Raymond Aron, un exemplu al lucidității în vremuri sumbre. Spre a relua titlul clasic imaginat, cândva, de Sir Isaiah Berlin, Raymond Aron s-a plasat, în veacul XX, împotriva curentului.
În răspăr cu marile cauze ale progresului, ostil faţă de proiectele totalitare şi coloniale, fidel logicii atlantice în clipele de mobilizare anti-americană, Aron a ilustrat, în jurnalism, ca şi în scrisul academic, luciditatea vizionară.
Căci scepticismul atât de blamat de inamicii săi ideologici nu este altceva decât o solidă reafirmare a libertăţii.
A rămas fidel eticii liberului-arbitru în vremuri sumbre
În era adevărurilor unice, urlate la megafon, în era defilărilor şi a înregimentărilor, în era mesianismelor, în era amoralismului strident, Raymond Aron a rămas fidel eticii liberului-arbitru.
De aici, sentimentul de a fi fost izolat, în momentele în care cei din jurul său alegeau un drum al extremelor.
Filosofia sa politică a fost aceea a moderaţiei militante şi implacabile. Vreme de decenii, Aron a rezistat acelui cântec de sirenă iscat de vocile intelighenţiei.
Despărţirea de Sartre este mai mult decât despărţirea de un vechi coleg: ea marchează îndepărtarea de o metodă şi de un stil de a fi în societate. Aron nu a dorit, spre deosebire de atâţia dintre contemporanii săi, să devină profet.
Calitatea clasică a prozei sale se nutreşte tocmai din acest refuz al delirului verbal: radicalismul şi tirania au avut în el un critic ce nu a abdicat, niciodată, de la misiunea sa.
Şi poate că formula prin care aş rezuma polifonia sa intelectuală este aceea de liberal-conservator. Asemeni lui Tocqueville, cel despre care a scris pagini fundamentale, Aron a fost imun la seducţia utopiei.
A crezut în guvernarea constituțională
Linia sociologică s-a vădit în claritatea cu care a privit politica, în vreme ce educaţia sa economică i-a permis să disece, cu precizie chirurgicală, utopiile stângii etatiste.
Liberal-conservator, Aron a îmbrăţisat, în contrast cu fanatismul utopic, imperfecţiunea umană. Omul întrevăzut de Aron nu are nimic în comun cu imaginea proiectată de marile scheme de planificare şi de inginerie socială.
Ca şi părinţii fondatori americani, Aron s-a ferit să investească umanitatea cu atributele angelice. Imperfecţiunea umană obligă, în linie liberal-conservatoare, la compromisul rezonabil, spre a evita discordia, războiul civil şi dezunirea fatală.
Guvernarea constituţională este singurul cadru ce poate permite dezvoltarea cooperării organice între indivizi.
Continuarea în Puterea a Cincea
Urmăriți PressHUB și pe Google News!
(sursa foto: putereaacincea.ro)
