mai degrabă „Hai să stabilim împreună direcția și după aceea chiar să tragem toți ca echipă în aceeași direcție.”
Altfel, e foarte consumator de timp și de energie, un proces nesfârșit. Pe de o parte, lipsa asta de disciplină și nebunia asta internă permit să arunci tot felul de informații în toate direcțiile, să ieși direct public și să spui anumite lucruri care afectează imaginea partidului și care se pot tranșa intern. Pe de altă parte, taberele — că nu mai sunt echipe, sunt tabere —își fac tot felul de șicane unele altora în numele democrației.
Acuma sigur, e work in progress și tot timpul va fi, pentru că oamenii care sunt foarte liberali în abordare au păreri la care țin foarte mult și vor să exprime idei. Nu sunt neapărat bloc și masă de manevră și au nevoie să fie ascultați.
Dar cu o anumită disciplină și cu o anumită înțelegere a faptului că dacă avem de tranșat lucrurile, tranșăm intern și stabilim niște reguli pe care le respectăm cu toții.
Și după aceea, ce se vede în afara partidului chiar este o muncă de echipă și chiar e o structură care înțelege politica așa cum este politica, cu un compromis suficient de rezonabil încât să poată să fie cât mai mulți oameni on board și să poată să se simtă motivați sau implicați în ceea ce urmează.
Eu sunt convinsă că vor fi discuții într-un fel sau altul în partid. Este povestea partidelor liberale de peste tot din Europa. În toate statele membre, colegii noștri din familia liberală care au fondat partide noi trec prin tot felul de valuri de discuții interne, de diverse abordări care nu sunt neapărat perfect aliniate. E viu, e foarte dinamic tot ce se întâmplă acolo.
Dar important este să găsești calea de a ține oamenii laolaltă în tot tumultul ăsta. Și cred că e o provocare, pentru că pentru partidele liberale părerea mea e că modelul de leadership trebuie să fie exact acela care e cel mai greu, dar care cred că funcționează cel mai bine și anume empowering people.
E tipul de partid care trebuie să aibă un lider care înțelege nevoia de a avea o garnitură întreagă de oameni lângă el, care să se simtă îndreptățiți și împuterniciți să facă lucruri, să fie o voce la rândul lor.
Momentul crucial vine atunci când cineva continuă să comenteze în public, chiar după ce echipa a hotărât că merge în altă direcție. Vin atunci excluderile?
N-am avut astfel de situații până acum. Nici nu cred că o să avem. N-am avut nicio excludere din partid. A fost o demisie pe motive de integritate, dar respectiva colegă a hotărât să plece înainte să ducem noi mai departe procedura. Nu avea niciun fel de legătură cu opinia separată, ci avea o legătură directă cu niște chestiuni de integritate în activitatea anterioară care au trecut liniile roșii ale partidului.
Dar, așa cum spuneam, nu cred că excluderea din partid e o soluție. Cred că trebuie înțeles ce îl determină pe omul ăla să spună ceea ce spune și să facă ceea ce face.
Dacă chiar este complet contrar direcției partidului și valorilor pe care ni le-am asumat, atunci, sigur, trebuie să luăm o decizie. O luăm nu la nivelul de președinte sau birou național, ci prin procesul statutar care îi dă și lui posibilitatea să își pună argumentele pe masă și să conteste o decizie a unei structuri de arbitraj.
Eu sper să nu fie cazul.
Excluderile pe bandă rulantă ca să pot să scap de niște oameni incomozi arată incapacitatea unor lideri de a-și ține oamenii în aceeași căruță, indiferent de nuanțele pe care le au ei.
Pentru că sunt convinsă că fiecare dintre ei, cu foarte puține excepții, poate fi motivat să rămână dacă i se dă suficient spațiu sau dacă înțelegi, ca lider, ce vrea el de fapt să facă și unde își găsește cel mai bun loc în organizație.
Am citit în statut că REPER are valori „centrist-liberale europene”. Ce înseamnă asta concret în privința doctrinei politice a partidului? Este REPER un partid de stânga sau nu?
E de centru. Și aici sunt multe nuanțe. De centru, în sensul în care vedeți că se așează și Renew Europe, care e familia noastră europeană. Înseamnă că din perspectiva valorilor, de exemplu din perspectiva protecției sociale, din perspectiva drepturilor și libertăților, suntem centru-stânga. Deci avem această componentă etică și de transparență și de protejare și garantare a unor drepturi. Și aș spune că și abordarea în ceea ce privește unele politici sociale este mai degrabă spre stânga.
Pe de altă parte, din perspectivă economică suntem adepții principiului „Trebuie să-i dai omului în mână undița și să-l înveți să pescuiască, nu coșul cu pește de fiecare dată.”
O economie puternică e o economie care are o varietate de investitori, care are un guvern care înțelege ce înseamnă să investești în întreprinderile mici și mijlocii și să dezvolți o piață care să fie competitivă la nivel european, poate chiar la nivel internațional.
Înseamnă să nu existe monopol al statului, ci dimpotrivă, să aibă statul niște politici suficient de flexibile încât să nu ducă la strangularea pieței, ci la creșterea ei și la o varietate de actori pe piață.
Ce face România acum este un talmeș balmeș, adică nu mai înțelege nimeni oricum cine e de stânga și cine e de dreapta de când cu coaliția de guvernare. Pentru că liberalii sunt mai degrabă înclinați să ia măsuri populiste și de stânga.
Socialiștii strâng cureaua. Deci chiar nu mai e foarte clar cine în ce direcție o ia.
Dar [există] tendințe de a transforma tot ce se întâmplă pe piața energetică, de exemplu, într-un monopol, în loc să înțelegem că e foarte multă nevoie de sprijin pentru mediul privat și de investiții, mai ales că avem atâția bani acum în așa fel încât să se poată dezvolta liber piața din România și piața de energie și producătorii care vin complementar să susțină această piață.
Asta pentru noi e firesc, dar pentru partidele din România care se numesc astăzi „de dreapta” este fie o necunoscută, fie pur și simplu un element care e complet ignorat.
Deci cred că „centru” înseamnă că poți fi economic spre centru-dreapta și din perspectiva drepturilor, libertăților, valorilor, centru-stânga, fără nicio problemă.
Cotele de gen sunt un element important în statutul partidului. Dacă ați putea, ați legifera cote de cel puțin 40% femei pentru toate listele electorale, la toate partidele, ca o condiție de funcționare?
Categoric da. Și vă spun de ce. Pentru că dacă stăm să se întâmple natural, mai trec vreo 150 de ani. În acele democrații care s-au uitat foarte serios la un echilibru în reprezentare femei/bărbați se vede calitatea actului politic.
Se vede că acest echilibru de reprezentare aduce și calitatea vieții și echilibrul deciziilor politice. Femeile sunt cel puțin la fel de pregătite ca bărbații să ocupe niște roluri de conducere.
E nevoie să depășim mentalitatea asta patriarhală în care încă se scaldă România.
Femeile sunt peste 50% din populația țării și cu toate astea avem 17% reprezentare în Parlamentul României, ceea ce e o mare rușine. Stăm mult mai prost decât multe țări ale lumii a treia.
Citește și: Partidul Comasat Român face praf statul de drept
Până se va da o lege de genul ăsta, ați vorbit vreodată cu doamnele Gorghiu (PNL) și Firea (PSD) despre o strategie comună a partidelor?
Cu multă lume, da. Eu cu doamna Firea n-am vorbit în mod direct despre asta, dar colegele mele din Parlament au vorbit cu Alina Gorghiu. Vorbim constant cu reprezentanți și reprezentante din toate partidele politice, mai puțin cele de pe extremă. Evident, n-am stat de vorbă cu doamna Șoșoacă și nici cu George Simion despre egalitatea de gen.
Dar cu toate celelalte colege și ceilalți colegi din alte partide parlamentare discutăm în mod constant aceste lucruri. Ba mai mult decât atât, ne întâlnim în tot felul de dezbateri în care susținem nevoia asta de a avea legislație. Sunt două proiecte de lege deja depuse în Parlamentul României, unul cu 30%, celălalt cu 33% cote.
Nici măcar inițiatorii acestor proiecte de lege — și mă gândesc la partide mult mai mari decât noi — nu își găsesc înăuntrul propriului partid susținere pentru această legislație.
Ceea ce e foarte mare păcat, pentru că arată din păcate o viziune retrogradă și o lipsă de încredere în ceea ce privește competența și capacitatea femeilor de a face excelent acest exercițiu politic și de a asigura o bună reprezentare.
E și o chestiune de educație, dar cred că trebuie legiferat, pentru că altfel, natural, se va întâmpla în foarte multă vreme. De altfel, acolo unde se întâmplă deja, fie există legislație de ceva vreme care are cote, fie există o tradiție lungă din anii ‘60, ‘70 — și aici mă gândesc în special la statele nordice — care traduce concret în politici publice tot ce înseamnă egalitate de gen și de șanse.
Continuarea interviului poate fi citită pe pagina Răzvan Sibii.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
Răzvan Sibii deține un doctorat și un master în Comunicare la University of Massachusetts Amherst, precum și un B.A. în Jurnalism la Universitatea Americană din Bulgaria. Interesele sale academice, pedagogice și jurnalistice se concentrează pe probleme de limbă, construcția identității, imigrație și încarcerare.
A lucrat ca reporter în presa scrisă, în Arad și Timișoara. În prezent predă Jurnalistica la University of Massachusetts Amherst.
Scrie editoriale lunare despre problema imigrației în Statele Unite pentru un ziar local din vestul statului Massachusetts, Daily Hampshire Gazette.
A colaborat din America cu mai multe publicații românești (Adevărul, Foreign Policy, Inclusiv.ro, Libertatea).
Din ianuarie 2024, a devenit colaborator al PRESShub.
[…] Am acordat un interviu jurnalistului Răzvan Sibii pentru PRESShub în care am vorbit despre motivele care au stat la baza fondării partidului REPER, despre lecțiile învățate din politică, prioritățile noastre pentru România și Europa și importanța susținerii partidelor nou-apărute pentru democrație și stat de drept.Vă invit să citiți interviul integral aici. […]