Pandemia a adus pe aceeaşi parte a baricadei şcolile şi barurile. Pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au ajuns două acţiuni prin care au fost contestate măsuri dispuse pentru limitarea numărului de îmbolnăviri. Într-unul dintre cazuri, 7 baruri şi cafenele au cerut abrogarea unor prevederi din hotărârile de guvern adoptate anul trecut prin care s-au stabilit interdicţii în funcţie de incidenţa îmbolnăvirilor. În al doilea, 12 şcoli şi grădiniţe particulare au solicitat anularea ordinului Ministerului Educaţiei de suspendare a cursurilor „faţă în faţă”. Ambele acţiuni invocă în esenţă aceleaşi argumente: caracterul arbitrar al măsurilor dispuse de guvern şi lipsa unor argumente verificabile pentru acestea. În ce stadiu a ajuns judecarea şi ce se poate întâmpla în caz de câştig al părţilor?
În noiembrie anul trecut, cele 7 localuri ieşene au iniţiat două acţiuni cu un obiectiv similar. Una dintre ele contesta hotărârea Comitetului Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă prin care era interzisă cu publicul a restaurantelor şi cafenelelor în interiorul clădirilor. Au câştigat procesul în martie, dar victoria a fost simbolică, întrucât hotărârea respectivă a CJSU deja nu mai era în vigoare, fiind înlocuită cu alta. A doua acţiune în justiţie, depusă la Curtea de Apel, a vizat direct trei hotărâri de guvern referitoare la măsurile dispuse în perioada stării de alertă. Prin acestea, activitatea de interior a restaurantelor şi cafenelelor era limitată la intervalul orar 6.00-23.00 şi la o capacitate de 30-50%, în funcţie de incidenţa cumulată a cazurilor înregistrate în localitatea respectivă sau interzisă, în cazul unei incidenţe prea mari. Reprezentanţii localurilor au apreciat că măsurile respective sunt neconstituţionale, întrucât restrâng drepturi şi libertăţi, fapt ce se poate face doar printr-o lege, iar nu printr-o hotărâre de guvern. În plus, măsurile dispuse de guvern au avut la bază o analiză întocmită de Centrul Naţional de Conducere şi Coordonare a Intervenţiei, care nu a fost făcută publică şi, deci, nu s-a putut verifica în ce bază s-a considerat alimentaţia publică un sector mai riscant decât comerţul sau transportul public.
În acţiunea lor, cele 7 localuri au invocat un studiu făcut de Universităţile din Bucureşti, Konstanz şi Maribor în iulie anul trecut, referitor la modul de transmitere a virusului. „Studiul afirmă, în esenţă, că principala modalitate de răspândire a virusului pe teritoriul României, după ce acesta a ajuns la noi cel mai probabil din Italia, este prin infecţii spitaliceşti. De fapt, ordinea modalităţilor de răspândire este: 1. Infecţii nosocomiale – de la personalul medical sau de la alţi bolnavi (marea majoritate), 2. Infecţii la locul de muncă, şi abia pe ultimul loc 4. Infecţii în spaţii publice închise precum şcoli sau restaurante. Restaurantele reprezintă, alături de alte spaţii publice închise, cel mai scăzut risc de transmitere a virusului. De fapt, cele mai eficiente măsuri care ar preveni răspândirea virusului ar fi închiderea spitalelor şi separarea membrilor familiei. Desigur că oricare din aceste măsuri este absurdă pentru că ar produce efecte medicale negative colosale şi ar încălca cele mai fundamentale drepturi ale omului, dar ar avea capacitatea de a produce efectul urmărit: limitarea răspândirii virusului. Dar pentru că populaţia nu ar tolera măsuri atât de agresive şi pentru a crea totuşi aparenţa «că se face ceva», organele administrative au decis să transforme restaurantele în «ţapi ispăşitori» ai epidemiei, dând astfel satisfacţie unei părţi a opiniei publice”, se precizează în acţiune.
Pragurile, contestate de localuri
Reprezentanţii restaurantelor au contestat şi pragurile de 1,5‰ şi 3‰ impuse prin hotărârile de guvern fără a se explica de ce au fost alese aceste praguri şi nu altele. În plus, măsura de închidere sau de limitare a activităţii cafenelelor ar fi discriminatorie, ducând practic la suspendarea activităţii din sectorul HORECA în sezonul rece. „Lipsa de discernământ şi atitudinea alarmistă a Guvernului, care a preferat în mod facil să instituie interdicţia generală în locul intervenţiei punctuale în situaţii particulare nevralgice, neidentificând până acum în activitatea unităţilor reclamante nicio deficienţă generatoare de risc epidemic, nu poate fi în niciun caz mascată printr-un act privativ de drepturi şi libertăţi fundamentale asupra unei întregi categorii de cetăţeni ai României”, au conchis reprezentanţii celor 7 localuri.
De partea cealaltă, reprezentanţii guvernului au arătat că hotărârile sunt constituţionale, fiind adoptate pentru punerea în aplicare a unei legi. Prin urmare, legea restrânge drepturile, hotărârile de guvern doar explicând cum se face acest lucru. Cea mai mare parte a întâmpinării depuse la dosar de guvern este consacrată explicării legalităţii şi oportunităţii adoptării stării de alertă şi a prelungirii acesteia, fără a se răspunde punctual de ce au fost adoptate măsurile din domeniul HORECA şi nu altele. „În ultima perioadă, s-a observat o transmitere comunitară extinsă, precum şi creşterea numărului de zone tip focar prin prisma imposibilităţii desfăşurării anchetelor epidemiologice riguroase, în acest sens se poate concluziona faptul că este necesară creşterea nivelului de conformare la măsurile de protecţie sanitară de către toate categoriile de populaţie şi restrângerea la minimum a cazurilor persoanelor care neglijează aceste măsuri”, explică întâmpinarea.
Articolul integral, pe ZIARUL DE IAȘI
