Rusia încurajează Beijingul și Teheranul să încalce normele internaționale, iar o victorie a Ucrainei ar submina intențiile Kremlinului de a invada statele din grupul Visegrad, țările baltice și zona Caucazului.
PressHub a analizat raportul Contesting Russia: A Report by the U.S. Helsinki Commission Staff, privind amenințarea Kremlinului pe termen lung în mai multe regiuni învecinate cu statul rus.
Conținutul articolului
Conform raportului US Helsinki Commission Staff și potrivit raportului Nations in Transit 2023 de la Freedom House, tendințele către iliberalism, naționalism și autoritarism au continuat pentru statele ce aparțin Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) pentru al 23-lea an consecutiv. În fapt, opt state OSCE, printre care Rusia, Belarus, Azerbaidjan și cele cinci țări din Asia Centrală, au fost evaluate ca „regimuri autoritare complet consolidate.”
Alte 11 state OSCE, inclusiv Bosnia și Herțegovina, Georgia, Ungaria și Serbia, sunt clasificate drept „regimuri de tranziție sau hibride”.
Citește și: Maia Sandu a câștigat alegerile prezidențiale din Republica Moldova
Deși izolată și critică la adresa OSCE, Rusia își apreciază locul în organizație, participând la întâlniri și protestând când delegaților săi li se refuză vizele.
Atât timp cât Rusia rămâne membră a OSCE, Statele Unite ar trebui să depună eforturi pentru a contracara influența sa negativă în cadrul organizației, relevă raportul US Helsinki Commission Staff.
Rusia va continua să constrângă alte țări prin resursele naturale, cum ar fi petrolul, gazele, materialele nucleare și infrastructura energetică. Diversificarea surselor de energie ar putea slăbi economia rusă, dar Statele Unite trebuie să ofere alternative viabile pentru a convinge alte țări să renunțe la dependența energetică de Rusia.
SUA au oferit Ucrainei 55,5 miliarde de dolari în ajutor militar de la invazia Rusiei din 2022, însă numărul mai mic de soldați ucraineni împiedică un avantaj decisiv pe câmpul de luptă.
Iar, pe măsură ce SUA și aliații răspund la războiul Rusiei împotriva Ucrainei, există riscul unei oboseli de război și al scăderii interesului public, mai ales deoarece întârzierile în acordarea ajutorului pot duce la pierderea avântului.
Astfel, propaganda rusă profită de orice distragere, încercând să prezinte războiul ca fiind deja câștigat de Rusia.
Războiul hibrid rămâne constant în țările baltice și cele din gruparea Visegrád
The Congressional Research Service indică o creștere a calității și frecvenței a campaniilor de dezinformare rusești, în special împotriva Lituaniei, Letoniei, Estoniei și Poloniei.
Un raport din 2017, semnat de Oxford Internet Institute, a evidențiat cum o firmă de comunicare a creat peste 40.000 de identități false pentru a influența politica poloneză. Astfel, operațiunile cibernetice sunt componente cheie ale tacticilor hibride ruse, istoria lor datând încă de la atacul cibernetic din 2007 asupra Estoniei.
Recent, Rusia a vizat infrastructura critică din întreaga Europă, incidente care implică infrastructura subacvatică a țărilor baltice, inclusiv gazoductul Baltic Connector. Premierul ceh, Petr Fiala, a mai afirmat că o tentativă de incendiere eșuată din iunie 2024, în Praga, a fost „foarte probabil” organizată și finanțată de Rusia.
Aceste atacuri asupra facilităților energetice, sistemelor de transport și conductelor subacvatice constituie o amenințare directă la adresa securității colective a NATO, potrivit raportului american.
Ca răspuns, statele baltice își cresc cheltuielile de apărare la peste 3% din PIB, concentrându-se atât pe capacitățile militare, cât și pe securitatea cibernetică.
În acest climat, Polonia devine o putere regională.
Cu un PIB de aproape 700 de miliarde de dolari, Polonia a investit masiv în sisteme militare avansate, precum sistemul de apărare antiaeriană Patriot, tancurile Abrams și avioanele de vânătoare F-35. Bugetul de apărare al Poloniei depășește 4% din PIB, cu o creștere planificată la 5% până în 2025, semnalând trecerea Poloniei la un contributor cheie în cadrul NATO.
Polonia construiește, de asemenea, o centrală nucleară în colaborare cu companiile americane Westinghouse și Bechel și extinde accesul la gazul natural lichefiat (GNL) pentru a reduce dependența de energia rusă.
De la invazia Rusiei în Ucraina, Polonia a sprijinit Ucraina cu peste 4 miliarde de dolari în asistență militară și umanitară, a găzduit aproximativ 1 milion de refugiați ucraineni și a facilitat transferul de arme din Occident.
De asemenea, în urma unei suspendări a finanțării din SUA pentru Ucraina, în martie 2024, conducerea cehă s-a angajat să trimită sute de mii de obuze de artilerie pentru a sprijini Ucraina.
Slovacia se confruntă cu diviziuni interne în ceea ce privește poziția sa față de Rusia, dar rămâne dedicată NATO, participând activ la exerciții comune și inițiative de securitate, iar Ungaria, sub conducerea prim-ministrului Viktor Orbán, menține în continuare legături strânse cu Moscova.
Asia Centrală rămâne o regiune fragilă
Asia Centrală devine o zonă tampon de ocolire a sancțiunilor occidentale impuse Rusiei, cu afaceri și intermediari care facilitează fluxul de bunuri cu utilizare duală, cum ar fi electronicele și componentele militare, din Europa și China către Rusia. Ca răspuns, Statele Unite și Uniunea Europeană au sancționat mai multe companii.
Deși țările din Asia Centrală au menținut relații strânse cu Rusia, acestea nu au susținut oficial războiul lui Putin și au interzis cetățenilor săi să servească în armatele străine.
Economiile din Asia Centrală au crescut cu un ritm estimat de 5,7% în 2023 și sunt prognozate să ajungă la 5,9% în 2024. Totuși, aceste economii depind de remitențele muncitorilor migranți din Rusia, iar oportunitățile de muncă au crescut pentru cei 10 milioane de migranți din Asia Centrală, deși unii se întorc acasă din cauza recrutării forțate.
Regiunea Asia Centrală rămâne astfel fragilă, cu incidente violente recente și creșterea extremismului, iar Rusia își consolidează influența prin dezinformare și vizite diplomatice.
În ciuda influenței ruse, China și Uniunea Europeană își intensifică angajamentele în regiune. De asemenea, țările din Asia Centrala își extind cooperările economice cu Afghanistanul și Iran ca substitut pentru statul rus. Între timp, China își crește influența în regiune prin instalații militare în Tajikistan.
Raportul mai explică faptul că războiul Rusiei din Ucraina determină Asia Centrală să caute rute comerciale alternative. Exporturile de petrol ale Kazahstanului, ce depind de conducta Caspian Pipeline Consortium, a fost întreruptă de mai multe ori de ruși cu scopul de a trimite un mesaj guvernului de la Astana cum că Moscova poate controla resursa primă de venit a Kazahstanului.
Astfel, Kazahstanul explorează Coridorul Mediteranean, o rută de transport trans-Caspică ce conectează Europa cu China, ce ar putea gestiona anual până la 120.000 de containere.
În schimb, Kazahstanul, Kârgâzstanul și Tadjikistanul rămân în continuare legate de Rusia prin organizații precum Organizația Tratatului de Securitate Colectivă (CSTO) și Organizația pentru Cooperare de la Shanghai (SCO), dar își diversifică parteneriatele de securitate, semnând acorduri de cooperare militară cu Turcia în 2024.
Pericolul intern în regiune survine prin liderii, din mai multe țări, ce au folosit concentrarea Occidentului pe Rusia pentru a-și consolida puterea internă. Spre exemplu, Uzbekistanul a permis actualului președinte Mirziyoyev să rămână în funcție până în 2037.
Balcanii de Vest la intersecția dintre vest și est
Serbia este singura țară europeană, în afară de Belarus, co-beligerent al Rusiei, care nu a adoptat sancțiuni occidentale împotriva Kremlinului după invazia pe scară largă a Ucrainei în 2022.
Reflectând ambiguitatea sa geostrategică, însă, guvernul sârb a menținut în același timp relații cordiale cu Kievul, raportându-se că a oferit ajutor militar și non-letal tacit efortului de război al Ucrainei și a achiziționat echipamente de apărare din Franța, dezvăluie raportul american.
Rusia exploatează totodată rezistența Republicii Srpska și sentimentele etno naționaliste ale croaților pentru a împiedica integrarea europeană a Bosniei și Herțegovinei (BiH). O eventuală secesiune a Republika Srpska cu sprijinul Rusiei ar reflecta tacticile Moscovei de destabilizare folosite în alte regiuni, precum Moldova și Georgia.
În Muntenegru, politicienii pro-sârbi și pro-ruși, conduși de Frontul Democratic, câștigă influență și se opun NATO-ului și orientării occidentale. Deși partidul pro-occidental Europe Now! a câștigat alegerile, s-a asociat cu coaliția pro-sârbească „Pentru viitorul Muntenegrului”, promovându-l pe Andrija Mandic (președintele Parlamentului), legat de o tentativă de lovitură de stat rusă în 2016.
Mai mult decât atât, dependența de gazul rusesc prezintă riscuri. Serbia, Bosnia și Herțegovina (BiH) și Macedonia de Nord depind în mare măsură de gazul rusesc, iar companiile energetice ruse dețin participații semnificative în companii și infrastructuri cheie de petrol și gaze în Serbia și BiH.
Gazul rusesc ajunge în Balcanii de Vest prin conducte care traversează Ucraina și prin proiectul TurkStream, destinat să ocolească Ucraina prin Marea Neagră și să livreze gaz în sud-estul Europei prin Turcia. Extensia BalkanStream alimentează Serbia și reprezintă singura conexiune de gaz pentru BiH.
Totuși, o propunere susținută de Occident pentru o conductă care să lege BiH de terminalul de regazificare LNG de pe insula Krk din Croația a fost blocată din cauza disputelor politice din Sarajevo.
Anul trecut, Serbia și Macedonia de Nord au semnat, de asemenea, acorduri pentru a importa gaz azer prin Bulgaria, iar construcția unui interconector care va lega Grecia de Macedonia de Nord, destinat să transporte gaz din Alexandroupolis, va începe în curând.
Ambasadorul Rusiei la Sarajevo a avertizat că integrarea Bosniei și Herțegovinei (BiH) în NATO ar putea determina Moscova să acționeze similar cu scenariul din Ucraina, punând în pericol stabilitatea în BiH și Kosovo. Deși Statele Unite au impus sancțiuni în Bosnia, au fost mai ezitante în Serbia, unde doar doi oficiali sunt afectați.
În Bosnia, SUA ar trebui să încurajeze partenerii europeni să crească investițiile în Operațiunea Althea, deoarece pregătirea actuală nu este suficientă pentru a descuraja secesiunea Republicii Srpska.
În Kosovo, incidentul de la Mănăstirea Banjska din septembrie 2023 a arătat încercările paramilitarilor sârbi de a introduce arme în nord. Statele Unite ar trebui să sprijine Kosovo în fața acestor amenințări și să construiască o capacitate de descurajare împotriva acțiunilor iredentiste ale sârbilor. Vânzarea de rachete Javelin către Kosovo a fost un semnal important, ce ar putea conduce la alte vânzări de echipamente de apărare și la întărirea cooperării bilaterale în domeniul apărării.
Caucazul rămâne predominant pro-rus. Cazul Georgiei
Georgia se confruntă cu o schimbare politică profundă și tensionată, în care guvernul condus de partidul „Visul Georgian” a adoptat o poziție tot mai anti-occidentală, contrară dorinței majorității populației.
În martie 2024, au avut loc proteste de masă împotriva unui proiect de lege controversat, care ar fi impus restricții severe asupra organizațiilor și persoanelor cu finanțare străină, similar cu legislația rusească pentru „agenți străini”. Peste 300.000 de georgieni au ieșit în stradă, respingând astfel această politică și arătând un sprijin copleșitor pentru orientarea europeană și democratică a țării.
Citește și: Analiză Martens. Ce am învățat din referendumul pro-UE trecut la limită în Republica Moldova
În timp ce majoritatea populației susține integrarea europeană, „Visul Georgian” continuă să promoveze măsuri considerate pro-ruse, care au generat îngrijorări internaționale.
Alianța dintre guvern și Kremlin este evidentă și în tolerarea prezenței militare ilegale a Rusiei în regiunile separatiste Abhazia și Osetia de Sud. Din 2008, Rusia menține aici aproximativ 10.000 de soldați, sfidând suveranitatea Georgiei și folosind aceste regiuni ca instrument de presiune politică asupra Tbilisi.
Pentru Statele Unite, Georgia rămâne un partener esențial în regiune, dar schimbările din politica internă georgiană au complicat relațiile. În iunie 2024, Congresul american a introdus MEGOBARI Act (Monitor, Engage, and Guide Georgia on Behalf of Allied Resilience and Integration), un proiect de lege care vizează restabilirea democrației și a transparenței guvernamentale în Georgia. Această legislație urmărește să exercite presiune asupra guvernului georgian, condiționând suportul financiar și diplomatic de respectarea angajamentelor democratice și promovarea integrării cu Occidentul.
Politicile guvernului Visul Georgian au provocat o scădere a încrederii investitorilor occidentali. Investițiile străine directe în Georgia au scăzut cu aproximativ 15% în 2023 față de anul precedent, iar numeroase instituții financiare europene au emis avertismente legate de stabilitatea economică și politică a țării.
Deși guvernul actual a dus Georgia pe o cale mai apropiată de Rusia, 80% din populația țării continuă să susțină integrarea europeană și euroatlantică. Conform unui sondaj din martie 2024, 65% dintre georgieni consideră că legile inspirate de Rusia sunt o amenințare directă la adresa democrației și stabilității țării.
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
