Blocul comunitar european se confruntă cu provocări economice fără precedent, precum o diferență tot mai mare în PIB față de SUA și schimbări dinamice globale în comerț, energie și securitate.
UE depășește SUA în sectoarele tehnologice medii, cum ar fi fabricarea echipamentelor de transport, agricultura și în sectoarele de comerț en-gros și en-detail, dar este în urma sa și a Chinei privind avansările tehnologice, inovații și cercetare.
De asemenea, deși Europa este slabă în inovația digitală, ea este un lider în inovația tehnologiilor curate.
PressHub a tradus raportul lui Mario Draghi pentru Comisia Europeană, privind competivitatea și viitorul economic european. Draghi a fost președintele Băncii Centrale Europene între 2011 și 2019 și prim-ministru al Italiei între 2021 și 2022.
Cuprinsul articolului
Europa a construit o piață unică cu 440 de milioane de consumatori și 23 de milioane de companii, reprezentând aproximativ 17% din PIB-ul global, în timp ce a atins rate de inegalitate a veniturilor cu aproximativ 10 puncte procentuale mai mici decât cele din Statele Unite (SUA) și China.
Raportul privind competitivitatea europeană subliniază problemele fundamentale și propune o strategie cuprinzătoare pentru revitalizarea economiei Europei. Acest articol explorează concluziile raportului, evidențiind punctele forte și slăbiciunile actuale ale Europei și conturând pașii necesari pentru asigurarea unui viitor competitiv și rezilient.
Conform raportului, cele trei modalități pentru a asigura o dezvoltare economică europeană sunt: un efort colectiv european privind avansarea tehnologică, un focus mai mare pe decarbonizare în contextul competivității globale, precum și diminuarea influențelor externe privind materiile prime și tehnologiile digitale.
Mario Draghi subliniază în raport că printre principalele bariere în atingerea acestor modalități se regăsesc obstacolele legislative și birocrația (reducând astfel proiectele de finanțare și dezvoltarea piețelor de capital), colaborare insuficientă în inovație și cercetare, precum și lipsa unor strategii industriale europene comune ( cum ar fi stimulente fiscale pentru producția internă, politici comerciale împotriva comportamentului anticoncurential și politici economice externe pentru securizarea lanțurilor de aprovizionare).
Lipsa strategiilor survine din lipsa unei coordonări între eforturile naționale și cele europene pentru a realiza politici industriale comune, dar și un proces decizional lent și fragmentat la nivel UE (decizii punctuale și veto-uri multiple).
Care sunt provocările actuale și discrepanțele economice ale UE
O diferență semnificativă în PIB s-a format între UE și SUA, fiind în mare parte determinată de o încetinire mai pronunțată a creșterii productivității în Europa. Din 2000, venitul disponibil real a crescut aproape de două ori mai mult în SUA decât în UE, conducând la o divergență notabilă în standardele de trai. Deși Europa a reușit să captureze cote de piață în regiunile cu creștere rapidă (ex: Asia) sau să reducă șomajul (ex: participarea femeilor în forța de muncă a crescut) , continentul se confruntă cu provocări esențiale.
Citeste si: Analiză. UE întărește strategia de reducere a riscurilor în privința influenței Chinei
Schimbările tehnologice avansează rapid, dar Europa a ratat în mare parte revoluția digitală condusă de SUA. Această întârziere în sectorul tehnologic contribuie semnificativ la diferența de productivitate dintre UE și SUA, Europa având în prezent doar patru dintre cele mai mari din cele 50 de companii tehnologice din lume. UE investește cu 270 miliarde euro mai puțin în cercetare și inovare comparativ cu SUA, cu o parte semnificativă a investițiilor concentrată în sectorul auto, mai degrabă decât în tehnologiile emergente.
Ca urmare, antreprenorii europeni se mută adesea în SUA pentru oportunități mai bune de finanțare și scalare. Europa se confruntă, totodată, cu o scădere anuală a forței de muncă, ce poate ajunge la aproape 2 milioane de lucrători până în 2040. Pentru a contracara aceasta, UE trebuie să se bazeze mai mult pe productivitate pentru a stimula creșterea.
Menținerea ratei medii de creștere a productivității începând cu 2015 ar fi suficientă doar pentru a menține PIB-ul constant până în 2050, în timp ce Europa se confruntă cu noi nevoi de investiții în digitalizare, decarbonizare și apărare. Acest lucru necesită o creștere fără precedent a investițiilor, posibil până la 5 puncte procentuale din PIB, atingând niveluri care nu au mai fost văzute din anii 1960 și 70.
Fără o îmbunătățire substanțială a productivității, Europa va trebui să facă alegeri dificile, posibil reducându-și ambițiile în ceea ce privește leadershipul tehnologic, responsabilitatea climatică și influența globală, mai subliniază Mario Draghi în raportul său.
Ce strategii pentru revitalizare și îmbunătățire a competitivității UE sunt propuse
Structura industrială stagnantă a Europei împiedică apariția unor noi motoare de creștere, cu nicio companie nouă din UE depășind o capitalizare de piață de 100 miliarde EUR în ultimii 50 de ani. În contrast, SUA au avut mai multe companii evaluate la peste 1 trilion de euro în aceeași perioadă.
Cheltuielile în cercetare și dezvoltare (R&D) ale Europei sunt semnificativ mai mici, iar inovația este adesea blocată de reglementări restrictive. Astfel, îmbunătățirea capacității inovatoare a Europei, integrarea AI și furnizarea de competențe tehnologice sunt esențiale pentru menținerea competitivității globale.
Deși UE se mândrește cu un sistem universitar solid, în medie, în topurile internaționale nu sunt suficiente universități și instituții de cercetare europene. Folosind volumul publicațiilor în reviste științifice de prestigiu ca un indicator, UE are doar trei instituții de cercetare clasate în primele 50 la nivel global, în timp ce SUA are 21 și China 15.
Deci, o schimbare la nivel european în ceea ce privește cercetarea academică este necesară pentru a umple vidul la nivel global, umplu de instituțiile americane și chineze.
O altă oportunitate pentru creșterea competitivității europene ar fi decarbonizarea, dar necesită un plan coerent pentru a alinia obiectivele climatice ambițioase cu cele ale competitivității economice. Deși prețurile energiei au scăzut, companiile europene se confruntă încă cu costuri mai mari la electricitate și gaze comparativ cu SUA, din cauza resurselor naturale limitate și a problemelor de pe piața comună de energie.
Un plan cuprinzător care să abordeze atât producția de energie, cât și industriile de decarbonizare este esențial pentru a transforma obiectivele climatice în motoare de creștere economică, în timp ce se gestionează competiția din partea Chinei în tehnologiile verzi și vehiculele electrice.
Mai mult decât atât, îmbunătățirea securității și reducerea dependențelor reprezintă o altă zonă critică. Dependența puternică a Europei de câțiva furnizori, în special China, pentru materii prime critice și tehnologii digitale, reprezintă un risc semnificativ.
Citeste si: Împăratul e gol. Dezbaterea Trump-Harris, despre rezultate și marile dezinformări
Pe măsură ce cererea globală pentru aceste materiale crește, Europa trebuie să dezvolte o politică economică externă coordonată, să construiască rezerve strategice și să stabilească parteneriate industriale, cu țări terțe, pentru a securiza lanțurile de aprovizionare.
Cu ce se bariere se confruntă UE
Mai multe bariere împiedică progresul Europei. Lipsa unui focus clar și a priorităților coordonate duce la eforturi fragmentate și obstacole reglementative care suprimă inovația, în special pentru IMM-uri. Piața unică rămâne fragmentată, reducând competitivitatea și conducând la relocarea companiilor cu creștere rapidă în afaceri.
În ciuda puterii colective mari de achiziție,cele în domeniul apărării rămân fragmentate, cu cheltuieli semnificative direcționate către furnizori non-UE. În plus, eforturile de inovare sunt dispersate, cu finanțare insuficientă și suport pentru tehnologii disruptive.
Alocarea resurselor reprezintă o altă provocare. Europa trebuie să-și simplifice cheltuielile de apărare și să îmbunătățească colaborarea pentru a obține economii de scară. Programul Horizon Europe al UE, deși substanțial, suferă de complexitate și lipsă de focus pe inovațiile disruptive.
UE investește anual aproximativ 1 miliard EUR în R&D (n. r. cercetare și dezvoltare) pentru apărare, dar segmentele noi și tehnic complexe necesită coordonare pan-europeană.
Cu toate acestea, mai multe segmente noi sau tehnic complexe – precum dronele, rachetele hipersonice, armele cu energie dirijată, inteligența artificială în domeniul apărării și războiul pe fundul mării și în spațiu – necesită coordonare la nivel european.
Astfel, integrarea politicilor este crucială, dar procesul lent și fragmentat de luare a deciziilor în UE împiedică abilitatea de a răspunde eficient la provocările economice globale. Comparativ cu SUA și China, care combină diverse politici pentru a susține industriile interne și a securiza lanțurile de aprovizionare, abordarea Europei necesită o mai bună coordonare și o implementare rapidă.
Totodată, factori externi care au susținut anterior creșterea Europei sunt acum în scădere. Creșterea comerțului global a încetinit, cu o creștere viitoare proiectată de 3,2%, semnificativ mai mică decât media de 4,9% din 2000-2019. Dependența anterioară a Europei de gazul rusesc ieftin a fost perturbată de tensiunile geopolitice, conducând la surse alternative costisitoare de energie. În același timp, stabilitatea geopolitică sub conducerea SUA a fost subminată de recente tensiuni globale, afectând focusul economic al Europei.
În domeniul medical, dintre primele zece medicamente biologice cu cele mai mari vânzări în Europa în 2022, doar două au fost comercializate de companii din UE, în timp ce șase au fost comercializate de companii din SUA. UE se confruntă în mod special cu dificultăți în a-și stabili poziția în ceea ce privește produsele cu exclusivitate pe piață, precum medicamentele orfane (medicamente dezvoltate pentru a trata boli rare) și produsele medicamentoase de terapie avansată.
Pentru a aborda aceste provocări, raportul lui Mario Draghi subliniază cum UE trebuie să-și îmbunătățească competitivitatea, concentrându-se pe productivitatea pe termen lung mai degrabă decât doar pe cote de piață globale sau excedente comerciale. Investiția în tehnologii avansate, alături de reforme de guvernanță eficiente și cadre de reglementare, este esențială pentru a menține poziția competitivă a Europei și a răspunde provocărilor emergente.
Sumar privind strategia industrială a UE, propusă de Mario Draghi:
1. Finalizarea pieței unice: Implementarea completă a pieței unice este esențială pentru stimularea inovației, crearea unei piețe comune pentru energie și transport, negocierea acordurilor comerciale și mobilizarea finanțelor private. Eliminarea barierelor comerciale ar putea debloca până la 10% din PIB-ul potențial.
2. Politici industriale, de concurență și comerciale aliniate: Politicile trebuie să se concentreze pe sectoare, nu pe companii, să promoveze concurența pentru a stimula productivitatea și să evite greșelile din trecut, cum ar fi protejarea actorilor tradiționali. Prioritizarea sectoarelor cheie, extinderea Proiectelor Importante de Interes Comun (IPCEI) și adaptarea politicilor de concurență sunt esențiale pentru creștere.
3. Un impuls masiv de investiții: Pentru decarbonizare, digitalizare și îmbunătățirea capacității de apărare, Europa are nevoie de o creștere a investițiilor raportate la PIB cu 5 puncte procentuale, similară cu cea din anii ’60 și ’70. Mobilizarea finanțării private cu sprijin public este crucială, iar creșterea productivității va ajuta la reducerea constrângerilor fiscale.
4. Reforma guvernanței UE: UE trebuie să reformeze guvernanța, să simplifice procesul decizional și să reducă povara reglementărilor asupra companiilor. Acest lucru include îmbunătățirea coordonării politicilor și permiterea statelor membre să acționeze mai rapid pe probleme critice. Reducerea reglementării excesive, în special pentru IMM-uri, este, de asemenea, crucială pentru investiții.
Raportul integral poate fi citit aici.
